de Gabriela Niculescu

Iulia Pantazi este psiholog şi specialist în psihoterapie cognitiv comportamentală. Ceea ce a caracterizat-o dintotdeauna a fost dorinţa de a-i ajuta pe cei din jurul său să îşi atingă potenţialul maxim. A urmat ani la rând formări şi traininguri în străinătate pentru a putea astăzi să îşi pună experienţa şi cunoştinţele în slujba celor care au nevoie de ele. La începutul acestui an, Iulia Pantazi a înfiinţat „Centrul Educaţional pentru Copii şi Părinţi”, ce oferă o paletă largă de servicii pentru educaţia şi dezvoltarea armonioasă a copilului, atât a celui sănătos, cât şi a celui cu dizabilităţi.

„Programele, asigurate de psihologi, psihopedagogi, educatori, logoped şi terapeuţi”
- Cum aţi ajuns să înfiinţaţi un centru educaţional destinat copiilor?
- Pornind de la nevoile identificate la copiii pe care i-am avut ca pacienţi.

- Cu ce vine în sprijinul părinţilor şi al copiilor centrul dumneavoastră?
- Orice părinte îşi doreşte să aibă un copil fericit şi sănătos. Echipa acestui centru vine în întâmpinarea acestor dorinţe ale părinţilor prin programe proactive, care au drept scop identificarea punctelor slabe şi a celor tari la fiecare copil care ajunge la noi. Plecând de aici, familiei i se va recomanda acele programe care se potrivesc cel mai bine nevoilor şi vârstei celui mic. Adulţii pot beneficia de cursuri de parenting (n.r. - proces de sprijinire a dezvoltării optime psihice, emoţionale, sociale, intelectuale a copilului) şi de formarea şi dezvoltarea unor grupuri de suport pentru cei ai căror copii prezintă acelaşi diagnostic.

- Cine asigură desfăşurarea programelor pentru copii?
- Derularea programelor, atât cele de lungă durată, cât şi cele de scurtă durată, este asigurată de o echipă de specialişti formată din psihologi, psihopedagogi, educatori, logoped şi terapeuţi. Realizarea cursurilor de parenting este făcută de specialişti în terapie sistemică copil-familie-cuplu-medic.

„Ne propunem să descoperim ce abilităţi şi talente ascunde «Micul Einstein»”
- În ce constau programele centrului pentru copiii sănătoşi şi pentru cei cu dizabilităţi?
- Noi credem în potenţialul de învăţare al fiecărui copil. Aşa cum spune profesorul Gary Mesibov, directorul Diviziei Teacch din Carolina de Nord, nu există copil care să nu poată să înveţe, există doar profesori slabi. Centrul nostru pune la dispoziţie programe pentru nevoile tuturor. Programele oferite în centru educaţional au la bază principiile terapiei cognitiv comportamentale. Plecând de la aceste principii, noi dezvoltăm pentru fiecare copil un sistem motivaţional. Unele dintre aceste programe se adresează copiilor care sunt diagnosticaţi cu autism. Acestea se bazează pe un sistem educaţional ce are la bază metoda Teacch. Pentru aceşti micuţi au fost organizate două clase a şase copii fiecare. Ei participă la un program dezvoltat pe o perioadă de patru ore. De asemenea, funcţionează Clasa Einstein - cursuri pentru copiii cu dezvoltare tipică în fiecare după-amiază. Prin acestea ne propunem să îmbunătăţim capacitatea de concentrare şi atenţia, capacitatea de rezolvare a problemelor, creşterea independenţei şi autonomia, stimularea încrederii în sine şi, nu în ultimul rând, să descoperim ce abilităţi şi talente ascunde „Micul Einstein”.

- Cine poate beneficia de serviciile oferite de „Centrul Educaţional pentru Copii şi Părinţi” şi care sunt costurile acestora?
- De serviciile centrului educaţional poate beneficia orice copil al cărui părinte este interesat de educaţia copilului său şi caută să investească în servicii de calitate. Avem preţuri, zicem noi, suportabile faţă de oferta pieţei, tocmai ca să facem accesibile serviciile unui public cât mai larg. Segmentul de vârstă este de la 3 la 7 ani pentru Clasa Einstein, iar pentru partea de dizabilităţi începe de la 2 ani. De exemplu, cursurile pentru Clasa Einstein se ridică la un preţ de 220 de lei/lună, cu frecvenţă de o şedinţă/săptămână. Grupele sunt formate din maximum 12 copii, tocmai pentru a asigura o interacţiune uşor de controlat de moderator şi pentru a putea da o evaluare la sfârşitul fiecărui modul pentru fiecare copil în parte. În plus, cursurile de la Clasa Einstein sunt gândite a fi complementare atât ofertei existenţe pe piaţă, cât şi programului din grădiniţe.

„Obiectivul principal al învăţământului ar trebui să fie dezvoltarea independenţei“

- Care sunt cele mai mari lacune ale sistemului educativ românesc?
- Obiectivul principal al oricărui sistem de învăţământ ar trebui să fie dezvoltarea independenţei. Copiii nu e necesar doar să înveţe să scrie şi să citească, ci să se descurce la vârsta maturităţii, să funcţioneze independent, ceea ce înseamnă posibilitatea de a avea un serviciu, de a plăti chiria unei locuinţe şi de a-şi asigura toate nevoile fără ajutor de la părinţi. Din păcate, în România, sistemul urmăreşte producerea de genii în loc să fie preocupat de atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt. Sistemul de învăţământ autohton stimulează memorizarea mecanică în loc să fie preocupat de dezvoltarea raţionamentului critic. Încă din clasa I, elevilor nu li se permite să-şi exprime propriile păreri şi nu sunt încurajaţi să aibă o părere diferită, adesea fiind chiar pedepsiţi în situaţia în care şi-o exprimă. Sistemul educaţional nu încurajează corectitudinea şi stabilirea unei ierarhii reale a valorilor. La noi, şcoala nu dezvoltă cultul respectului faţă de efortul celorlalţi şi implicit faţă de bunurile rezultate din muncă.

- Ce ar trebui făcut pentru funcţionarea optimă a sistemului?
- Este necesară realizarea unui sistem educaţional ce ar trebui să-i asigure fiecărui copil independenţă la maturitate. Programul de predare ar trebui modificat în sensul dezvoltării acelor arii care îi ajută pe cei mici să funcţioneze la potenţial optim în toate mediile: acasă, la şcoală, în comunitate. Ar trebui să includă, pe lângă ariile curriculare, care au drept scop dezvoltarea abilităţilor cognitive, şi pe cele care acţionează asupra funcţionării ca individ - dans, artă, activităţi sportive, primul ajutor, gastronomie, muzică şi dezvoltare personală. Gradul de dificultate al temelor primite pentru rezolvare acasă nu ar trebui să fie mai mare decât al celor date ca exemplu în clasă. De asemenea, este important un sistem afterschool (n.r. - după şcoală) care ar permite o supraveghere adecvată în rezolvarea temelor.