de Cătălina Tăgârţă

Plantele, animalele, toate au viaţă şi dau viaţă mai departe. Simpla prezenţă ne înfrumuseţează şi ne înveseleşte viaţa, iar dacă mai punem la socoteală şi faptul că le folosim pentru a ne hrăni şi a ne menţine sănătatea trebuie să fim de două ori recunoscători. Trăim vremuri în care terapiile complementare sunt ridicate la mare rang. Auzim vorbindu-se la fiecare pas despre fitoterapie, mai nou despre gemoterapie sau chiar despre enthomoterapie. Dar cum stau lucrurile cu silvoterapia?! Ei bine, da, este vorba despre o metodă terapeutică de prevenire şi de vindecare a bolilor cu ajutorul arborilor.

Metodă utilizată încă din Antichitate
Deşi pentru mulţi dintre noi silvoterapia este un termen relativ nou, e bine de ştiut că această metodă este utilizată încă din Antichitate şi că în anul 1927 a fost recunoscută ca metodă ştiinţifică, fiind chiar adoptată de disciplina medicală care se ocupă cu balneoclimatoterapia. De fapt, dacă medităm puţin asupra semnificaţiei termenului „silvoterapie” ne vin în minte păduri, mulţi arbori şi… oxigen, care nu ne poate face decât bine, mai ales în condiţiile în care trăim într-un mediu extrem de poluat.
Să revenim însă asupra terapiei. De această dată nu este vorba despre infuzii, despre tincturi şi aşa mai departe, ci pur şi simplu despre plimbări în natură, în pădure.

Indicată bolnavilor, dar şi persoanelor sănătoase
Silvoterapia este indicată atât persoanelor bolnave, cât şi celor sănătoase, pentru întărirea organismului, combaterea oboselii şi a stresului. Aceasta ameliorează suferinţa persoanelor cu astm bronşic, bronşită cronică, hipertensiune arterială, nevroze sau insomnie. De asemenea, se spune că plimbările prin pădure activează circulaţia sângelui, cresc numărul globulelor roşii, uşurează respiraţia şi contribuie la întârzierea îmbătrânirii, printr-un proces eficient de oxigenare a creierului.

Plimbări scurte, într-un ritm de trei-cinci kilometri/oră
În ce constă silvoterapia? În primul rând e vorba despre plimbări, alergări uşoare şi chiar efectuarea unor exerciţii fizice în „inima” naturii, ce pot fi făcute de persoanele active. În schimb, cele bolnave pot face plimbări scurte, într-un ritm de trei-cinci kilometri pe oră, iar la sfârşitul acestora e indicat să se odihnească la umbră. Ieşirile e indicat să se efectueze zilnic, dacă nu la munte, cel puţin în pădurile din apropierea oraşelor, pentru că şi aerul din acestea conţin ioni negativi de oxigen, despre care se spune că sunt adevărate „vitamine ale aerului”.

Reechilibrare şi recreere în pădure
Pădurea reprezintă un excelent mediu de antrenament şi de optimizare a respiraţiei. Ea îmbină în mod fertil beneficiile mişcării cu acelea ale oxigenării. De asemenea, prin proprietăţile fonoizolante puse la dispoziţie cu atâta generozitate de pădure, persoanele obişnuite să lucreze în mediu zgomotos au aici condiţii optime de reechilibrare. În concluzie, este un excelent cadru de recreere, un adevărat magnet verde.

• Persoanele care nu reuşesc să meargă la pădure zilnic, tot timpul anului, e bine să facă cel puţin o cură de o săptămână-două de silvoterapie pe an

Fitoncidele emanate de pin distrug bacilul Koch

Arborii din pădure au substanţe volatile care exercită efecte pozitive asupra unor germeni patogeni. De exemplu, fitoncidele pe care le emană pinul distrug bacilul Koch (agentul cauzal al tuberculozei), iar cele ale molidului distrug agentul cauzal al difteriei. Terapia în pădurile de stejar este indicată cardiacilor şi hipertensivilor.