de Cătălina Tăgârţă
Când vine vorba despre sănătate, nu toate lucrurile bune vin doar din străinătate. Chiar dacă mulți medici buni au părăsit țara, încă mai sunt în România oameni care luptă pentru compatrioții lor, oameni a căror muncă duce numele patriei departe peste granițe. Acesta este și cazul psihologului Adrian Gemănaru, care a fost nominalizat la prestigioasele Premii „World Autism Festival”, din Canada. Motivul? Specialistul a inventat o prestigioasă terapie menită să vindece persoanele cu dizabilități. Președintele Centrului de Autism „Marea Neagră”, psihologul Adrian Gemănaru, ne-a vorbit despre terapia la care a lucrat mai bine de un an: „Sensory therapy legs”.
„Masajul induce pacientului o stare de relaxare”
- Domnule doctor, în ce constă, mai exact, terapia pe care ați creat-o dumneavoastră: „Sensory therapy legs”?
- Terapia acționează la nivelul inconștientului copilului și urmărește percepția de către acesta a propriului corp. Mulți dintre copiii diagnosticați cu autism merg pe vârfuri sau nu au un echilibru corporal în conformitate cu segmentul lor de vârstă. Terapia urmărește realizarea unei legături între copil și mediul înconjurător, fără o intervenție directă din partea terapeutului, care are cel mult un rol de sprijin.
- Cât durează o întâlnire?
- Ședința de terapie are o durată de 30 de minute, iar în acest timp copilul are acces la un număr de trei covoare, ce au la bază o combinație de materiale bine stabilită, în care nivelul de dificultate crește treptat. Anterior intrării pe covorul senzorial, copilul beneficiază de un scurt masaj al tălpilor cu materialul ce urmează să intre în contact timp de câteva minute. Această pregătire are în vedere inducerea unei stări de relaxare a pacientului. Întregul proces terapeutic se desfășoară într-o cameră senzorială, care, prin natura ei, este creată să dea o stare de bine, iar micuțul să recepționeze întreaga activitate fără constrângeri.
„Sunt create manual de mine”
- Din ce sunt create covorașele acestea speciale? Se găsesc de-a gata de cumpărat sau trebuie să le creeze fiecare?
- Covoarele senzoriale sunt create manual de mine personal. Am gândit conceptul și am muncit la ele mai bine de un an, pentru a găsi modalitatea cea mai potrivită de a pune în practică terapia cu cea mai mare rată de succes. Am încercat o mulțime de materiale, dar multe au fost eliminate pe rând, uneori din cauză că se deteriorau repede, alteori pentru că nu erau extrem de plăcute pentru talpa piciorului. A fost o provocare și modul lor de potrivire și dispunere pe covorul senzorial, deoarece nu trebuie uitat un aspect: în timpul terapiei, copilul nu este singur, terapeutul este în permanență alături de el. Până în momentul de față, terapia este folosită doar pentru copiii din cadrul Asociației „Centrul de Autism Marea Neagră”. Dar e bine de știut că secretele terapiei nu constau doar în covoarele senzoriale.
- Și atunci...?
- Principalele aspecte pe care le are de desprins terapeutul sunt legate de învățarea diferitelor tipuri de masaje care sunt aplicate copilului pentru stimulare sau modalitatea de alegere a celor trei covorașe utilizate în timpul ședinței de terapie. Un rol esențial îl are terapeutul care însoțește copilul. Acesta e necesar să fie atent în permanență, să simtă când trebuie să intervină sau când e momentul să-și reducă treptat intervenția pentru a da pacientului posibilitatea să progreseze.
20 de copii tratați cu „Sensory therapy legs”
- În afară de covorașele amintite și de experiența terapeutului, pe ce mai puneți accent? Spre exemplu, vorbiți-ne despre masaj...
- Cele mai bune rezultate le-am obținut când am utilizat: gazon, bambus, piatră de râu, marmură, bumbac, scoarță de copac, bambus mic, fibră de copac.
- Terapia funcționează doar în cazul copiilor cu autism sau și pentru alt tip de afecţiuni?
- În momentul de față, de această terapie beneficiază un număr de 20 de copii cu diferite diagnostice, printre care: sindrom Down, retard mintal sau epilepsie. Unul dintre rolurile importante pe care le deține această abordare terapeutică este acela de a apropia copilul de activitatea terapeutică, având în vedere că majoritatea terapiilor sunt stresante și pline de cerințe. Am fost uimit să constat că terapia a devenit unul dintre reperele importante în recuperarea micuților, deoarece funcționează ca o adevărată recompensă. M-am lovit de situații în care copiii care desfășoară zilnic patru sau cinci ore de terapie își pierd interesul pentru tot ceea ce înseamnă activitatea terapeutică clasică, și atunci această modalitate nouă de recuperare a devenit ca un premiu pentru ei. Iată un exemplu concret: un copil a fost motivat să renunțe la pampers doar din dorința de a ajunge la camera senzorială și de a beneficia de masaj și de avantajele covorului senzorial.
„A început să emită primele sunete”
- Cum explicați, din punct de vedere științific, rezultatele pozitive obținute cu „Sensory therapy legs”? Cam în cât timp se văd acestea și ce se schimbă, mai exact?
- Evident că această terapie nu vindecă autismul sau alte tulburări, dar îmbunătățește o serie de comportamente ale copilului legate de propria sa persoană, de ceea ce se întâmplă cu persoana și cu corpul său. Dacă la prima ședință au fost copii care au manifestat o ușoară teamă, la următoarea întâlnire s-au întors bucuroși, pentru că au trăit sentimente frumoase în momentul când au descoperit această nouă activitate. Cea mai mare surpriză a fost când am lucrat cu copii cu dizabilități care nu verbalizau și au început să emită primele sunete. A fost emoționant și pentru mine, deoarece am simțit că doresc să intre în legătură cu mine, să-mi comunice nevoile lor, și au simțit dorința de a transmite acel sentiment de plăcere pe care îl au față de această intervenție terapeutică.
Studiu şi feedback
- Credeți că metoda ar putea fi preluată și de alți terapeuți?
- În momentul de față desfășurăm o cercetare științifică a acestei terapii și am selecționat pentru acest studiu trei grupe de copii, a câte opt persoane fiecare. Grupa numărul unu desfășoară această terapie zilnic, grupa numărul doi beneficiază de două zile de terapie pe săptămână, iar grupa trei nu beneficiază de terapie, având rolul de grupă-etalon față de celelalte două. În plus, feedback-ul părinților la această terapie este unul încurajator, fiind încântați de reacția și de apropierea copiilor față de terapie. Am primit confirmări din partea familiilor referitor la copii care nu aveau echilibrul necesar să urce o scară singuri sau pacienți care nu erau atenți deloc la ceea ce întâmplă în jurul lor, iar prin această activitate au devenit mai ancorați la tot ceea ce-i înconjoară.