de Simona Soare Ghișea şi Flori Pintea
Terapia ocupațională este un proces și o formă de tratament care ajută persoanele cu diverse afecțiuni să-și dezvolte și să-și recupereze abilitățile necesare pentru desfășurarea activităților zilnice. Tehnica dă rezultate remarcabile în cazul copiilor cu dizabilități congenitale (locomotorii, neuropsihice) sau dobândite, adolescenților, persoanelor adulte și vârstnicilor cu afecțiuni cronice degenerative ale aparatului locomotor, oncologice, cardiovasculare, respiratorii, digestive, ortopedico-chirurgicale, neurochirurgicale, neurologice sau neurodegenerative. Cum funcționează această terapie, aflați de la psihologul Andreea Petrache (număr de telefon: 0764.409.815).
„Diminuează autoagresivitatea”
- Care sunt beneficiile terapiei ocupaționale?
- Practicienii terapiei ocupaționale îi ajută pe oamenii de toate vârstele să trăiască mai bine cu rănile, bolile sau dizabilitățile lor. Intervențiile includ susținerea copiilor cu dizabilități să participe la școală, ajutarea celor care se recuperează după un accident și oferirea de sprijin pentru persoanele care se confruntă cu schimbări fizice și cognitive. Există beneficii concrete ale terapiei ocupaționale: acelea în care progresul este ușor de măsurat, cum ar fi îmbunătățirea abilităților copilului de a obține independență în alimentație, spălat, îmbrăcat și alte activități de îngrijire personală. Terapia ocupațională deschide căi de comunicare, diminuează autoagresivitatea, heteroagresivitatea (comportamente agresive îndreptate către ceilalți), dezvoltă atenția și facilitează învățarea. Aceasta îmbunătățește orientarea spațio-temporală, reabilitează aptitudinile profesionale, are rol în optimizarea, prevenția sau în ameliorarea unor probleme emoționale, cognitive și/sau relaționale.
Este aplicată în spitale și școli
- Mai exact, în ce constă o ședință de terapie?
- O ședință începe cu informarea beneficiarului sau a reprezentantului său legal despre tipul, durata și scopul activității respective. Apoi, urmează pregătirea și alegerea materialelor necesare de către terapeut, crearea unui ambient plăcut, distribuirea materialelor de lucru, prezentarea graduală a acestora și a cerințelor activității, realizarea obiectelor, desenelor, colajelor de către pacienți, observarea, reflectarea și evaluarea activității desfășurate și a rezultatului. În timpul ședinței de terapie ocupațională, terapeutul supraveghează, în tăcere, procesul de creație. El poate interveni, dar nu poate influența procesul terapeutic. Atunci când pacientul sau clientul consideră că a terminat lucrarea, terapeutul ocupațional poate începe discuţia despre produsul obţinut. În acest moment, terapeutul este atent să-i acorde susţinere şi să-l încurajeze în a-şi descoperi propriile semnificaţii şi a-şi folosi propriile resurse. Serviciile oferite în terapia ocupațională includ: consultații, evaluare, consiliere, intervenție directă, adaptare a mediului (casă, serviciu, școală), recomandare de echipamente adaptate (orteze, ajutoare tehnice) și însoțirea familiei, a pacientului, a îngrijitorilor pe tot parcursul procesului de recuperare.
- Care sunt domeniile de aplicabilitate ale terapiei ocupaționale?
- Aria de acţiune cuprinde problemele fizice, psihologice, cognitive, psihice şi psihosociale. Cele mai largi domenii de aplicare şi acţiune ale terapiei ocupaţionale au specific patologic de psihiatrie, neurologie și recuperare neuromotorie, dar și specific patologic pulmonar, reumatologic, geriatric, pediatric. Sunt vizate și afecţiunile tratate în cadrul balneofizioterapiei. Terapia se desfășoară în spitale, centre de sănătate, case particulare, centre de reabilitare, școli, institute, centre pentru minori, centre ocupaționale sau rezidențe pentru vârstnici.
