de Simona Lazăr

La terapeutul Traian-Florin Serdaru, o deficiență care poate pe alții i-ar descuraja a fost „recompensată” cu capacități senzoriale care i-au jalonat destinul și profesia. Fiind nevăzător, și-a dezvoltat celelalte simțuri și, de la 17 ani, a început să lucreze la Centrul de psihiatrie și dezintoxicare „Sfântul Stelian”. „Practic, acolo mi-am dezvoltat abilitățile, ca terapeut”, spune el. De atunci au trecut 15 ani, în care s-a perfecționat, reușind nu doar să trateze, ci și „să vadă” care sunt problemele celor care ajung la el, la salon VicMar din București (număr de telefon: 0723.765.676).

„O depresie nu vine niciodată singură”

- Chiar dacă pacientul vine la dumneavoastră cu un anumit diagnostic, obișnuiți să faceţi propria dumneavoastră diagnoză, pentru a ști exact unde și în ce fel trebuie să acționați pentru tratarea unei afecțiuni.

- Primul lucru pe care îl fac este „să văd” unde este nervul inflamat, unde se află presiunile din corp. Practic, palpez încheieturile mâinilor, fruntea, partea sacrală, sternul, diafragma, sub sâni (la doamne) etc. ca să pot să-mi dau seama de afec- țiuni. Când un organ este bolnav sau când pacientul suferă de o depresie, de anxietate, de insomnie, să zicem, nervul acelui organ este puțin sau mai mult inflamat, în funcție de cât de gravă este afecțiunea.

- Odată descoperit nervul inflamat, presiunea asupra nervului… în ce constă terapia?

- Nu putem să începem masajul terapeutic fără să pregătim mai înainte pacientul. „Pregătirea pe nerv”, cum o numesc eu, are două înțelesuri: fie vorbim despre o relaxare a nervilor, pentru a putea lucra, fie despre o reducere a inflamației, ca să nu doară foarte tare atunci când aplicăm diferite mișcări de masaj terapeutic sau alte intervenții pe care le facem asupra nervului afectat. Poate că mulți dintre cititorii dumneavoastră au constatat că atunci când lucrează foarte mult la birou, la computer, apar niște „gâlme” în zona cervicală. Acestea sunt presiuni și inflamații pe vertebrele acelei zone. Pregătirea și terapia se pot face, în zona cervicală, cu laser, cu un aparat de depresurizare, uneori putem interveni și cu anumite instrumente specifice.

- Cum procedați în cazul unor afecțiuni? De exemplu, insomnia…

- Mai întâi trebuie să identificăm nervul asupra căruia trebuie să lucrăm, iar acesta poate fi ori în talpa piciorului, ori în frunte, în funcție de ce alte afecțiuni mai prezintă pacientul, pentru că o depresie nu vine niciodată singură, ea e „la pachet” cu alte boli, cu atac de panică, o anxietate etc. În funcție de aceste constatări și diagnoze, găsesc, să zicem, nervul pentru bioritm sau nervul pentru metabolism, în talpă și, dacă pacientul are dureri exact acolo, intervenim și lucrăm asupra acelui nerv. Atunci când identificăm problemele conexe sau cele care au provocat/provoacă insomnia, știm care sunt nervii pacientului asupra cărora să lucrăm.

„Reflexoterapia intensă pe care o practic eu este mult mai complexă”

- Punctele acestea pe care acționați sunt mereu în același loc? Adică… pentru un organ sau altul lucrați în funcție de acea „hartă” a punctelor de reflexoterapie?

- În principiu, da, punctele specifice pentru reflexoterapie se găsesc în același loc. Să zicem că găsești rinichiul spre exteriorul tălpii piciorului… Însă reflexoterapia intensă pe care o practic eu este mult mai complexă. O afecțiune se leagă de cealaltă și nu tratez pacientul liniar, ci în funcție de complexitatea și contextualitatea bolilor pe care le prezintă. Revenind la cazul pe care mi l-ați sugerat, cu insomnia, voi continua lucrând asupra lobului urechilor, cu un aparat care depresurizează, pentru a ține glanda tiroidă sub control. Apoi, lucrăm la tălpi, la încheieturi și la stern. Încercăm să dezinflamăm cât mai mult nervii care ridică probleme, iar prin relaxarea lor afecțiunile conexe încep ușor-ușor să scadă și odată cu ele dispare și problema care l-a adus pe pacient la mine, adică insomnia.

