de Cătălina Tăgârţă
În prezent, terapia ABA (Applied Behavioural Analysis - Analiza Comportamentală Aplicată) este recunoscută pe plan mondial ca fiind un tratament sigur şi efectiv pentru persoanele cu autism, şi nu numai. Nicoleta Burlacu (foto), psiholog clinician cu experienţă în rândul copiilor cu autism şi reprezentanta Asociaţiei „Împreună Pas cu Pas”, susţine că această terapie poate fi aplicată oricărui copil care are întârziere în dezvoltare, sindrom Down ori sindrom Williams.
Micuţii nu răspund când sunt strigaţi
Este important să se înţeleagă faptul că un copil cu autism, de exemplu, „absoarbe” mai puţină informaţie şi cunoştinţe din mediul înconjurător decât un copil cu dezvoltare tipică. Dacă acesta din urmă începe să vorbească fără niciun ajutor din partea părinţilor sau al apropiaţilor în jurul vârstei de 1 an şi jumătate şi învaţă circa şase cuvinte noi pe zi, în jurul vârstei de 6 ani ajungând să aibă un vocabular de peste 10.000 de cuvinte, lucrurile stau cu totul altfel când vine vorba despre un copil cu autism. Acesta poate ajunge să vorbească mult mai târziu şi va avea un limbaj sărac şi abilităţi sociale reduse dacă nu beneficiază de terapie de recuperare bazată pe principii cognitive şi comportamentale. Părinţii îşi pot da seama că ceva este în neregulă cu cel mic urmărind reacţiile acestuia: dacă nu răspunde când este strigat pe nume, este singuratic, nu vorbeşte şi nu interacţionează cu ceilalţi copii. Aşadar, părinţii care au suspiciunea că micuţul lor suferă de autism nu trebuie să aştepte diagnosticul medicilor pentru a începe să lucreze cu el. Poate fi nevoie chiar şi de şase luni pentru a pune diagnosticul, timp care nu poate fi recuperat deloc uşor. Pentru un copil cu tulburare din spectrul autist, timpul trece altfel şi orice formă de stimulare este benefică şi importantă pentru recuperarea întârzierii. Ce e de făcut? Trebuie acordate copilului mai multă atenţie şi timp, să comunicaţi cu el prin jocuri, să-l stimulaţi cât mai mult, să-l expuneţi la cât mai multe situaţii cotidiene şi funcţionale. El are nevoie să i se creeze o bază solidă de cunoştinţe, adică să înveţe vorbirea, limbajul şi comportamentul potrivit vârstei. De mare ajutor în acest sens poate fi metoda ABA, la baza căreia stau principiile comportamentale.
„Îi oferă instrumente pentru a înţelege lumea în care trăieşte”
Terapia ABA este o abordare ştiinţifică a înţelegerii comportamentului şi a modului în care acesta poate fi afectat de mediul înconjurător. „Pe lângă principiile comportamentale, la baza terapiei mai stau şi principiile cognitive. ABA porneşte de la simplu la complex şi îl ajută pe copilul cu autism să pună ordine în varietatea de informaţie care îl înconjoară. Practic îi oferă instrumentele necesare pentru a decodifica şi a înţelege lumea în care trăieşte. În cadrul terapiei se fac restructurare comportamentală şi achiziţii cognitive - de exemplu, de la comenzi simple, cum ar fi «stai jos, uită-te la mine», până la denumiri de obiecte şi culori. Terapia ABA e şansa copiilor cu autism la o viaţă funcţională şi cât mai aproape de ceea ce numim normalitate”, a spus psihologul Nicoleta Burlacu. De asemenea, în cadrul terapiei, copilul (dar şi adultul) va învăţa că toate răspunsurile sale au anumite consecinţe (pozitive sau negative), fapt care va duce la diminuarea în intensitate, durată şi număr a comportamentelor neadecvate, agresive şi creşterea celor pozitive.
