de Luana Mare şi Adrian Barna
Fie că vă certaţi cu iubitul sau cu iubita, fie că vreţi să vă lăsaţi de fumat sau să schimbaţi un comportament furios, fie că vreţi să vă mobilizaţi în activitatea zilnică şi să nu mai lăsaţi pe mâine ce puteţi face azi, aveți posibilitatea de a apela la principiile teoriei comportamentale, la behaviorism. În prezent, această teorie se aplică pe larg în terapia copiilor cu tulburări din spectrul autist, se numeşte ABA (Applied Behavior Analysis), dar poate fi extinsă şi la adulţi. Despre toate acestea ne-au vorbit Claudia Matei (medalion), psiholog, analist comportamental, vicepreşedinte ATCA (Autism, Terapie Comportamentală şi Terapie ABA), şi renumitul psiholog american Robert Epstein, o somitate în teorie comportamentală.
„Se concentrează asupra studiului comportamentului”
- Ce reprezintă ABA?
- Este o teorie comportamentală ce se aplică pe scară largă copiilor cu tulburări din spectrul autismului (TSA) şi care are în spate o filosofie, o ramură a psihologiei numită behaviorism. Acesta se concentrează asupra studiului comportamentului mai degrabă decât asupra studiului minții sau cunoașterii. ABA a început să fie aplicată încă din anii ’80, dar la o scară mai puţin structurată. În ultimii zece ani a ajuns la forme elaborate, iar la noi a luat deja amploare fenomenul, ca urmare a rezultatelor pe care le are: un copil care este tratat cu ABA îşi va forma deprinderi noi, va corecta unele tulburări de comportament şi se va putea integra în colectivitate mai uşor.
- Cui se adresează acest gen de teorie comportamentală?
- Se poate aplica ABA tuturor, de la micuţul în vârstă de două săptămâni care tocmai a venit pe lume până la o întreagă companie. Una dintre teorii este cea a recompensei, practicată deja peste tot. Behaviorismul şi, implicit, ABA structurează reguli generale de comportment şi există programe prin care ştii pas cu pas cum să procedezi pentru a obţine comportamentul dorit. De aceea, în acest proces pot fi implicate şi persoane adulte care au diverse probleme neurodegenerescente, ca Alzheimer sau alte afecțiuni neurologice. Se poate aplica acasă, cu soţul, cu iubitul, în şcoli, tuturor copiilor şi oricărui om care consideră că are nişte dificultăţi de comportament, orice fel de adicţie. Să zicem că nu reuşim să ne manageriem timpul, o problemă a tuturor. Pe acest segment, teoria comportamentală de tip ABA poate fi extrem de eficientă. Împreună cu psihologul se elaborează un plan de reguli pe care respectivul îl are de îndeplinit singur. Reguli simple. Se poate aplica în chestiunile uşoare de cuplu, pentru că în general vedem ce este mai rău în celălalt, iar această terapie ne ajută să venim cu o perspectivă pozitivă, care să dezvolte comportamentele dezirabile. Este și cazul procrastinării, adică amânarea acțiunilor sau a sarcinilor şi a deciziilor - faptul că nu ne apucăm la timp de anumite lucruri, acţiuni.
„Primul principiu este recompensarea imediată”
- Cum se face, practic?
- Să luăm exemplul copiilor cu TSA. Se începe cu o evaluare a abilităţilor copilului, ulterior se face un plan de intervenţie, astfel încât să vedem exact ce obiective urmărim. În cazul copiilor, intervenţia se face cu terapeut, iar abordarea constă în două-șase ore pe zi - este intervenţie individuală. Majoritatea copiilor cu TSA nu au prea multe abilităţi pe niciun segment de dezvoltare, au deficite de atenţie, de limbaj, de autonomie personală, nu reuşesc să se joace, să realizeze contact vizual, să răspundă la întrebări, să pună întrebări. ABA are mai multe principii care se aplică în situaţii diferite: unul este acesta cu recompensarea imediată, care se foloseşte şi în terapia individuală, dar şi în şcoli, în mod obişnuit. Copiii câştigă, de exemplu, steluţe sau puncte. Le colectează și, după ce au strâns mai multe feţe zâmbitoare, primesc un premiu. Este răsplata pentru un efort susţinut, care înrădăcinează obişnuinţa respectivă, de a citi, de a învăţa, de a vorbi etc. Sau în cabinet, pentru copiii cu TSA, noi selectăm câteva jucării şi lucruri pe care preferă să le mănânce, plecând apoi de la abilităţile fiecăruia.