Încetinește procesul de îmbătrânire
- Mai exact, când sunt necesare serviciile unui terapeut ocupațional?
- Practicianul de terapie ocupaţională lucrează cu pacienţi cu dizabilităţi fizice, psihice sau neuromotorii ce pot fi rezultatul unui accident, unei răniri, unor boli somatice sau psihice, unei dereglări emoţionale, unui conflict sau al unor stări de stres, întârzieri în dezvoltare ori anomalii genetice. Un client poate fi o persoană cu tulburări psihice, care are nevoie să înveţe lucruri simple, cum ar fi mersul la cumpărături, ținerea evidenței cheltuielilor, utilizarea transportului în comun, deci activităţi zilnice considerate banale, ce conferă un grad de independenţă, putând fi integrate chiar şi într-un program de recalificare şi reconversie profesională. Terapia ocupaţională se adresează şi oamenilor în vârstă. Aceasta poate fi aplicată în scop profilactic (de prevenire), încetinind procesul de îmbătrânire prin exerciţiu fizic şi intelectual, şi ca terapie, vârstnicul recăpătându-și independenţa psihologică, fizică şi socială.
Benefică inclusiv în sindromul Down
- În rândul copiilor, ce rezultate ați obținut cu ajutorul acestei terapii?
- Autismul, sindromul Down, sindromul X fragil (una dintre cele mai frecvente forme de retard mintal de cauză genetică), ADHD, tulburarea de procesare senzorială sunt doar câteva dintre diagnosticele ce pot să aducă și o serie de tulburări în dezvoltarea copilului. Terapia ocupaţională are eficiență dovedită în tratarea autismului. Am reușit să ajut copiii cu tulburare de spectru autist să-și crească gradul de independenţă: să utilizeze toaleta corespunzător, deși au folosit doar pampers până la 5-6 ani, să se îmbrace și să se dezbrace singuri, să mănânce singuri și diversificat. Prin întâlnirile de grup, cei mici și-au dezvoltat diferite abilități, fiind implicați în diverse activități ca gătitul, cusutul, realizarea de obiecte lucrate manual. Datorită acestei abordări, am putut veni în sprijinul copiilor în procesul de integrare în școala din învățământul de masă, dar și în grădinițe. Rolul terapeutului este de a ajuta copiii să-și exerseze abilitățile motorii fine, astfel încât să poată manevra jucăriile (chiar și cu piese mici) și să-și crească abilitățile de a scrie cu mâna, de a dezvolta relații sociale cu alți copii. Terapia contribuie la îmbunătățirea abilităților de joc, care solicită coordonarea mână-ochi (lovește o țintă, bate mingea, copiază la tablă) și îi ajută pe copiii cu tulburări de comportament să-și gestioneze furia și să o folosească în scopuri pozitive (să exprime ce simt, să participe la activități).
Poate fi utilizată cu succes şi în cazurile de AVC
- Ce rol are specialistul în terapie ocupațională în recuperarea pacientului care a suferit un accident vascular cerebral (AVC)?
- Echipa de reabilitare pentru pacienţii cu AVC trebuie obligatoriu să cuprindă medici neurologi cu competenţă în terapia recuperatorie, medic specialist în medicină fizică şi reabilitare medicală, kinetoterapeut, terapeut ocupaţional, logo- ped, neuropsiholog, asistență medicală specializată în recuperarea neurologică şi, la necesitate, medic cardiolog, dietetician, ortoped, urolog, psihiatru, asistent social. Specialistul în terapie ocupațională trebuie să evalueze capacitatea pacientului de a desfășura activitățile zilnice. Terapia ocupațională joacă un rol important în recuperarea activităților funcționale, precum alimentația din poziția șezând la masă, igienă din șezând la lavoar, autoservire din şezând, mers sau deplasare cu scaunul cu rotile, mers sprijinindu-se de baston/terapeut, urcare trepte, mers până la baie, toaletă, cameră, îmbrăcarea-dezbrăcarea cu abilităţi complexe (încheierea nasturilor, tragerea fermoarului).