de Laura Zmaranda
„Pentru mine, natura şi Dumnezeu sunt acelaşi lucru”. În doar câteva cuvinte înţelepte am surprins întreaga chintesenţă a unui om de ştiinţă care şi-a închinat viaţa plantelor. Dedicarea sa absolută faţă de descoperirea misterelor regnului vegetal şi a puterii sale vindecătoare i-a adus renumele de „împăratul plantelor”. Este de prisos să vorbim despre personalitatea ştiinţifică Ovidiu Bojor (foto) şi despre aportul incomensurabil dat fitoterapiei româneşti, pentru că nu am putea cuprinde pe deplin valoarea acestui cercetător şi a descoperirilor sale. Însă, merită să spunem că în cabinetul său modest am găsit un om simplu, cu chip senin, cu vorba blândă, dornic să ne împărtăşească din cunoştinţele sale privind comorile vegetale ale pământului.
„În fitoterapia modernă au loc descoperiri senzaţionale în aproape fiecare an”
- Domnule Bojor, cum vin plantele în sprijinul omului modern?
- În condiţiile unei cultivări cât mai curate, fără chimicale, plantele ne asigură o alimentaţie sănătoasă, iar prin biosinteza substanţelor active oferă organismului toate elemente de care are nevoie. Însă, este necesar ca procesarea acestor substanţe să se facă prin mecanisme fine, pentru a nu dăuna structurile chimice. Astfel, plantele devin fie medicamente, de cele mai multe ori preventive, fie suplimente nutriţionale atât de necesare într-o alimentaţie industrializată precum cea adoptată de omul modern. Iubesc foarte mult plantele, fiindcă ne oferă absolut tot.
- Cercetarea este fundamentul marilor descoperiri. Care sunt cele mai actuale preocupări din lumea ştiinţifică a plantelor?
- Dacă ne referim la utilizarea plantelor în scop profilactic sau curativ, principala preocupare a oamenilor de ştiinţă în acest domeniu este păstrarea nealterată a structurilor chimice a substanţelor active prin tehnologii moderne, precum liofilizarea extractelor din sucul celular al plantelor. Este metoda similară conservării sângelui şi a plasmei. Se evită extracţiile cu solvenţi polari (cloroform, benzen etc.) care pot schimba structurile naturale, precum şi agenţii termici. Pe măsura perfecţionării metodelor de investigaţii, în fitoterapia modernă au loc descoperiri senzaţionale aproape în fiecare an. Suntem în plin avânt în ceea ce priveşte procedeele naturale de tratament şi vindecare. Şi nu vorbim despre vindecarea paleativă, adică a simptomelor, ci a cauzei bolii.
În ţara noastră, cercetarea a căzut în dizgraţie
- În ce măsură este sprijinită cercetarea în fitoterapie?
- Pe plan mondial, în ţările dezvoltate se alocă sume importante cercetării în domeniul fitoterapiei, care a devenit o ramură importantă a terapiilor moderne. La polul opus, în ţara noastră au fost desfiinţate instituţiile sau centrele de cercetare ştiinţifică atât în domeniul ameliorării şi selecţiei plantelor medicinale, cât şi în domeniul cercetării fundamentale. Înainte de 2000, România cultiva pentru export şi producţie internă 40.000 ha cu plante medicinale. În prezent, abia dacă se mai cultivă 5.000 ha. Dacă mai există mici nuclee de cercetare în acest domeniu, ele se efectuează modest, la câteva catedre universitare şi la întreprinderi mici private.
- „Moştenesc” tinerii cercetători entuziasmul şi dedicarea faţă de cercetare?
- Avem tineri minunaţi, dornici să facă cercetare. Din păcate, în ţara noastră nu au nicio şansă, pentru că nu mai avem nicio bază de cercetare modernă, nici aparatură şi tehnologie de vârf, nici fonduri alocate şi nicio lege serioasă a învăţământului de cel puţin 75 de ani. Cei care vor să se perfecţioneze în cercetare pleacă din ţară. Exportăm în fiecare an inteligenţă românească. Puţini se mai întorc într-o ţară în care piramida normală a evoluţiei e întoarsă. Sunt totuşi optimist.
