de Simona Soare Ghișea şi Daniel Şuta
Inventată de actorul australian Frederick Matthias Alexander la sfârșitul secolului al XIX-lea, tehnica Alexander porneşte de la ideea că majoritatea oamenilor au potențialul de a se mișca natural și liber. Totuși, încă din copilărie ei încep să piardă această abilitate. Statul îndelungat pe scaun le forţează articulaţiile, musculatura, şi chiar le deformează oasele, provocându-le mai multe probleme de sănătate, precum durerile de coloană, afecțiunile digestive sau cele respiratorii. Tehnica Alexander constă într-o serie de metode de reeducare a organismului și minții, astfel încât să renunțăm la mișcările care ne fac rău și să le adoptăm pe cele naturale. Cum funcționează această metodă, aflați de la Anca Sigheti (medalion), unicul profesor acreditat în domeniu din România (www.tehnicaalexander.ro).
„Lecțiile vă lasă cu senzația că sunteți mai liberi”
- Ce reprezintă tehnica Alexander?
- Tehnica Alexander este un mod practic de a fi mai conștienți de modalitatea în care realizăm lucrurile, ne învață să avem grijă de noi și să găsim mai multă libertate și ușurință în mișcări. Aceasta se diferențiază de majoritatea terapiilor, în centrul său aflându-se ideea că mintea și corpul nu sunt pur și simplu entități conectate, ci fac parte dintr-un întreg funcțional indivizibil, o unitate psihofizică. Tehnica Alexander este utilă nu doar în dureri fizice, dar și pentru a înțelege și a gestiona reacțiile la stimulii vieții. Astfel, ea ne ajută să fim mai rezistenți la stres, menținându-ne în același timp echilibrul și îmbunătățindu-ne postura. Astfel, putem redobândi flexibilitatea, echilibrul natural și coordonarea. Este o abordare simplă, dar puternică, care oferă posibilitatea de a lua în stăpânire întregul proces de învățare, precum și gestionarea propriei sănătăți. Lecțiile vă lasă cu senzația că sunteți mai ușori, mai liberi. Un profesor de tehnica Alexander vă ajută să identificați și să schimbați obișnuințele dăunătoare construite de-a lungul vieții (obișnuințe în sensul de cum facem lucrurile, nu de ce le facem), învățându-ne să ne mișcăm mai liber prin viață.
„Este de folos și în afecțiuni respiratorii și digestive”
- Practic, cum ne poate ajuta această tehnică în prevenirea și ameliorarea bolilor?
- Compresia din organism, cauzată de utilizarea ineficientă, duce la tensiune, durere, încordare, poate chiar la îmbolnăvire. Practic, când diafragma funcționează bine, aceasta masează organele de sub ea. Atunci când funcționăm mai „expandat” (în lung și-n lat) se creează un spațiu în articulații, un spațiu în cavitatea abdominală, în cea toracică, respirația poate fi mai liberă, mai amplă. Toate aceste lucruri au efecte asupra tuturor sistemelor din organismul nostru. Accentul în tehnica Alexander se pune întotdeauna pe relația gât-cap-spate. Dacă acest echilibru funcțio- nează bine, în corp se întâmplă lucruri benefice. Totuși, acest aspect nu prea se întâmplă la oamenii din lumea modernă, din cauza unei tendințe generale de a da capul în jos, lucru ce creează presiune pe coloana cervicală. Presiunea se transmite mai jos, în tot organismul. Astfel, prin tehnica Alexander, luând presiunea greutății capului de pe coloana vertebrală, dăm o șansă acesteia din urmă să se alungească natural.
- Care sunt indicațiile terapeutice ale tehnicii Alexander?
- Tehnica Alexander este fundamental diferită de alte terapii. Strict vorbind, ea nu este o terapie, dar beneficiile sale terapeutice sunt bine documentate, ceea ce o face să fie văzută ca o terapie. Ea reprezintă totuși o disciplină educațională care, în esență, vă învață cum să înlocuiți anumite modele inconștiente de mișcare, de tensiune musculară și mentală. Această tehnică vă poate ajuta, de asemenea, în diverse probleme musculo-articulare, dureri de spate, ceafă, gât rigid, leziuni cauzate de mișcări repetitive sau de sindromul tunelului carpian, disconfort cauzat de lucrul îndelungat la computer. Prin prisma faptului că îmbunătățește postura, ea este de folos și în afecțiuni respiratorii, precum astmul bronșic, și în probleme legate de digestie. În plus, femeile gravide care folosesc tehnica duc mai bine sarcina și nasc mai ușor.
