de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Oficiul federal pentru Protecția Consumatorilor și Siguranță Alimentară din Germania ia în considerare legalizarea folosirii unor viermi ca tratament pentru anumite afecțiuni autoimune. În cazul introducerii unei astfel de reglementări, paraziții ar putea intra în componența unor alimente sau băuturi, anunță „Discover Magazine”.
Contribuție la tratarea unor afecțiuni autoimune, nonvirale
Terapia helmintică este un tip de imunoterapie experimentală care presupune infestarea deliberată cu anumiți paraziți, pentru a genera un răspuns din partea sistemului imunitar al omului. Mulți dintre acești viermi sunt studiați de multă vreme pentru o eventuală contribuție la tratarea unor afecțiuni autoimune, nonvirale. În opinia multor specialiști, principalele caracteristici ale acestei terapii sunt: potențialul patogen este aproape inexistent, nu se multiplică în interiorul organismului-gazdă, nu implică pericol de contagiune, produce o colonizare limitată a corpului, nu afectează comportamentul persoanelor care se tratează, poate fi ușor înlăturat, paraziții sunt stabili pentru transport și depozitare.
Utilizați pentru curățarea rănilor deschise
În ultimele două decenii, așa-numitele „terapii helmintice” au câștigat tot mai mult teren. Deși nu sunt aprobate decât în câteva state, în frunte cu Thailanda, aceste modalități de tratament au adepții lor. De pildă, în SUA, autoritățile nu au aprobat această practică, deși până în 1930 a fost una curentă peste Ocean. Ulterior a fost înlocuită cu utilizarea antibioticelor. Situaţia actuală impune însă reîntoarcerea la tratamentul cu viermi, din cauza apariţiei bacteriilor rezistente la antibiotice, alături de recrudescența stafilococului auriu. Mai mult, sunt utilizați și pentru curățarea rănilor deschise. „Viermii lichefiază sau dizolvă ţesutul mort, cu ajutorul enzimelor secretate în rană prin cavităţile lor bucale. Astfel, rana este curăţată în timp ce ţesutul infectat şi puroiul sunt consumate drept hrană. Larvele muştei verzi, fiind în stadiu imatur, nu se pot reproduce în interiorul rănii, înlăturându-se astfel pericolul adâncirii rănii respective”, afirmă Ronald Sherman, director al unei companii de cercetare în domeniul medical din California.
Procedeul se va realiza sub monitorizare medicală
Parazitul care urmează să fie legalizat în Germania este trichuris suis, un tip de vierme care în mod normal trăiește în organismul porcilor. La oameni, ouăle acestuia eclozează, dar nu supraviețuiesc suficient de mult timp încât să poată coloniza intestinul. În cazul în care Germania va autoriza prin lege utilizarea acestui parazit, acesta ar putea intra în categoria ingredientelor alimentare, arată „New Scientist”, ca modalitate de tratare a colonului iritabil, de pildă. În timp ce foarte mulți experți susțin că nu va exista vreo îmbunătățire, pe de altă parte nu există motive majore de îngrijorare și oricum, în buna tradiție germană, întregul procedeu de introducere în unele alimente se va realiza sub atentă monitorizare medicală. Susținătorii tratamentului afirmă că scleroza multiplă, boala Crohn sau astmul, asupra cărora ar putea avea efect terapia cu paraziți, sunt atât de des întâlnite în lumea modernă tocmai din cauza faptului că sistemul imunitar al omului a cunoscut numeroase dereglări din pricina vieții moderne și a consumului de antibiotice. Pentru a-și argumenta afirmația, unii experți arată spre incidența foarte scăzută a acestor afecțiuni în țările mai slab dezvoltate.
Efectele secundare pot fi serioase
Dovezile în sprijinul ideii că introducerea în organism a unor anume paraziți ar putea scădea severitatea unor afecțiuni autoimune vin, înainte de orice, din lumea animală. Studiile de laborator derulate pe șoareci cu colită, scleroză, diabet de tip I și astm au arătat că prezența paraziților a generat protecție în fața bolii, prin răspunsul organismului. Unele specii de paraziți au demonstrat capacitatea de a reduce riscul de astm, în cazul altora s-a observat micșorarea frecvenței simptomelor de afecțiuni intestinale, totuși studiile au rămas neconcludente pentru mulți specialiști. Tocmai de aceea, autoritățile din SUA nu și-au dat avizul pentru folosirea acestui tip de terapie decât la nivel experimental. În schimb, cu cât mai dificile și mai îndelungate au devenit tratamentele clasice, cu atât mai multe persoane au apelat la terapii helmintice, chiar dacă efectele secundare pot fi serioase: anemie, febră, scădere accentuată în greutate, diaree.
Teste în derulare pentru intoleranța la gluten, scleroza multiplă, boala Crohn
La Universitatea New York, imunologul P’ng Loke a descoperit că maimuțele care sufereau de diaree cronică au reacționat pozitiv la infestarea cu anumiți paraziți. Apoi, specialistul a început testele pentru a constata efectele asupra colitei. Și gastroenterologul John Croese, de la Spitalul „Prince Charles”, din Brisbane, testează efectul helmintic asupra bolii celiace, notează BBC. De asemenea, în Wisconsin sunt în derulare studii cu terapia helmintică asupra suferinzilor de scleroză multiplă, în care sunt înscriși 15 voluntari. Și companiile americane din domeniul bioștiinței derulează studii de anvergură, în colaborare cu firme germane, care să pună în evidență dacă există urmări benefice ale terapiei în cazul afecțiunii Crohn. „Cea mai importantă sarcină pe care o avem este aceea de a identifica acele afecțiuni și segmente de populație care pot fi tratate cu terapii helmintice”, punctează Karin Hehenberger, purtător de cuvânt al unei companii de profil.
Curăţenia şi igiena au „lenevit“ sistemul imunitar
În 1989, epidemiologul britanic David Strachan, de la Universitatea „St. George”, din Londra, a publicat un studiu care arăta că îmbunătățirea igienei, canalizarea, apa curentă și mâncarea curată care sunt un mod de viață în Occident au determinat sistemul imunitar al organismului să se schimbe. În plus, îndepărtarea de viața de la țară și de bacteriile și paraziții care se întâlnesc la ferme au modificat capacitatea de reacție a metabolismului la agresiuni. Ipoteza expertului a devenit foarte populară, iar cercetările ulterioare nu au făcut decât să adauge alte idei acestui tablou inițial, cum ar fi, de exemplu, aceea că sistemul imunitar al celor care suferă de alergii este mai tolerant din pricina pierderii, pe parcursul evoluției, a unor microorganisme care trăiau cândva în interiorul corpului uman.