de Alexandra Rotărescu
Trăim în era vitezei, iar stresul ne însoțește, vrând-nevrând, în activitățile de zi cu zi. Psihoterapeutul Laura M. Ștefan (medalion) trage un semnal de alarmă în ceea ce privește tulburările de comportament, care pot apărea când ne simțim copleșiți de realitate.
„Au la bază modificări emoționale”
- Care sunt caracteristicile tulburărilor de comportament?
- Sunt acele fațete ale comportamentului exprimate sub formă negativă, deranjantă pentru persoana în cauză și/sau pentru cei din jurul acesteia. Ele au la bază modificări emoționale, alterări ale proceselor mentale, dezechilibre în culegerea informației din exterior, în procesarea acesteia și implicit în exprimarea ulterioară într-o formă nesigură, oscilantă, deviantă, care nu poate fi catalogată ca o normalitate individuală, ci ca o tulburare a normalității individului respectiv.
- Și ce constituie mai exact o tulburare a normalității?
- Atunci când o persoană prezintă stări persistente de nervozitate, probleme de relaționare, imposibilitatea gestionării stărilor emoționale, pierderi de memorie, disfuncții psihice sau fizice care apar în urma unei funcționalități deficitare la nivel neuronal cauzate de dezechilibre chimice sau degenerative, oscilații la nivel alimentar, insomnii ș.a.m.d..
Nu neglijați simptomele!
- Cum facem diferența între o tulburare de comportament și manifestările rebele?
- Diferența o face perioada în care aceasta se desfășoară, adică se desfășoară repetitiv și în timp și continuă în afara situației care a creat comportamentul respectiv, comportament care este trecut de linia normalității individului în cauză.
- Care sunt primele simptome când trebuie să căutăm ajutor specializat?
- Simptomele diferă de la individ la individ, însă sunt câteva caracteristici întâlnite la modul general: gânduri negative, coșmaruri, insomnii, oboseală psihică și fizică, pierderea contactului cu realitatea, comportamente obsesiv-compulsive, excentrice sau neobișnuite, sentimente exagerate de frică, probleme de concentrare și de atenție, probleme de memorare și/sau de păstrare a informației în memoria de lungă durată, tulburări de alimentație, sexuale, degenerative, fără a exista concret o cauză fizică.
Terapie prin desen, pictură și modelaj
- În ce constă ajutorul specializat, ne facem programare la medicul de familie, la psiholog sau la psihiatru?
- Circuitul recomandat este medic de familie-psihiatru-psihoterapeut. Ajutorul de specialitate ar fi bine să aibă la bază un set de analize recomandate de medicul specialist în funcție de simptomele pe care le prezintă persoana respectivă, îndrumarea către un tratament medicamentos, acolo unde este nevoie, și, de asemenea, abordarea unui psihoterapeut, care să poată descopri cauza care a dus la acele simptome, și aplicarea unei forme de psihoterapie potrivită. Tehnicile și metodele pe care eu le aplic sunt bazate pe relaxare și pe hipnoză ericksoniană, psihoterapie cognitiv comportamentală, psihoterapie experiențială (desen, pictură, modelaj) și psihodramă. Acestea se desfășoară într-un mediu cald și încărcat de energie pozitivă. Pentru mai multe detalii, puteți accesa www.lauramstefan.ro.
- Putem scăpa definitiv de astfel de probleme?
- Neexistând în prezent o etiologie cunoscută a tulburărilor de comportament, se poate spune că unele dintre ele pot apărea și se pot dezvolta încă din copilărie, se conturează în adolescență și pot însoți persoana în cauză toată viața. Acestea pot fi: tulburarea de dispoziție, cea afectivă bipolară (manie și depresie), de anxietate, schizofrenie, tulburări organice cerebrale (delirul și demența), tulburări ale apetitului (bulimia și anorexia), de somatizare, de personalitate (personalitatea schizoidă, schizotipală, borderline, histrionică, narcisică, antisocială, obsesiv-compulsivă, evitantă, pasiv-agresivă, dependentă, depresivă sau ciclotimică). De asemenea, unele tulburări de comportament se pot instala la persoanele care prezintă o viață încadrată în normalitate, însă la un moment dat, din cauze necunoscute sau cunoscute (accidente, traume, exces de substanțe, un nivel ridicat de stres, o alimentație necorespunzătoare, lipsa somnului ș.a.m.d.), capătă forma unui comportament diferit față de cel obișnuit, adică prezintă stări anxioase, depresive, fobii, atacuri de panică, trac, balbism, iritabilitate, agresivitate (verbală sau fizică), disfuncții ale somnului, alimentare, sexuale, diverse somatizări, adicții etc.
Când insomniile persistă…
- Tulburările de comportament pot degenera, se pot transforma în ceva mai grav?
- O tulburare de comportament trecută ușor cu vederea sau netratată corespunzător poate degenera într-o afecțiune mult mai gravă. De aceea, la primele simptome care persistă, trebuie să solicităm ajutor de specialitate. De exemplu, insomniile prelungite pot duce la disfuncții chimice la nivelul întregului organism, scăderea sistemului imunitar, deficit de atenție, probleme de concentrare și de memorare, stări de oboseală cronică, tulburări de vedere, scăderea poftei de mâncare sau a apetitului sexual etc.
- Cum ne purtăm cu cineva care are tulburări de comportament?
- Atenția și grija familiei, rudelor, prietenilor sau colegilor de muncă acordate persoanei care prezintă o tulburare de comportament sunt importante sau absolut necesare în anumite condiții. Unele persoane se pot gestiona în același mediu în care au trăit până la apariția simptomelor, pe când altele necesită observare amănunțită într-o clinică specializată. Doar în urma unui control medical se poate stabili acest lucru.
„Este indicat un mediu familial şi social cu un nivel de stres cât mai scăzut“
- Putem preveni declanșarea tulburărilor de comportament?
- Grija îndreptată asupra propriei persoane este punctul de plecare în a avea o normalitate funcțională personală și socială prin: atenția focusată către propriile gânduri și comportamente, efectuarea igienei mentale, practicarea unor tehnici de relaxare sau meditație, adoptarea unui stil de viață sănătos (având o dietă echilibrată și practicând sport), contactul cu natura, apelarea la ajutor de specialitate atunci când unele simptome sau situații ne depășesc etc. De asemenea, este indicat un mediu familial și social cu un nivel de stres cât mai scăzut și cu o atmosferă armonioasă, ceea ce se poate obține prin comunicarea frecventă cu cei din jur, gestionarea situațiilor conflictuale, găsirea soluțiilor potrivite, ascultarea și înțelegerea celor din jur, luarea unei pauze de la anumite activități sau de la tot atunci când se simte o nevoie acută a acesteia ș.a.m.d.