de Monica Beleneş
„Ochii sunt oglinda sufletului”, așa spune o veche zicală. Ei pot transmite fericirea, ura, tristețea, armonia și pot spune multe despre personalitatea unui individ. Dar dincolo de a oglindi toate aceste sentimente, ochii ne ajută să vedem tot ceea ce ne înconjoară. De aceea este o traumă când ne pierdem, total sau parțial, acest dar de la Dumnezeu. Și vestea proastă este că vederea nu mai poate fi recuperată niciodată, dar nu același lucru putem spune despre partea estetică. Acest aspect îl vom discuta cu specialistul în protetică oftalmologică doamna Mihaela Lupașcu Vardala (foto), cea care a pictat, în 33 de ani, în jur de 6.000 de proteze oculare.
„Se montează imediat după operație sau la o săptămână”
- Doamna Mihaela Vardala, care sunt cazurile ce necesită protezare?
- Pacienții cu traumatisme oculare, cu eviscerație de glob ocular în urma unor cataracte congenitale sau traumatisme casnice, lovituri de ciocan, înțepături cu pilitură de la polizor, accidente de muncă, bătăi în cluburi, explozii, leziuni oftalmologice produse de mușcături de animale, glaucom, tumori intraoculare, dezlipire de retină, boala Basedow sau ulcer corneean.
- La ce interval după accident ajung la dumneavoastră și puteți interveni pe ochiul pierdut?
- În general vin la mine a doua zi după externare și le fac o programare, deoarece timp de 45 de zile trebuie să se vindece cu un conformator. Acesta se montează imediat după operație sau la o săptămână, în funcție de gravitatea edemului, și are rolul de a forma o cavitate cât mai bună în vederea protezării. În caz contrar, cavitatea se poate restrânge, ochiul devine mai mic ca și celălalt, iar proteza poate ieși.
„Igiena se face zilnic cu apă și cu săpun”
- Care este reacția celor în cauză când vă trec pragul cabinetului și cum acceptă noul ochi?
- Vă dați seama că, fiind vorba despre o traumă pentru ei, sunt speriați la început și acceptă mai greu. Dar când le explic, în detaliu, toți pașii care trebuie urmați încep să colaboreze și devin chiar încântați. Le spun că înlocuim ceea ce soarta a stricat cu ceva nou și le arăt cum se face. Tot procesul este o artă: se începe cu pictura irisului și în final se ajunge la o proteză care să semene cât mai mult cu ochiul bun. Astfel, chiar dacă nu va putea reda niciodată vederea, poate înlocui perfect ca şi estetică globul ocular pierdut. Iar purtătorul ei poate avea o viață absolut normală din punct de vedere biologic și profesional și își va recăpăta încrederea. Proteza din acrilat este ca o cameră prin care vezi, nu este fixă, se mișcă odată cu ochiul bun, iar cine nu este de meserie nu își dă seama. Sunt foarte mulți pacienți, ai căror parteneri de viață nu știu că poartă proteză. De asemenea, vedete, politicieni, actori de care nimeni nu știe niciodată că le lipsește un ochi.
- Ce reguli de igienă trebuie urmate după montarea protezei?
- Acesta este un alt capitol dificil. Pacientului îi este foarte greu când aude că proteza trebuie scoasă în fiecare zi, deoarece asociază această manevră cu eviscerația ochiului. Atunci le explic că igiena este obligatorie și trebuie făcută zilnic doar cu apă și cu săpun antibacterial. Nu cu alcool sau cu spirt medicinal. Niciodată nu trebuie folosit ceai de muşețel. Apoi, în cavitatea curată se pun picăturile dezinfectante din rețetă. Trebuie îndepărtate toate secrețiile și genele care cad, pentru ca ulterior să se reaplice imediat proteza.
„Se recomandă ochelari de protecţie”
- Există vreo restricţie pentru purtătorii de proteză oculară?
- Cei cu proteză au voie să practice orice activitate, dar cu limită. Totuşi, când ajung să facă ceva ce simt că le creează un disconfort, trebuie să o spele imediat şi să-şi pună picăturile pentru a nu face secreţie. Iar dacă transpiră şi vor să se şteargă la ochi trebuie să o facă doar prin tamponare. Au voie şi la mare, dar cu ochelari de protecţie, deoarece, pe lângă apa care le poate intra în ochi, există şi riscul să piardă proteza. Când se uită la televizor îşi pot pune şi lacrimi artificiale. Ca şi picături eu le recomand şi Optiserum, deoarece conţine extract de albăstrele, care hidratează, calmează ochiul şi este antiinflamator.
- La ce costuri se ridică?
- Proteza este 500 de lei la noi, la Spitalul Clinic de Urgenţe Oftalmologice, dar la privat poate ajunge şi de trei-patru ori mai scumpă. Materialele sunt importate din Cehia şi din Germania, doar mâna de lucru este românească. Atât conformatorul, cât şi proteza sunt confecţionate din superacril, folosit şi în stomatologie şi foarte bine tolerat de pacienţi, pentru că nu dă alergii şi secreţii abundente. Până în ’83, protezele se făceau din sticlă, dar acestea sunt mai riscante. Se sparg imediat cum cad pe jos, lumina se reflectă altfel pe ele şi îţi dai seama că este ceva fals acolo şi, în plus, după o anumită perioadă, se pot deteriora şi crăpa chiar în cavitate.
„Procesul de prelucrare durează cam şase ore”
- În cât timp este gata?
- Fiecare proteză este personalizată, pentru că pacientul trebuie să spună ce îşi doreşte de la aceasta. De aceea, perioada de aşteptare este de cinci zile şi ajung cam la cinci proteze pe săptămână, deoarece doar la una lucrez cam şase ore. Încep cu pictarea irisului pe o hârtie specială, apoi desenul îl imprim pe o plăcuţă de superacrilat, pe care o decupez şi o aplic pe conformator. Imediat pun un material special deasupra şi o fierb câteva ore. La sfârşit se şlefuieşte şi scrijelesc vinişoarele cu un obiect foarte ascuţit. Trebuie să fiu foarte atentă să obţin un ochi identic cu cel sănătos. Nu este o muncă uşoară, dar este extrem de utilă oamenilor încercaţi de soartă prin pierderea ambilor ochi sau doar al unuia. Mă tem să nu dispară această meserie în timp, pentru că, momentan, nu ştiu pe nimeni care să vină din urmă.
- Cum este când lucraţi cu copiii?
- Cu copiii este mai delicat şi le acord mai mult timp. Prima dată îi apropii, le cumpăr bomboane şi le explic ce le voi face. Dar, în final, copiii se adaptează mai repede decât adulţii.
„Se poate purta şi zece ani“
- Cât este garantată proteza şi cum se verifică?
- Proba protezei este de la o înălţime de 2 m, pe o suprafaţă dură şi nu trebuie să se spargă, să-şi modifice calităţile şi să se deformeze. Este foarte uşoară, de câteva grame, şi are garanţie un an întreg pentru material. Dar ea este atât de bine executată, şi dacă pacientul vine cu regularitate la control (la două-trei luni) să i-o lustruiesc cu pastă specială, poate rezista şi trei, cinci sau zece ani. În timp, pe proteză se depozitează urdori, care nu mai lasă pleoapa să culiseze, şi atunci intervin infecţiile sau sângerările. Problemele apar de obicei la persoanele care nu-şi cumpără picăturile, beau şi plâng foarte mult. Toate acestea afectează cavitatea, care se măreşte, se deformează şi se poate ajunge la operaţii estetice. Lacrimile sunt acide, rod cavitatea, iar în combinaţie cu secreţiile duc la infecţii.