„Metoda se bazează pe recompense”
Practic, în timpul sesiunilor de sitting (de terapie, de lucru efectiv cu copilul), el e învăţat să răspundă la nume şi cerinţelor celor din jur, să ia contact vizual, să mănânce şi să folosească toaleta independent, să vorbească sau să comunice într-un mod accesibil lui, să-i imite pe copii sau pe adulţi în acţiunile lor. De asemenea, în timp, copilul este învăţat să recunoască şi să numească obiectele din jur, persoanele, acţiunile, emoţiile, să înţeleagă cauzalitatea şi funcţionalitatea lucrurilor, să scrie şi să citească, să-şi exprime emoţiile, să se joace adecvat vârstei sale, singur sau cu ceilalţi copii, cât şi să povestească propriile experienţe sau pe ale altora. „Când copilul cu care se lucrează nu are capacităţi de învăţare rapidă se pot face până la 1.000 de repetări, dar, dacă e vorba despre un retard, atunci e posibil să nu existe sorţi de izbândă. Un alt lucru ce trebuie menţionat e faptul că terapia se bazează pe recompense, care sunt specifice fiecărui copil şi pot fi: materiale - jucării, alimente - sau sociale - un sărut, o îmbrăţişare. Eforturile copiilor şi ale terapeuţilor sunt mari, dar şansele de reuşită sunt pe măsură”, a spus psihologul Nicoleta Burlacu.
„Se desfăşoară pe termen lung”
Cel care a pus bazele terapiei cunoscute astăzi a fost Ivar Lovaas, în anii ’70, iar prima atestare documentară a fost în 1989, în primul număr al Journal of Applied Behavior Analysis. În România, terapie ABA a fost cunoscută în 2001-2002. „Primul copil care a beneficiat de această metodă la noi în ţară făcea 40 de ore de «recuperare» pe săptămână, însă părinţii au fost mulţumiţi că văd, în sfârşit, rezultate. Trebuie menţionat faptul că un program de terapie ABA se desfăşoară pe termen lung. Poate dura un an, doi, trei sau chiar toată viaţa, iar copilul trebuie să lucreze între patru şi opt ore zilnic”, ne-a explicat psihologul Nicoleta Burlacu. Evident că succesul terapiei depinde şi de vârsta la care a fost început programul, de gradul de afectare a copilului - spectrul autismului fiind foarte larg - de consecvenţa cu care se aplică programul şi continuitatea lui atât în terapie, cât şi în familie, la grădiniţă sau la şcoală. „Apropie-te de copiii cu autism, ei nu o pot face! Persoanele cu autism nu mint, nu judecă, nu trişează, poate avem ce învăţa de la ele!”, a mai spus psihologul.
• Copiii autişti cu vârste cuprinse între 2 ani şi jumătate şi 5 ani au mari şanse de recuperare dacă încep un program de terapie ABA însoţită de alte terapii alternative, cum sunt: logopedie, meloterapie, terapie ocupaţională, artterapie şi, nu în ultimul rând, kinetoterapie.
Metoda ABA a fost folosită cu succes de mulţi elevi de vârste diferite. Copiii mici învaţă lucruri precum abilităţi sociale, academice şi de viaţă mai bune, iar în adolescenţă învaţă abilităţi de autoajutorare, cum ar fi să ştie să meargă la cumpărături, să ia autobuzul sau să păstreze curăţenia în casă. „E important ca părinţii să nu renunţe la terapie când observă îmbunătăţiri vizibile, fiindcă copiii nu reuşesc încă să ţină pasul cu ceilalţi. Noi luptăm în primul rând pentru a-i putea include în sistemul de învăţământ. Dacă nu sunt încadraţi în spectrul autismului grav, sever, atunci ei pot învăţa alături de ceilalţi copii de vârsta lor”, a mai adăugat psihologul Nicoleta Burlacu.