de Andreea Vasilescu şi Daniel Alexandrescu

Sintagma „depresia cu zâmbete” (n.r. - persoane care le par altora fericite, dar care în realitate suferă în interiorul lor de simptome depresive) a devenit din ce în ce mai populară. În ultimul timp, foarte multe articole se publică pe această temă, iar căutările pe internet sunt un indiciu clar al creșterii numărului de cazuri.

Terminologie nouă

I se spune „depresie cu zâmbete”, deși sintagma în sine nu este folosită de psihologi. Cu toate astea, realitatea o demonstrează: este foarte posibil să fii în depresie, și totuși să fii capabil să ascunzi simptomele, scrie publicația online Quartz (qz.com). Cum încă nu există în nomenclator o formulare clară pentru această formă de depresie, termenul tehnic cel mai potrivit este „depresie atipică”.

Greu de depistat

Oamenii care suferă de depresia cu zâmbete sunt dificil de depistat. La o primă privire, ai crede că nu au vreun motiv să fie depresivi - poate au un loc de muncă, un apartament și poate chiar un partener și copii, deci ți-ai putea spune că nu au ce să-şi mai dorească, sunt mulțumiți. Dacă te vezi cu ei, îți zâmbesc și poartă cu tine conversații normale. Numai că ei practic poartă niște măști care conving oamenii din jur că duc niște vieți în aparență normale și active.

Risc de apariție a gândurilor sinucigașe

Destul de mulți oameni care se confruntă cu o deteriorare a dispoziției și o pierdere a plăcerii în privința activităților de zi cu zi par să poată să mascheze ce simt cu adevărat prin zâmbete. Tocmai acești oameni ar putea fi vulnerabili în fața posibilității de sinucidere, scrie sursa citată. Ei practic poartă niște măști. Pe dinăuntru însă se simt fără speranță și uneori chiar au gânduri de sinucidere. Aceste gânduri pot deveni ușor o realitate în condițiile în care ei sunt deja obișnuiți să ducă la bun sfârșit planurile în viața de zi cu zi. Oamenii care suferă de alte tipuri de depresie nu au întotdeauna energia suficientă pentru a duce la sfârșit planurile de sinucidere - cei care au depresie cu zâmbete se află însă la pol opus.

Totul este o mască

Oamenii care suferă de depresie cu zâmbete au tendința să se simtă vinovați și să raționalizeze ceea ce simt, fiind conștienți că, la nivel teoretic, nu au motive să fie supărați. Tocmai de aceea, se închid în ei și continuă să poarte masca veseliei. Ce este și mai înșelător în privința stării lor este faptul că astfel de persoane depresive pot avea momente în care să își recapete buna dispoziție. De exemplu, când primesc un SMS de la cineva pe care își doreau să îl audă sau de care să audă. Sau niște laude la locul de muncă. Pentru câteva momente, sentimentul de bună dispoziție este chiar real, dar vulnerabilitatea revine rapid, iar persoanele care suferă de această depresie atipică reintră în starea de cădere.

Printre simptome se numără vulnerabilitatea în fața criticilor sau a respingerii

Printre alte simptome ale acestei maladii se numără și excesele alimentare, senzația de greutate în membrele inferioare și superioare și vulnerabilitatea în fața criticilor sau a respingerii. Persoanele care suferă de depresia cu zâmbete sunt mai susceptibile de a se simți deprimate seara și de a simți nevoia de a dormi mai mult decât de obicei. Depresia cu zâmbete pare a fi mai des întâlnită la persoane care prezintă anumite tipuri de temperamente. În special la cele care sunt mai înclinate spre anticiparea eșecului, cele cărora le este greu să depășească situațiile jenante sau umilitoare și care au tendința de a despica firul în 14 sau de a se gândi de manieră excesivă la situații negative.

