de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Magnetoterapia este o procedură de fizioterapie ce implică aplicarea unui magnet pe piele sau aproape de piele pentru a reduce durerea. Este o procedură ce se bazează pe teoria căreia, atunci când este pus direct pe corp, câmpul magnetic poate stimula vindecarea multor boli. Specialiștii Clinicii Masaya, Andreea Condrea (stânga) și Liliana Csizmadia (dreapta), ne-au prezentat beneficiile acestui tratament, în ce situații este recomandat și de câte ședințe este nevoie pentru vindecare.
„Reduce durerea”
- Ce este magnetoterapia?
- Magnetoterapia, magnetodiaflux sau terapia cu magneți face parte din gama procedurilor de fizioterapie și se bazează pe utilizarea câmpului magnetic static sau variabil pentru tratamentul unor afecțiuni inflamatorii, cardiovasculare, neuropsihice sau sechele posttraumatice, accelerând procesul de vindecare al organismului. Studiile de specialitate au demonstrat că magnetoterapia este o formă sigură de tratament, deoarece câmpurile magnetice acțio- nează selectiv asupra structurilor lezate.
- Cum funcționează?
- Studiile de specialitate au demonstrat că magnetoterapia reduce durerea. Utilizarea magneților se produce în profunzimea țesuturilor creând, astfel, un câmp magnetic cu rol în oxigenarea, energizarea și alcalinizarea sistemului imunitar. Câmpurile magnetice pozitive nu au un efect benefic asupra organismului, însă cele negative tratează cu eficiență diferitele afecțiuni ale organismului. Prin utilizarea câmpului electromagnetic negativ, se mărește valoarea biologică a oxigenului, provocând atragerea oxigenului din sânge în celulă. Echilibrul pH-ului nu este afectat, dar se menține balanța alcalină care stimulează producerea unui aport mai mare de oxigen asupra corpului. Câmpul magnetic folosește o bobină circulară, de dimensiuni mari, în interiorul căreia se așază pacientul. Procedura folosește câmpuri electromagnetice produse de curenți de joasă frecvență, fie 50 Hz, fie 100 Hz. În ultimii ani, centurile magnetice au căpătat diverse forme pentru tratarea cu acuratețe a zonelor interesate, fie coloana cervicală sau genunchi. Magneții metici pot fi aplicați direct pe piele sau aproape de piele, pacientul având o ținută lejeră. În cazul durerilor de cap, se recomandă folosirea unor coronițe magnetice sau a unor coliere. Pentru obținerea efectelor terapeutice dorite, magnetoterapia poate fi aplicată la nivel global, dar și analitic. Centurile magnetice conțin mai mulți magneți, care pot fi puși strict pe zona afectată, spre exemplu la nivelul genunchiului cu probleme, dar pot fi așezați pe toată coloana vertebrală pentru a spori vindecarea. Unii specialiști consideră mai eficientă aplicarea magneților strict pe zona dureroasă. Terapia magnetică poate fi aplicată în două moduri: expunerea corpului doar la polul negativ sau expunerea corpului la ambii poli ai magnetului. Magneții pot fi aplicați atât în câmp continuu, cât și pulsatoriu. Diferența se face în funcție de tipul de afecțiune.
„Are succes în cazul stresului”
- Care este rolul acestei terapii?
- Rolul magnetoterapiei este acela de a facilita respirația celulară, de a activa procesele metabolice, de a facilita vasodilatația arterelor și a capilarelor, acționând în mod benefic asupra sistemului imunitar, circulator, neurologic. Beneficiile se resimt la nivelul tuturor sistemelor și structurilor anatomice ale organismului. Terapia cu magneți are o scară largă de aplicabilitate și, în consecință, beneficiile sunt multiple.
- Ce afecțiuni tratează punctual?
- Utilizarea câmpului magnetic în organism are un efect complex, deoarece tratează mai multe zone de interes. Terapia cu magneți relaxează sistemul muscular, îmbunătățește circulația sangvină localizată, eliberează endorfinele și acționează la reducerea durerilor, în timp ce hiperemia contribuie la efectul antiinflamator. Magnetoterapia este recomandată în afecțiuni reumatismale, reumatism cronic degenerativ (spondiloze, gonartroze), reumatism inflamator cronic (poliartrită reu- matoidă, spondilita anchilozantă), dar și în cazul reumatismului abarticular (bursite, tendinite). S-a dovedit științific faptul că magnetodiafluxul accelerează procesul de vindecare în cazul sechelelor posttraumatice: entorse, plăgi, contuzii. De asemenea, tratează afecțiuni neuropsihice (Parkinson), ginecologice (tulburări menstruale funcționale), afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială) și respiratorii (astm bronșic). În cazul stresului și al oboselii cronice, terapia cu magneți este utilizată cu succes.
„Nu este indicată pacienților cu tumori”
- De câte ședințe este nevoie și când încep să se vadă rezultatele?
- La începutul ședințelor de fizioterapie se stabilesc obiectivele pe care dorim să le obținem. Pacientul urmează un protocol bine stabilit pentru practicarea a 10 ședințe. Pe parcursul acestor zile, el deja va observa o ameliorare a durerilor și o îmbunătățire, însă trebuie finalizată cura. Se recomandă continuarea ședințelor, deoarece pacientul are nevoie de o recuperare completă cu scopul de a reduce considerabil apariția unei recidive. Astfel, se tratează simptomele unor afecțiuni, dar nu și cauza acestora.
- Există contraindicații pentru anumite categorii de persoane?
- Deși magnetoterapia înglobează recuperarea multor afecțiuni, avem câteva excepții. Terapia cu magneți este contraindicată la pacienții cu tumori și nu este permisă persoanelor purtătoare de stimulator cardiac. În cazul femeilor gravide, nu este recomandată practicarea acestei forme de fizioterapie, deși riscurile nu sunt bine stabilite. Este indicată atenție sporită persoanelor care urmează tratamentul cu magneți pentru urmărirea detaliată a evoluției, dar și a efectelor secundare.
„Ca nivel de referinţă, e nevoie de cel puţin şase luni între tratamente“
- Cine realizează această terapie?
- Tratamentul prin magnetoterapie este realizat doar de către personal avizat, ce prezintă aviz de liberă practică. Este important ca aceștia să cunoască metoda corectă de aplicare a magneților și parametrii ideali fiecărei afecțiuni în parte. Intervalul de timp la care poate fi efectuată terapia cu magneţi nu este unul fix. Medicina nu poate fi o știință exactă și atunci se ține foarte mult cont de simptomatologia fiecărui pacient în parte. Însă, ca nivel de referință, e nevoie de cel puțin șase luni între un tratament și altul nou.