Ciuperca Domnului, o armă străveche a naturii împotriva cancerului
- Putem face un top al plantelor tămăduitoare?
- Sunt în special două grupe cu acţiune puternică: cele care conţin glicozide cardiotonice, de exemplu digitalicele, şi cele care conţin alcaloizi precum Cornul Secarei. Tot puternice le consider pe cele care combat efectele secundare ale chimioterapiei folosite în cazul bolilor canceroase şi ale radioterapiei. Un exemplu în acest sens este Astragalus membranaceus. Tot în topul plantelor puternice situez extractele obţinute din ciuperci superioare folosite în medicina tradiţională de mii de ani. Multe dintre acestea s-au dovedit miraculoase în stimularea macrofagilor, în lupta împotriva „celulelor ucigaşe”. Acestea inhibă angiogeneza, metastazele, cresc producţia de interleukine şi protejează organismul de efectele nocive ale citostaticelor. Dintre acestea, menţionez Ganoderma lucidum, Cordyceps sinensis, Coriolis versicolor etc. În mod deosebit situez în topul produselor vegetale ciuperca Oyama Agaricus Blazei (Ciuperca Domnului) cultivată în Japonia. Această ciupercă miraculoasă s-a dovedit foarte utilă în terapia tumorilor maligne şi benigne, în hepatociroză etc. Deoarece, în prezent, unele firme comerciale lansează pe piaţă, în special pe internet, produse de calitate dubioasă, unele contrafăcute, îndemn pe toţi cei care recurg la produse naturale să fie foarte precauţi şi exigenţi şi să consulte medicul specialist în remedii naturiste înainte de a recurge la această terapie.
Atenţie la pliculeţele unidozate de ceai!
- Una dintre cel mai la îndemână modalităţi de a beneficia de proprietăţile plantelor este prepararea ceaiurilor. Ce recomandări faceţi în acest sens?
- Ceaiurile medicinale moderne ţin seama de tradiţie, dar sunt formulate pe bază ştiinţifică. Spre exemplu, înainte se numea „ceai contra tusei”. În prezent, ţinând seama de etiologia afecţiunii, există două tipuri de ceaiuri, şi anume pentru faza de debut, iritativă, a tusei se recomandă un amestec de plante care calmează, iar apoi, în formula a doua, se folosesc plante cu acţiune expectorantă. Le recomand pe cele preparate din plante controlate fitochimic, bacteriologic şi al tuturor parametrilor impuşi de OMS. Un ceai medicinal eficient este preparat din plante uscate corespunzător, care îşi păstrează proprietăţile organoleptice, mărunţite la 0,5-1 cm, amestecate şi ambalate în pungi din carton şi hârtie. Nu din material plastic! Din comoditate, pe piaţă există ceaiuri unidozate, preparate din pulberi de plante, apoi ambalate în pungi termosudabile. Atenţie! Materialul plastic termosudabil pus în apă fierbinte la 90° Celsius elimină substanţe nocive organismului uman. Al doilea dezavantaj este că o plantă, cu cât este mai fin mărunţită (pulbere), cu atât suprafaţa de contact cu aerul este mai mare şi îşi pierde acţiunea biologică. Alt dezavantaj este că unele ceaiuri ambalate în plicuri termosudabile sunt stropite cu arome sintetice sau cu coloranţi artificiali. Recomand, pentru ceaiurile medicinale, cât şi pentru cele alimentare, procedeul clasic de preparare prin infuzare şi strecurare. Propun varianta ca şi ceaiurile simple sau compuse să fie păstrate în vid, la fel ca şi cafeaua. Astfel, termenul de valabilitate se prelungeşte de la unul sau doi ani la şapte ani!