„Profesorul asistă elevul printr-o atingere foarte delicată”
- Cum decurge o lecție?
- Elevul experimentează statul în picioare, așezatul pe scaun, mișcarea, toate făcându-le cu mai puțin efort și mai puțină tensiune decât este obișnuit, pentru că obiceiurile care interferează cu mecanismele naturale ale corpului sunt dezvățate. Profesorul asistă elevul printr-o atingere foarte delicată, de multe ori în zona cap-gât-ceafă. Această ghidare facilitează răspunsul neuromuscular de alungire a coloanei vertebrale, permițând experiența unui echilibru orientat spre „în sus”, cu efort redus. Acest fenomen este unul dintre aspectele unice ale unei lecții Alexander: profesorul îi dă de fapt elevului experiența unei coordonări echilibrate la nivel senzorial. Elevii sunt încurajaţi să remarce procesele de gândire şi tensiunile corelate cu activităţile lor din viaţa de zi cu zi. Pe măsură ce principiile sunt asimilate, ei îşi dezvoltă abilitatea de a face propriile descoperiri, putând continua studiul pe cont propriu.
- Câte lecții sunt necesare pentru ca efectele terapeutice să fie vizibile?
- Tehnica Alexander se predă printr-o serie de lecții individuale. Însă, uneori, sunt folosite și sesiuni de lucru cu grupuri mici. Numărul de lecții depinde mult de implicarea fiecărei persoane. Unii oameni obțin beneficii după o singură sesiune. Cei mai mulți învață suficient pentru a asimila principiile metodei, într-un număr de 15-20 de lecții. Mulți continuă să învețe pentru tot restul vieții, fiind un domeniu de explorare deosebit de vast.
„Îmbunătăţeşte performanţa artiştilor şi a sportivilor“
- De regulă, ce profesii au cei care apelează la tehnica Alexander?
- Tehnica îi ajută pe muzicieni, actori, dansatori sau sportivi, pentru a performa la potențialul maxim. De pildă, sportivii, pe lângă îmbunătățirea performanței, își pot diminua accidentările. Terapeuții și psihoterapeuții consideră tehnica Alexander un instrument valoros, care le oferă posibilitatea să aibă grijă de ei înșiși în actul terapeutic. Multe companii, precum BBC, Google, Chanel, Siemens, Victorinox, se îndreaptă către tehnica Alexander pentru a-și ajuta angajații la gestionarea stresului, pentru a promova sănătatea la locul de muncă și a preveni absenteismul.
- Ce relevanță are această tehnică în artele dramatice?
- Pentru toţi artiştii dramatici, corpul este mijlocul de expresie. Pentru un actor, vocea adecvată depinde de funcţionarea eficientă a întregului organism. Un bun dansator are nevoie să înţeleagă mecanica mişcării, nu doar în termeni de impresie vizuală, ci şi prin conştientizarea încheieturilor şi a gradului de tensiune musculară. Un muzician trebuie să facă unele mişcări, uneori implicând multă forţă şi dinamism, alteori multă subtilitate şi delicateţe. În timp ce cântă, violoniştii şi flautiştii își țin braţele şi mâinile în anumite poziţii neobişnuite. Ei suferă frecvent de dureri şi rigiditate în braţe, umeri şi spate. Modelul inerent este acela de „a ţine ceva sus” (holding something up) şi, deseori, ei pierd „legătura cu pământul” (grounding). Susţinerea corpului şi a greutăţii nu este experimentată ca un răspuns natural la gravitaţie, iar muşchii încep să se încordeze pentru a susţine corpul. Rezultatul constă în durere şi rigiditate. Cântăreţii vocali şi instrumentali au deseori probleme cu respiraţia. Deşi există variaţii subiective, legate de fiecare persoană şi instrument, tiparul general este că se încearcă „producerea” respiraţiei printr-o tensiune excesivă.