„Prin întărirea diferenţiată se poate controla furia”
- Poate fi numită „teoria recompensei”?
- Nu, pentru că sunt multe strategii pe care le utilizăm. Aceasta este prima. De exemplu, există segmentul celălalt, de cădere a comportamentului neadecvat, pentru că ne confruntăm cu multe situaţii problematice. Atunci e preferabil să se aplice întărirea diferenţiată, adică ignorăm comportamentul-problemă şi întărim comportamentul pozitiv. Să zicem că micuţul aruncă ceva pe jos atunci când vrea atenţia părintelui. Ignorăm când copilul aruncă şi aplicăm recompensă doar pe comportamentul alternativ pozitiv, când copilul face altceva - vine la părinte sau îi spune: „Hai să ne jucăm!”. Îl recompensăm pentru că se reduce comportamentul-problemă şi creşte altul, pozitiv. Este aplicabil şi într-un cuplu, între adulţi.
- La fel procedaţi şi în cazul copiilor fără tulburări sau al adulţilor?
- Ceea ce am spus în câteva cuvinte este esenţa, pentru că altfel intrăm în tehnici complexe. De exemplu, avem înlănţuirea şi remodelarea, două strategii care se aplică zilnic şi care nu au fost definite până în momentul în care nu s-au pus bazele analizei comportamentale. Se folosesc strategii şi pentru programele ce vor fi urmate de adulţii care vor să capete diverse deprinderi sau să-şi corijeze diverse probleme. Fiecare situaţie trebuie discutată în cabinetul specialistului.
„Am avut cazuri de TSA recuperate complet”
- Care sunt rezultatele pe care le-aţi avut până în prezent aplicând această terapie?
- Ale noastre sunt extraordinare, statistic vorbind, cam 50% dintre copiii care fac terapia în mod consistent, între patru şi șase ore pe zi, ajung la performanţe foarte bune, în sensul că dezvoltă cam toate abilităţile vârstei lor şi pot merge la grădiniţă sau la şcoală, pot deveni funcţionali, adică se joacă, mănâncă fără ajutor, vorbesc, comunică. Discutăm despre copiii cu TSA pe care i-am tratat. Avem cealaltă categorie de 50% în care au fost obţinute abilităţi, dar nu atât încât să-i scoată din sfera TSA, şi aici se impune continuarea terapiei pentru o perioadă mult mai îndelungată.
Robert Epstein: „Face ca oamenii să piardă în greutate, să renunţe la vicii, să fie fericiţi“
- Sunteţi adeptul acestei teorii şi aţi promovat-o pe tot globul. În ce segment aţi observat cele mai bune rezultate?
- Metodele comportamentale au fost folosite pentru a ajuta copiii cu autism, copiii cu dizabilități de dezvoltare și adulții cu o varietate de probleme, pentru a ajuta oamenii să piardă în greutate sau să renunțe la fumat, de exemplu. Metodele comportamentale au fost, de asemenea, folosite pentru a îmbunătăți sistemele de stimulare în afaceri și în industrie, pentru a gestiona comportamentul la școală, pentru a instrui animalele și chiar pentru a dezvolta noi medicamente. Oamenii folosesc, totodată, metode comportamentale pentru a-și schimba propriile obișnuințe. Psihologul B.F. Skinner, reprezentativ pentru behaviorism, a fost renumit pentru că a folosit principiile sale științifice pentru a-și spori fericirea, productivitatea și creativitatea.