- Câte ședințe ar fi necesare?

- E nevoie de un pachet de 15-20 de ședințe. Dar trebuie să ținem seama și de faptul că pacientul, inevitabil, întâmpină probleme în viața de zi cu zi, se mai enervează, nervul se inflamează iar - pentru că este încă în lucru și e vulnerabil. Dar noi insistăm, iar la ședința de închidere reușim să stabilizăm pacientul pentru o perioadă mai lungă: un an și jumătate, doi ani, chiar trei ani. Totul e în funcție de pacient și de provocări.

„Masajul terapeutic nu este o rezolvare pentru cancer”

- Există boli grave - să zicem cancer - pe care le puteți ameliora?

- Reflexoterapia și masajul terapeutic nu sunt o rezolvare pentru cancer. Anumite acțiuni pe care le facem noi sunt chiar interzise. Dar sunt alte boli unde pot fi de folos. Am avut recent o pacientă care avea mari probleme cu glanda tiroidă. Am reușit, în 50 de ședințe, să punem la punct toate vascularizările nodulilor, iar acum se simte perfect. Avea niște noduli benigni, dar care se vascularizau continuu. Avea o mare răgușeală, sufocări, stări depresive. Acum, radiografiile și ecografiile arată că starea ei e bună. Pentru că întrebați despre boli grave… trebuie să vă spun că nu am prea avut cazuri ușoare. La mine vin pacienți care iau multe pastile, am avut și multe cazuri de dependență de droguri, alcoolici sau pacienți care experimentaseră alte substanțe nocive. În cazul lor lucrez mult pe ficat, dar trebuie să te ajute și pacientul. Pentru că degeaba lucrăm pe nervul respectiv dacă pacientul pleacă acasă și continuă cu obiceiurile nocive de consum de până atunci.

- Există semne după care să știți că o ședință de terapie a fost eficientă?

- Probabil cel mai sigur semn este acela când pacientul, după ședință, se duce să urineze. Asta pentru că principalul lucru pe care îl fac aceste terapii este să dreneze organismul, să îl detoxifice, iar principalul organ implicat în detoxifiere este rinichiul.

- Sunt și interdicții pentru genul de terapie pe care îl practicați?

- În bolile de inimă nu putem interveni prin masaj pentru că nu avem voie să punem sângele în mișcare. Nici în diabet, nici în cazul persoanelor cu varice. Dar sunt și alte proceduri la care putem apela.

„Drenez rinichii, pentru a crea canale de îndepărtare a toxinelor”

- Revenind la ceea ce puteți să faceți… vorbiți-ne despre drenajul limfatic sau despre celulită...

- Drenajul limfatic este una dintre procedurile mele preferate. Se lucrează fin, pe limfă, pe nodulii limfatici. De multe ori, drenajul limfatic este parte a pregătirii pacientului pentru alte forme de terapie, cum ar fi cea cu laser, electrostimularea nervilor. Când vine o pacientă cu celulită, de exemplu, nu mă limitez la a acționa cu vacuum. Încep prin a face un drenaj al rinichilor, pentru a crea canale de eliminare a toxinelor și pentru a distruge retenția de apă în organism. Mă interesează să funcționeze bine și rinichii, și ficatul, pentru a ajuta pacienta nu doar să „spargă” pentru moment celulita cu vacuum. Cam 95% dintre pacientele mele au celulită și tratamentul, în cazul lor, după drenajul despre care am vorbit, se bazează pe vacuum și criolipoliză - se folosește un aparat care îngheață celulele de grăsime și apoi le putem drena puțin câte puțin. Urcăm apoi cu vacuumul nu doar pe lungime, ci și cu „smulgeri”, tot pentru a „rupe” rezistența celulelor. Rezultatele sunt vizibile după doar câteva ședințe. Urmează apoi procedurile de tonifiere.