de Carmen Ciripoiu şi Silviu Ghering
Jucăuși și inteligenți, dar mai ales loiali și drăgăstoși, câinii transformă orice persoană într-una mult mai bună. Și, totuși, sunt situații în care oamenii tremură de frică în fața câinilor. Chiar dacă de cele mai multe ori realizează că teama lor este irațională, nu pot face nimic în acest sens și situația se complică. Aceste persoane suferă de cinofobie, adică fobia față de cei mai buni prieteni ai omului, indiferent de talia acestora, mică sau mare.
Simptomele pot fi fizice, dar și emoționale
Oamenii de știință susțin că simptomele cinofobiei sunt atât fizice, cât și emoționale. Cele fizice includ dificultăți de respirație, ritm cardiac rapid, durere sau presiuni în piept, tremurături, amețeli, probleme cu stomacul și transpirație. Printre simptomele emoționale se înscriu atacurile de panică, anxietatea, nevoia de a scăpa de situațiile care declanșează frica. De asemenea, există persoane care s-au confruntat cu depersonalizarea, adică acel sentiment că se privesc pe sine din afara corpului, își pierd controlul, leșină, au stări de vomă, sunt dezorientați sau izbucnesc în plâns. Sunt frecvente cazurile în care copiii, atunci când văd un câine, încep să devină furioși, țipă sau se ascund în spatele părinților. Sigur, simptomele variază ca și grad de severitate de la o persoană la alta. De asemenea, orice om căruia îi este frică de câini va evita locurile în care animalele se plimbă și va fi foarte atent atunci când iese din casă să nu vadă în preajmă vreun patruped.
Se instalează, de regulă, în urma unui eveniment neplăcut
Specialiștii spun că cinofobia este cea mai întâlnită fobie și se instalează, de regulă, în urma unui eveniment neplăcut. În cazul copiilor, aceștia se pot speria în primul rând de câinii de talie mare, când latră sau se îndreaptă spre ei cu mare viteză, deși, de cele mai multe ori, patrupedele vor doar să se joace. La adulți este o altă problemă, acestora fiindu-le frică de mușcătura animalului și nu de câine în sine. Se poate însă ca un copil care se joacă cu un câine să fie atacat, întrucât micuțul l-a deranjat cu ceva. Dar oamenii de știință sunt de părere că nu este neapărat nevoie să dezvoltați cinofobie ca urmare a unei experiențe negative. Uneori se instalează în momentul în care o persoană aude diverse povești despre situații neplăcute în care a fost implicat un câine. Sau dacă un prieten sau un membru al familiei a fost atacat.
Teama poate fi indusă de un mârâit sau lătrat
Pe de altă parte, cinofobia apare mai ales la copiii cu vârste de sub 10 ani. Un risc mai mare de a dezvolta această fobie o au persoanele cu un temperament mai sensibil. Celor care le este frică de zgomote puternice le poate fi indusă teama chiar de mârâitul sau lătratul câinilor. În altă ordine de idei, orice copil care-și vede părintele că ezită în fața unui câine va asocia acest comportament cu negativitate și frică. Cu fobia de câini nu e de joacă, pentru că frica cumplită pe care o simte o persoană o va face să-și limiteze acțiunile, pentru a nu întâlni un animal. Iar această izolare duce la depresie, anxietate, tulburări de dispoziție, ba chiar abuz de substanțe interzise sau alcool, lucruri care afectează semnificativ starea de sănătate.
Tratamentul trebuie să se facă gradual
Ca cinofobia să fie diagnosticată, o persoană trebuie să aibă simptomatologia cel puțin șase luni. Spe- cialiștii recomandă ca atunci când teama vă afectează viața, să începeți să țineți un jurnal, în care să scrieți tot ce vă deranjează. Acesta va fi arătat specialistului la care este nevoie să apelați urgent. Sunt mai multe metode de tratament care vă pot scăpa de cinofobie, dar rezultate excepționale o are psihoterapia. Cel mai ușor de tratat rămân copiii, pentru că sunt mult mai deschiși la tratament, spre deosebire de adulți, unde starea de frică durează de mai mult timp. E foarte important de știut că tratamentul trebuie să se facă gradual. Pentru început, persoanele nu vor atinge un câine, ci doar se vor uita la imagini cu blănoși veseli și puși pe șotii, dar și cu oameni care se joacă cu ei. Ulterior, se va intra în contact cu animalul, persoana în cauză fiind lăsată singură într-o cameră cu un câine foarte blând. Abia după ce pacientul s-a obișnuit cu prezența patrupedului, poate fi încurajat să îl atingă și, în timp, să se joace cu el.
Schimbați stilul de viață
Sunt însă și cazuri severe în care medicul poate recomanda și administrarea de medicamente celui care suferă de cinofobie. E vorba fie despre beta blocante, adică medicamente care împiedică adrenalina să declanșeze anumite simptome, fie sedative, pentru a fi redusă anxietatea și persoana să se relaxeze în situații limită. Psihologii susțin că cine suferă de o astfel de fobie e indicat să-și schimbe stilul de viață. Se recomandă practicarea diferitelor tehnici de relaxare și exerciții de respirație profundă. Ar fi excepțional dacă ați începe să practicați Yoga cu regularitate, dar și un sport. S-a dovedit că mișcarea este utilă pentru ca simptomele cinofobiei să fie bine gestionate.
Ce trebuie să faceţi când vă aflaţi în faţa unui animal necunoscut
Dacă aveți teamă de câini, țineți cont de aceste sfaturi ale specialiștilor. Nu vă apropiați de un câine dacă nu vă vede când treceți pe lângă el. Se poate speria și poate reacționa ciudat. De asemenea, nu izolați animalele. Când vor realiza că nu au nicio ieșire, pot deveni agresive. Când vă întâlniți cu un prieten care are câine, nu încercați să-l mângâiați din prima secundă. Lăsați animalul să decidă când vrea să vă împrieteniți. În cazul în care un câine supărat trece pe lângă dumneavoastră, nu dați înapoi și nu-l priviți în ochi, pentru că el se poate simți amenințat. Deplasați-vă încet, cu mult calm. Iar dacă vine spre dumneavoastră, nu țipați, nu o rupeți la fugă și nu vă urcați pe vreun gard. Uneori, patrupedul poate fi mai rapid decât un om. Fiți indiferenți, ignorați-l și comportați-vă ca și cum nu ar fi acolo. Dacă veți fi liniștiți, câinele se va apropia de dumneavoastră, vă va mirosi, apoi va pleca. Pentru a învinge teama de câini, e important să înțelegeți că aveți de-a face cu un animal cu personalitate, nicidecum cu un monstru.