de Cătălina Tăgârţă

- despre o terapie nouă în România, Energia Vindecătoare a Păcii Sacre - Reconectarea

Pentru mulţi, timpul se împarte în zile lucrătoare şi zile libere sau în lungi perioade de aşteptare a diverselor ocazii etichetate drept importante. În goana după distracţie şi partea materială a vieţii, uităm complet de cealaltă parte, spirituală, uităm de noi, de dorinţele profunde şi de bucuriile mici care ne făceau fericiţi cândva şi, cel mai grav, uităm de natură. Andrei Stoiciu (foto), terapeut la Centrul Shakti, din Capitală, ne-a dezvăluit mai multe despre terapii şi despre Sphere, o metodă nouă, ce ne poate ajuta să ne... regăsim.

„Şedinţele nu trebuie să provoace dependenţă”
- Există multe terapii, ceea ce nu e deloc rău, întrucât omul are de unde să aleagă. Care e cea mai recomandată pentru regăsirea Eului interior?
- Aşa este. Din ce în ce mai multe terapii promit să readucă oamenii la starea lor naturală, să-i ajute să se redescopere. Sunt însă câţiva factori în funcţie de care omul îşi va alege terapia. E vorba, o dată, despre terapeutul care o practică - pentru că amprentele pot fi uşor diferite, şi e normal, iar, în al doilea rând, fiecare persoană îşi va alege terapia în funcţie de nevoile sale, dar şi de nivelul de cunoştinţe, de ce poate să „vadă” în momentul respectiv şi să conştientizeze că are nevoie, căci noi putem gândi că avem nevoie de ceva, dar de fapt Eul interior să vrea altceva. Deci toate terapiile merg, în esenţă, pe acelaşi principiu, şi anume că omul s-a îndepărtat de la starea naturală în care a fost creat, în armonie cu toate legile naturii şi toate legile spirituale nevăzute. Deci rostul lor e să-l readucă pe om la starea naturală de armonie cu sine şi cu mediul înconjurător.

- Ca practicant şi profesor, îmi poţi spune care dă cele mai bune rezultate?
- Toate sunt bune, nu e una mai bună decât alta. Însă un lucru trebuie subliniat, şi anume că ele nu trebuie să îl facă pe om dependent. Sunt bune doar pentru o perioadă - fie ea mai scurtă sau mai lungă - depinde cât are nevoie fiecare.

- Ce se întâmplă de la readucerea omului la starea sa naturală?
- De acolo el însuşi trebuie să facă paşii mai departe, prin liber arbitru. E vorba despre paşii de redescoperire şi de muncă personală, căci terapeutul nu poate face munca persoanei, el poate doar să ia parte la proces.

„Pentru mulţi reprezintă chiar o trezire spirituală”
- Ce ne poţi spune despre Sphere?
- Această terapie se numeşte, în română: Energia Vindecătoare a Păcii Sacre - Reconectarea, deci amprenta ei reprezintă pacea, reconectarea. Linişteşte profund sistemul nervos şi psihicul, echilibrează emisferele cerebrale, emisfera logică - stângă şi emisfera creativă - dreaptă. Având emisferele echilibrate, un sistem nervos echilibrat, avem o minte echilibrată. Practic suntem liniştiţi pentru o perioadă.

- De câte şedinţe e nevoie pentru o astfel de echilibrare?
- Unii au nevoie de mai multe şedinţe, alţii de mai puţine. În această claritate interioară, persoana respectivă începe să vadă, să perceapă anumite lucruri pe care nu le percepea înainte. Spre exemplu primeşte un răspuns la o problemă pe care de mult încerca să o rezolve, va şti în ce direcţie trebuie să o ia în viaţă, se simte mai bine cu ea, elimină blocajele la nivel emoţional şi mental, dar şi blocajele fluxului de energie vitală pe meridiane. În timpul şedinţei, pacientul ajunge la un nivel foarte profund, pentru mulţi reprezintă chiar o trezire spirituală. Asta înseamnă să se trezească o parte din mine de care eu n-am ştiut, deci acea voce interioară, intuiţia...

