de Luana Mare şi Cristian Blănuţă
Dacă până de curând autismul era o boală rară printre micuţii din România, în ultimii ani apar din ce în ce mai mulţi copii diagnosticaţi cu tulburări din acest spectru. Aici intră sindromul Aspenger, ADHD, ADD şi autismul propriu-zis. Medicul Radu Naghiu (medalion) a găsit o metodă nouă de tratament pentru acest tip de suferinţe şi o aplică de aproape zece ani în Clinica Napocensis din Bucureşti. El ne-a vorbit despre aceşti copii diferiţi pe care-i tratează, şi despre metodele practicate de el pentru vindecarea lor.
„În spital, copiilor li se dădeau antipsihotice, de schizofrenie”
- Ce v-a determinat să vă dedicaţi viaţa copiilor cu autism?
- În primul an de rezidenţiat am văzut trei copii cu autism. Doi erau deja diagnosticaţi şi veneau pentru medicaţie antipsihotică, de schizofrenie, şi o fetiţă era în clasa a V-a şi a fost diagnosticată cu sindromul Aspenger, cea mai uşoară formă din spectul autist. A venit pentru că refuza să mai meargă la şcoală. Când am terminat specializarea, deja veneau trei copii noi pe săptămână. Văzând limitele tratamentului convenţional am vrut să mă implic mai mult şi am simţit că pot să fac ceva cu homeopatia.
- Ce înseamnă autism? Cum pot părinţii să-şi dea seama că au un copil autist?
- Autismul este o tulburare a relaţionării sociale. Esenţa lui constă într-un contact diminuat cu realitatea din jur. Din această cauză el imită mai puţin şi, implicit, învaţă mai puţin.
„De vină sunt genetica şi maturizarea lentă a creierului”
- Cum devine un copil autist?
- Astăzi se vorbeşte foarte mult despre epigenetică. La naştere avem o zestre genetică care înseamnă şi predispoziţia spre un grup de boli. Dar ca să se întâmple acele boli trebuie să întrunească nişte factori din mediu. Un alt aspect important este mielinizarea, adică maturizarea creierului. La copiii cu autism este ca şi cum avem o mielinizare mai lentă pe anumite arii, de aceea pe acei centri nervoşi copilul învaţă cu dificultate.
- Cum trataţi un astfel de pacient?
- Începem cu medicaţie care să refacă ataşamentul şi care să ajute creierul să se maturizeze, apoi urmează terapia propriu-zisă. Fac un tratament homeopat de teren, pentru că problema nu o reprezintă factorii de mediu, ci componenta genetică. Mai folosesc un remediu homeopat simptomatic şi un drenaj, tot homeopat, de metale grele, pentru că există o proteină în organism care se ocupă de eliminarea de metale grele. Dacă această proteină îşi reduce activitatea, atunci metalele pe care copilul le ingerează din mediu (plumb, mercur, aluminiu) pot să rămână în organism, şi din cauza asta copilul poate să sufere mai târziu. Completez cu terapie ABA sau Pecs.
„Ne putem întreba dacă nu cumva vaccinăm prea mult”
- Ce reprezintă terapia Pecs?
- Este comunicarea cu ajutorul pictogramelor. Şi Pecs-ul, şi ABA au la bază învăţarea cu ajutorul recompensei. Pecs-ul este pentru copiii care nu vorbesc.
- Credeţi că vaccinurile pot cauza autismul?
- Există o controversă vizavi de vaccinuri. Eu recomand vaccinarea, pentru că aşa s-au eradicat nişte boli, difteria, tetanosul etc. Sunt lucruri pe care nimeni nu poate să le conteste. Ceea ce am putea discuta este dacă nu cumva vaccinăm prea mult? Aici este o discuţie ce poate fi deschisă. Dar la întrebarea asta pot răspunde cel mai bine medicii cercetători.
„Încerc să lucrez şi pentru afecţiune şi ataşament sigur în familie”
- Autismul are şi o componentă afectivă?