Viața falsă pe rețelele de socializare

Revista „Women’s Health magazine” a făcut un experiment, cu un număr de femei care au postat diverse fotografii în care apăreau doar ele pe rețelele de socializare. Toate erau zâmbitoare în acele imagini. Jurnaliștii le-au întrebat ce se afla, de fapt, în spatele acelor zâmbete. Cum se simțeau ele în realitate în acele momente, în care s-au fotografiat. Circa 20% dintre femeile chestionate în cadrul anchetei privind sănătatea femeilor, realizată de Alianța Națională pentru Maladii Mintale din Statele Unite, au declarat că stigmatizarea pe care o resimt în legătură cu depresiile sau anxietățile lor le-a determinat să posteze pe rețelele de socializare o fotografie care să nu corespundă cu starea reală pe care o aveau în momentul respectiv. Din păcate, studiile arată că peste 75% dintre internauți recunosc că își „confecţionează” în social media viața, astfel încât să pară mai interesantă și mai aventuroasă. Totodată, trei oameni din patru își judecă prietenii și colegii pe baza profilelor lor de Facebook, Snapchat sau Instagram, iar jumătate dintre aceștia postează imagini frumoase doar pentru a provoca gelozie între prieteni și în rândul membrilor familiei. De cele mai multe ori alegem să purtăm și în viața de zi cu zi, nu doar pe Facebook, „masca perfecțiunii” și punem o barieră emoțională între noi și cei din jur, deoarece nu vrem să scoatem în evidență slăbiciunile noastre. Astfel, lumea va vedea doar aspectele pozitive din viața noastră și ne va trata ca pe un supraom care are puterea de a rezolva problemele vieții. În realitate, întregul joc este o mare minciună, în urma căruia mulți dintre noi vom ajunge să experimentăm depresia în cele mai diverse forme, fie că este vorba despre viața reală sau de mediul virtual.

Cum să recunoaștem boala

Pentru a ne lupta cu această boală ar trebui în primul rând să îi recunoaștem existența. Oamenii veseli, care par să aibă suficiente motive pentru a fi fericiți, pot și ei să sufere de depresie - și nu ar mai trebui ca acest lucru să poarte o etichetă negativă. Este dificil de determinat exact care este cauza depresiei cu zâmbete, dar o lipsă a stării de bine poate să provină de la un număr de factori precum problemele la locul de muncă, o despărțire sau sentimentul că viața nu are sens. Cazurile sunt foarte dese. Circa o persoană din zece este deprimată și între 15% și 40% dintre acestea suferă de o formă atipică, care pare a fi depresie cu zâmbete, scrie qz.com. O astfel de formă de depresie poate să apară în tinerețe și să dureze multă vreme. Este imperios necesar ca o astfel de persoană, care suferă de depresie cu zâmbete, să obțină ajutor din partea altor persoane. Din păcate, aici este vorba despre un cerc vicios.

Poate fi alungată prin meditație și prin activitate fizică

Persoanele care suferă de această maladie se simt vinovate și afirmă că nu se tem de nimic. De aceea nu vorbesc cu nimeni despre problemele cu care se confruntă și ajung să se rușineze de propriile sentimente. Și atunci, cum să rupi acest cerc vicios? Un punct de pornire este să înțelegem că această boală există și este gravă. Pentru unii, această idee este suficientă pentru a schimba lucrurile, pentru că determină bolnavul să ceară ajutor și să se elibereze din lanțurile depresiei. S-a demonstrat științific că meditația și activitatea fizică prezintă avantaje enorme pentru sănătatea mintală. Un studiu realizat de Rutgers University din Statele Unite a demonstrat că persoanele care au practicat meditația și activitatea fizică de două ori pe săptămână au obținut reducerea cu 40% a nivelului depresiei în doar opt săptămâni. Terapia cognitivo-comportamentală și învățarea modificărilor schemelor de gândire proprii și de comportament constituie o altă opțiune pentru persoanele afectate de această maladie, mai scrie sursa citată. Și găsirea unui sens în viață este extrem de important.

Stabilirea unui obiectiv

Neurologul austriac Viktor Frankl apreciază că pentru o bună sănătate mintală este nevoie de un scop în viață. Omul nu trebuie să fie într-o stare lipsită de tensiune, de responsabilități și de provocări, ci mai degrabă trebuie să facă eforturi pentru a obține ceva în viață. Găsiți, deci, un obiectiv clar, pe care să vă concentrați, și încercați să progresați în mod regulat, chiar dacă doar câte puțin zilnic, căci asta va avea un impact pozitiv, spune specialistul austriac. Se poate stabili ca obiectiv și îngrijirea unei alte persoane. Când ne deturnăm atenția de la propria persoană și o îndreptăm spre o altă scenă, când începem să ne gândim la nevoile și la dorințele unei alte persoane, începem să ne dăm seama că viețile noastre contează. Acest lucru se poate realiza prin voluntariat sau prin îngrijirea unui membru al familiei, chiar a unui animal, mai spune specialistul austriac.