Energia se va îndrepta către „intenţia” pacientului
- Cum se desfăşoară o astfel de şedinţă?
- E o terapie care se bazează pe aşezarea palmelor pe diferite zone, corespunzătoare meridianelor. E noninvazivă, asemănătoare cu Reiki, dar cei care au făcut Reiki vor observa diferenţe de nuanţe foarte clare între cele două. Sunt profesor de Reiki de mulţi ani, deci spun asta din experienţă. Şi încă ceva: oamenii trebuie să înţeleagă că terapeuţii nu oferă nimic, ei sunt doar un canal prin care lucrează inteligenţa supremă. Căci, atunci când lucrez, o altă putere a forţei divine care ne-a creat va lucra prin mine...

- E adevărat că există riscul ca terapeutul să se încarce cu energiile negative ale persoanei pe care o ajută?
- Nu. Asta ţine de puritatea specialistului. Pentru ca energia forţei supreme să curgă prin el, terapeutul trebuie să fie pur. Asta nu depinde de cunoştinţe, de cursuri, ci de puritate morală. Aici vei vedea diferenţa între terapeuţi.

- Care e „ritualul” terapiei?
- La începutul tratamentului, pacientul trebuie să aibă/să se gândească la o intenţie către care se va îndrepta energia. Dacă intenţia nu-i cea corectă nu-i problemă, fiindcă universul ştie mai bine spre ce să ne îndrepte. Apoi eu fac o rugăciune specială, în sinea mea, pun o mână pe centrul energetic al inimii şi una pe fruntea pacientului, unind mintea cu inima... Terapia e ghidată de prezenţe angelice foarte puternice. În creştinism li se spune îngeri, dar important e ca aceste entităţi de lumină să „lucreze” pe persoana respectivă şi chiar şi pe mine, căci în acelaşi timp mă tratez şi eu.

„În starea naturală, omul e ghidat de intuiţie, nu de gândire“

- Ce înseamnă revenirea la starea naturală?
- Mintea - care e formată din gânduri şi emoţii - e foarte tulburată din cauza faptului că nimeni - nici în şcoală şi nici părinţii - nu ne-a învăţat cum să lucrăm cu interiorul nostru. Psihicul este atât de tulburat, atâtea gânduri, griji, tensiuni... toate creează un flux continuu, ca nişte valuri ale unui lac, ca nişte umbre, din cauza cărora nu mai putem vedea, nu mai percepem realitatea în mod obiectiv, ci o percepem „colorată” de noi, de gândul şi de emoţiile noastre. Rezultatul? Să privim în exterior şi vom vedea haosul existent în lumea care se extinde de la violenţă fizică până la violenţă verbală. Starea naturală este atunci când terapia respectivă, aceste gânduri şi emoţii fluctuante, oscilante sunt reduse la tăcere, dar nu la o tăcere pasivă, ci la acel gen de claritate interioară. Omul trebuie să perceapă realitatea exterioară în mod obiectiv, fără s-o treacă prin prisma experienţelor anterioare... Două persoane pot pune două etichete diferite, dar niciuna nu e mai bună decât alta. Deci, după perceperea realităţii în mod obiectiv, aceasta te ajută să iei legătura cu propriul suflet şi să devii intuitiv. Intuiţia se spune că este darul nostru prin naştere.

- De ce spui că intuiţia e un dar din naştere?
- Omul, în starea naturală, e ghidat de intuiţie, nu de gândire. Se spune că în urmă cu mii de ani, când era mai aproape de natură, el nu trebuia să gândească, ci alegea intuitiv. Intuiţia e, de fapt, compasul divin din interior, cu care am fost înzestraţi fiecare dintre noi. Diferenţa o face că, prin antrenament, unii au capacitate mai mare de a-şi asculta intuiţia. Dar cum auzi mai mult intuiţia sau vocea interioară? Păi ne întoarcem de unde am pornit: făcând mintea tăcută, fiindcă doar într-o minte tăcută eşti capabil să percepi această intuiţie, care provine, de fapt, de la ceva mai mare decât mine şi decât tine, deci care m-a creat pe mine şi tot din jur. Intuiţia e cea care mă conduce negreşit către ceea ce e mai bine să fac. E, de fapt, şi vocea Divinului din noi.

„Unii au nevoie de mai multe şedinţe, alţii de mai puţine. În această claritate interioară, persoana respectivă începe să vadă, să perceapă anumite lucruri pe care nu le percepea înainte“ - Andrei Stoiciu, terapeut