- Viaţa psihică începe cu ataşamentul, care reprezintă relaţia dintre copil şi familie. Cu cât ataşamentul este mai sigur, cu atât copilul ştie că mama şi tata îl iubesc necondiţionat şi sunt baza sa de siguranţă, iar copilul are încredere în el. Copiii cu autism, din cauza bolii, au un ataşament nesigur. Dacă o persoană are un ataşament nesigur, atunci când pleacă din zona de confort, o face cu anxietate. Dacă apare şi un factor de stres, anxietatea creşte, iar copilul face un efort psihic suplimentar. În timp, la vârsta adultă apar atacurile de panică, apare depresia, chiar poate să meargă până la decompresare psihotică.
- De ce credeţi că nu este suficientă terapia clasică, ABA?
- Terapia ABA nu lucrează pe ataşament. Am văzut copii trataţi doar prin ABA care au o evoluţie foarte bună ca limbaj, cognitiv, dar, după patru-cinci ani, pierd la capitolul socializare, şi asta are legătură cu ataşamentul. N-au încredere în ei, nu pot să folosească în mediu ceea ce au învăţat în terapie. Şi atunci noi o completăm.
- Câţi copii trataţi în prezent de această afecţiune?
- În centru avem 80 de copii sub observaţie. Sunt cu autism, dar sunt cu vârste diferite. Avem 20% sau mai puţin care au venit sub vârsta de 3 ani. Majoritatea au venit mai târziu, după vârsta de 4-5 ani.
„Părinţii sunt coterapeuţi, sunt partenerii noştri”
- Cum reacţionează copiii după tratamentul homeopat?
- În perioada tratamentului, atunci când facem un drenaj este posibil ca, după ce administrăm medicamentul homeopat, pentru câteva ore sau o zi, două să apară o uşoară agravare. Copilul devine mai agitat, mai neatent, dar totodată se vede un plus pe limbaj. Agravarea este doar temporară, dar achiziţiile rămân. La şase luni refacem evaluarea. Părintele primeşte scris de fiecare dată rezultatul evaluării. La terapie, pentru noi, părintele este coterapeut, este partenerul nostru, de aceea noi filmăm terapia, părintele primeşte înregistrarea şi i se spune ce să lucreze acasă după vizualizare.
„Merg la o şcoală normală şi sunt la fel ca orice persoană de vârsta lor”
- Ce rezultate aveţi cu aceşti copii?
- Avem în principiu două categorii de copii. Cei care ajung la noi, în clinică, sub 3 ani şi cei care vin peste această vârstă. La prima categorie, simptomele nu s-au instalat complet, şi aici sunt rezultatele cele mai mari. Aş putea spune că şapte din zece copii recuperează într-un an peste un an pe vârsta mentală.
- Aţi avut copii recuperaţi complet?
- Avem copii la care vârsta mentală a devenit egală cu vârsta cronologică, şi pe scala de autism suntem în zona de nonautism. Aceştia sunt acum la şcoală normală, fără însoţitori, se descurcă, sunt bine. Cine-i vede nu relizează că au fost diferiţi în primii ani de viaţă. Ca să putem vorbi despre vindecare mai avem nevoie să treacă proba timpului. Aceşti copii revin anual la control, sunt bine. Nu avem niciun mic pacient ajuns la 20 de ani ca să vedem dacă abilităţile dobândite după terapie s-au păstrat.
„Atenţie la intoleranţa la lactoză şi la gluten!“
- Ce altceva mai recomandaţi unui copil cu autism?
- Terapia cu animale. Recomand un căteluş sau un alt animăluţ acasă. Un alt aspect este dieta alimentară. Cea mai frecventă intoleranţă alimentară este cea la lactoză. Se estimează că trei sferturi din populaţia lumii are această intoleranţă. Dar nu conştientizează. Copilul cu autism, care are intoleranţă la lactoză şi care consumă lapte, poate avea şi hiperchinezie şi deficit de atenţie. O altă intoleranţă este cea la gluten. Şi aceasta dă hiperchinezie şi deficit de atenţie. Recomand o lună întreagă să se scoată glutenul din alimentaţie (se regăseşte în grâu roz, secară, ovăz), după care să se reintroducă în dietă. Se observă astfel dacă există o scimbare a atenţiei, a hiperchineziei copilului, pentru că şi o dietă ne poate aduce un progres de una, două luni ca şi câştig pe vârsta mentală.