de Gabriela Niculescu
- Vindecare eficientă şi ieftină prin apiterapie
Apiterapia este una dintre cele mai vechi terapii ale lumii şi se poate aplica în cazul unui număr impresionant de boli, cu rezultate de-a dreptul uimitoare. „Medicamentele” naturale de bază folosite sunt: mierea, polenul, păstura, propolisul, lăptişorul de matcă, Apilarnilul şi veninul de albine, beneficiile acestuia din urmă fiindu-vă prezentate într-un număr trecut al revistei noastre. Unul dintre cei mai renumiţi apiterapeuţi din România, dr. Ştefan Stângaciu (medalion), vă spune, în acest număr şi în cel viitor, cum se obţin produsele apiterapeutice, cum se diferenţiază cele autentice de cele contrafăcute, în ce afecţiuni se folosesc, ce cantităţi sunt ideale pentru consumul zilnic şi ce trebuie să ştiţi despre cocteilurile apicole.
Trei metode de control
- Cum putem distinge mierea naturală de cea artificială, produsă din zahăr, fructoză sau glucoză?
- Există multiple metode care ne pot ajuta în a stabili dacă o miere este sau nu 100% naturală. În primul rând, verificaţi aroma, gustul şi savoarea mierii pe care vreţi să o cumpăraţi. O miere de origine naturală va avea aproape întotdeauna un „buchet” de parfumuri care provin de la florile sau plantele pe care albinele le vizitează. Mierea falsificată are doar gust dulce, fără a lăsa parfum sau aromă. De asemenea, verificaţi densitatea. Mierea are o densitate de 1,4 ori mai mare decât apa. În consecinţă, atunci când lăsaţi mierea de pe o linguriţă să se scurgă într-un pahar cu apă rece, mierea va cădea rapid către fundul paharului şi va rămâne acolo. Cea falsificată, având în compoziţie zahăr, glucoză sau fructoză, are o densitate mai mică şi nu va cădea pe fundul paharului, ci se va împrăştia repede în tot volumul apei, atunci când va fi amestecată uşor cu o linguriţă. Nu în ultimul rând, verificaţi mişcarea de „elastic”. Mierea care este naturală şi are cantitatea corectă de apă, în general sub 20%, va avea o mişcare de tip elastic, pe verticală, coborând şi urcând de câteva ori atunci când este turnată în pahar. Mierea „botezată” cu apă sau cu ceaiuri nu prezintă această mişcare specifică. Dacă după cele trei teste de mai sus încă mai aveţi dubii puteţi trimite borcanul cu miere, pentru analiză, la un laborator de specialitate precum cel al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti sau cel al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca. Colegii de la aceste laboratoare vor verifica multipli parametri, pentru a da verdictul final. Dacă este miere falsificată adresaţi-vă celui mai apropiat Oficiu de Protecţie a Consumatorului pentru a se lua toate măsurile legale corespunzătoare contra falsificatorilor şi cereţi despăgubiri.
„Nu lasă glicemia să crească rapid în sânge”
- Mierea se poate recomanda oricărei afecţiuni?
- Aproape oricărei afecţiuni, excepţie făcând diabetul în formă avansată sau cel instabil, de tipul I sau II. Dar, dacă se administrează o doză mică de miere şi se scoate din alimentaţie o cantitate echivalentă de carbohidraţi, atunci nu este nicio problemă pentru diabetici. De exemplu, se scoate o felie de pâine din alimentaţie şi se înlocuieşte cu o jumătate de linguriţă cu miere. Acest lucru se face numai sub control medical. Mai există o situaţie de contraindicaţie, atunci când există intoleranţă sau alergie digestivă la miere. Sunt foarte rare cazurile de pacienţi, unul la zece mii, care au dureri gastrice ori crampe sau diaree din pricina acestui produs. În aceste cazuri se face o pauză de o săptămână, apoi se reîncepe administrarea, dar în doze foarte mici şi foarte diluate, apoi se creşte concentraţia gradat.
- Când se recomandă mierea ca aliment vitaminizant?
