de Gheorghe Zmaranda
Copilăria este fundația vieții noastre de adult. În această perioadă învățăm să socializăm, să empatizăm, devenim conștienți de valori, de sentimente, de puterea interioară pe care o avem. Firește că sunt și multe „furtuni” emoționale și psihologice cărora trebuie să le facem față. Alexandra Gemes (foto), masterand în cadrul masterului Arts of Marriage and Family Therapy (Florida Christian University) și masterului de Psihologie clinică și psihoterapia familiei (Universitatea București), spune că o modalitate foarte ușor de aplicat și la îndemnă este să încurajăm copiii să țină un jurnal.
„Creşte nivelul conexiunii și nivelul de perseverență”
- Poate fi considerat scrisul un instrument de vindecare psihologică?
- Când vine vorba despre legăturile dintre scris și vindecare nu pot începe altfel decât prezentând rezultatele cercetărilor psihologului James W. Pennebaker. Prin „scriere expresivă” acesta se referă la scrierea simplă care oferă voce emoțiilor, stărilor de spirit, gândurilor, opiniilor, valorilor personale și episoadelor autobiografice. Studiile din ultimii 25 de ani au arătat că scrierea expresivă, adică scrierea sentimentelor profunde, este un instrument util pentru atenuarea atât a simptomelor fizice, cât și a celor psihologice (Annalisa Tonarelli, 2017). De-a lungul studiului s-au observat îmbunătățiri rapide ale stării generale de bine, după ce subiecții au scris conform modelului propus. Timp de cel puțin patru zile consecutive au scris pentru 15 minute fie despre ceva care îi preocupă/îngrijorează, ceva la care visează, ceva care le afectează viața într-un mod nesănătos sau ceva ce amână zile/luni/ani. Concret, în cadrul unui curs de scriere creativă pe care l-am organizat alături de prof. înv. primar Carla Alina Bratosin, am urmărit transformările care au loc în viața copiilor pe măsură ce învață și, totodată, scriu despre emoții. Pentru a observa modificările care au apărut, am aplicat același chestionar atât la prima sesiune a cursului, cât și la ultima. Rezultatele generale indică faptul că ipotezele s-au confirmat. Așadar, este adevărat că tehnicile utilizate au dus la creșterea implicării, iar prin asigurarea unui mediu sigur, au crescut nivelul conexiunii și nivelul de perseverență. Pe parcursul întâlnirilor, am dorit să le asigurăm elevilor un mediu sigur în care să vorbească liber, fără să le fie frică de reacția colegilor, dar ne-am propus și să le oferim instrumente din sfera dezvoltării personale.
„Este un instrument valoros de autocunoaștere”
- Cum poate fi ajutat un copil prin ținerea zilnică a unui jurnal? Care sunt beneficiile faptului că notează experiențele sau sentimentele pe care le are?
- Jurnalul este harta vieții noastre: ne arată cine am fost, cine suntem și ne deschide perspective pentru cine vrem să fim. Oamenii care se află într-un demers psihoterapeutic sau se spovedesc observă cum se înfrânează de la unele obiceiuri nocive tocmai pentru că nu își doresc să mai ajungă în punctul de a le recunoaște. Amânarea reacțiilor sau comportamentelor negative ajută la dispariția impulsului dăunător și astfel, se produce vindecarea - atât prin ceea ce face clientul, cât și prin abordarea folosită în cadrul terapeutic. Același rol îl poate avea și jurnalul - să împiedice perpetuarea comportamentelor despre care omul știe că nu sunt în regulă. De asemenea, scrierile noastre din trecut sunt oglinda felului în care ne-am dezvoltat și sunt un punct de reper pentru ceea ce vrem să facem mai departe. Jurnalul este un instrument valoros de autocunoaștere.
- De la ce vârstă putem încuraja copilul să aibă un jurnal?
- Pentru început, îi încurajăm pe cei mici să se exprime în felul în care pot. De exemplu, le putem propune să deseneze furia sau fericirea. Acest exercițiu îi va ajuta să își identifice sentimentele și, ulterior, să scrie despre ele cu mai multă ușurință. Nu vorbim despre o vârstă minimă, ci despre un obicei care merită cultivat din timp.
„Recitirea însemnărilor este dovada vie a faptului că momentele dificile trec”
- Îl poate ajuta pe copil jurnalul să depășească momente grele din existența lui?
- Da! Recitirea însemnărilor este dovada vie a faptului că momentele dificile trec și că avem resursele necesare să le depășim, chiar dacă în momentul tensionat nu pare astfel.
- Ce tipuri de jurnale sunt recomandate în psihologie?
- În cadrul programului de mentorat, psihologul Lucian Negoiță ne-a vorbit despre o temă paradoxală, care poate fi o soluție bună în combaterea depresiei: timp de 15 minute permiteți-vă cea mai neagră depresie, simţiţi-o și scrieţi despre ea. Odată ce persoana își permite să trăiască intens acest sentiment, de multe ori are loc o schimbare în bine. Mai mult decât atât, faptul că există un timp special acordat depresiei, pe parcursul zilei este recomandat să alungăm gândurile din acest spectru și să le păstrăm pentru minutele dedicate lor. În cazul copiilor, cel mai bun jurnal este cel creat după bunul lor plac. Desigur, ei trebuie să știe că scrierea zilnică va fi mai de folos decât cea periodică, însă pot avea libertate în privința temelor despre care să scrie. Eventual, părinții ar putea să îi ajute la început, vorbindu-le despre subiectele clasice, astfel încât să se poată inspira: momentele frumoase/tensionate din relația cu prietenii, reușitele/dificultățile de la școală, motive de fericire/supărare, planurile pentru viitor, învățăturile acumulate din trecut. Pe măsură ce inteligența emoțională a copilului se dezvoltă, felul în care va scrie va deveni tot mai concentrat pe sentimentele sale profunde, ceea ce îi favoriza creșterea armonioasă.
„Problemele mintale în rândul copiilor sunt descrise ca schimbări serioase în modul în care învaţă, se comportă sau îşi gestionează emoţiile“
- Sunt părinții români preocupați de sănătatea mintală a copiilor lor?
- Înainte de a defini boala este important să știm ce înseamnă conceptul de sănătate. Sănătatea mintală este starea generală de bine care conduce la gânduri adecvate, sentimente care pot fi autoreglate și comportamente care intră în sfera normalității sociale. O boală mintală sau o tulburare de sănătate mintală este definită ca prezentând schimbări în gândire, sentimente sau comportamente, care provoacă suferință sau perturbă capacitatea unei persoane de a funcționa. A fi sănătos din punct de vedere mintal în timpul copilăriei înseamnă atingerea etapelor de dezvoltare. Acest lucru presupune controlul emoțiilor, învățarea abilităților sociale sănătoase și a modului de a face față atunci când există probleme. Copiii sănătoși din punct de vedere mintal au o calitate pozitivă a vieții și pot funcționa bine acasă, la școală și în comunitățile lor. Problemele mintale în rândul copiilor sunt descrise ca schimbări serioase în modul în care învață, se comportă sau își gestionează de obicei emoțiile, ceea ce provoacă suferință și probleme în trecerea zilei. Mulți copii experimentează ocazional temeri și griji sau manifestă comportamente perturbatoare. Dacă simptomele sunt grave și persistente și interferează cu activitățile de la școală, de acasă sau de la joacă, copilul poate fi diagnosticat cu o tulburare mintală.