- Trebuie să facem o remarcă aici. Nu este tocmai bine să promovăm mierea ca fiind foarte bogată în vitamine, chiar dacă ea conţine o gamă variată, deoarece acestea se află totuşi în cantităţi foarte mici. Vitaminele provin din polen, iar acesta este doar în proporţie de circa 1% în miere. Putem spune însă că este bogată în minerale diverse, are multe enzime şi, mai ales, carbohidraţi liberi, precum glucoză şi fructoză, care se absorb în organism foarte uşor, aproape fără efort energetic. Dacă avem nevoie rapid de energie sau dacă avem un pacient grav bolnav, mierea aduce rapid aportul energetic necesar şi este foarte sănătoasă pentru întregul corp, deoarece nu se mai pierde energia prin digestie, aşa cum se întâmplă în cazul dulciurilor pe bază de zahăr. Mai este ceva foarte util la miere: are substanţe flavonoide sau polifenoli, care sunt pigmenţi vegetali şi nu lasă să crească glicemia în sânge rapid, aşa cum se întâmplă în cazul zahărului, şi nu deranjează pancreasul. Acest lucru înseamnă că absorbţia mierii din tubul digestiv este mai lentă.
„Polenul uscat îşi pierde din valorile nutriţionale”
- Cum se obţine polenul?
- Există tehnici speciale apicole care folosesc un fel de filtru, numit placă activă. Să ne imaginăm un dreptunghi din plastic, subţire de câţiva milimetri, care are multe orificii cât să permită intrarea albinei în stup. Aceasta vine încărcată cu grăuncioare de polen, care o fac să aibă „gabarit depăşit” pentru acele orificii. Albina trece prin ele, dar polenul de pe picioruşele ei cade printr-o sită într-o cutiuţă specială. Acesta se adună zilnic, ideal de mai multe ori pe zi, şi se usucă sau se congelează imediat înainte de a fi folosit ca produs final. Eu recomand consumul celui proaspăt, care a fost congelat, deoarece sortimentul uscat îşi pierde o parte din valorile nutriţionale. Scoţându-se apa, o dată cu aceasta se evaporă şi din uleiurile volatile, care au efecte antibacteriene, antivirale şi nu numai.
- În ce afecţiuni se foloseşte polenul?
- Lista este foarte lungă. Cele mai importante afecţiuni, din punctul meu de vedere, sunt cele legate de ficat, cele ale aparatului cardiovascular, ale sistemului nervos, dar sunt şi alte indicaţii tradiţionale, precum cele ale prostatei, preventiv şi curativ şi pentru refacerea sportivilor ori a studenţilor. Să nu uităm că polenul are foarte multe vitamine şi aminoacizi liberi esenţiali!
- Se poate recomanda un tonic zilnic din polen?
- Toate produsele apicole sunt foarte bune din punct de vedere preventiv, ele având numeroşi nutrienţi de mare valoare, care se absorb uşor, şi multe substanţe protectoare, un fel de medicamente ale naturii care ne protejează de oxidare şi de virusuri. Este bine ca aceste produse să fie consumate zilnic, în cantităţi adaptate de la caz la caz, pentru a preveni afecţiunile şi pentru că, aşa cum se ştie de mii de ani, medicul cel mai bun este cel care previne, nu cel care tratează. Sortimentele apicole se pot consuma atât individual, cât şi în amestec, dar la început este foarte important să se efectueze un test de toleranţă. Se ia o cantitate mică din fiecare produs, apoi se creşte gradat, iar dacă lucrurile sunt în regulă, se poate ajunge la o doză medie pe termen lung.
În numărul următor vă vom prezenta beneficiile aduse de păstură, de propolis şi de lăptişorul de matcă, dar şi ce trebuie să ştiţi despre cocteilurile apicole.
- De ce nu se recomandă topirea mierii în lichid fierbinte?
- Acesta este un lucru foarte rău. Mierea are enzime şi vitamine, ambele grupe de substanţe fiind proteine destructibile la căldură, care se coagulează şi se deteriorează, iar orice supunere la temperaturi ridicate este un lucru negativ. Aşadar, înainte de a adăuga mierea, trebuie aşteptat până când ceaiul sau cafeaua se răcesc până la 39°-40°C, când nu mai apare senzaţia de opăreală la atingerea buzelor.
- Spuneţi-ne, orientativ, ce gramaj ar fi indicat zilnic pentru fiecare produs apicol.
- Miere: 30-40 g, adică patru-şase linguriţe, polen: trei-cinci linguriţe, păstură: una-trei linguriţe şi lăptişor de matcă: 1-2 g. În cazul propolisului se iau 2-3 g de propolis brut sau o picătură/kg/corp împărţită în mai multe porţii. De exemplu, dacă aveţi 60 kg, luaţi 60 de picături de tinctură, împărţită în patru porţii pe zi, după mese.