Măghiranul este una dintre plantele medicinale cunoscute mai mult drept condiment decât medicament. Pe numele ştiinţific Majorana hortensis, măghiranul provine din Africa şi Asia, unde era folosit în ambele variante. Se ştie că atleţii din Vechea Grecie îşi ungeau trupurile cu ulei de măghiran înainte de marile competiţii.
Medicament şi condiment În Europa, măghiranul a pătruns prin secolul al XVI-lea, oamenii folosindu-l atât în mâncăruri, cât şi ca panaceu pentru câteva afecţiuni. Şi românii îl folosesc de mult timp, numindu-l în diferite zone ale ţării maderan, mighiran, pupi, mărgăran sau sovârv.
Read more: Măghiranul alungă răceala- Pentru a preveni răceala sau îmbolnăvirea de gripă, mestecaţi câte o jumătate de căţel de usturoi dimineaţa, la prânz şi seara.
Dacă răceala v-a prins deja, zdrobiţi şase căţei de usturoi, amestecaţi cu zece linguriţe cu miere şi luaţi din acest preparat câte o linguriţă din jumătate în jumătate de oră; - Propolisul este recunoscut pentru proprietăţile sale bactericide, fiind frecvent utilizat în caz de infecţii urinare: se suge o bobiţă de propolis (5-10 g) zilnic, până la vindecarea completă; - Laptele din nucă de cocos este un remediu excelent pentru durerile şi disconfortul cauzate de gastrită. De la instalarea durerii consumaţi numai lapte de cocos timp de 24 de ore.
.gif)
Scaietele creşte pretutindeni pe marginea drumurilor. Planta mai este cunoscută sub numele de scaiete mov sau ciuline, deoarece tulpina este spinoasă şi florile au culoarea violet. Deşi are tendinţa de a „sufoca” alte plante, laptele ciulinilor are proprietăţi curative de nepreţuit asupra ficatului..gif)
Nu sunt nişte aluniţe. Nu sunt tumori în adevăratul sens al cuvântului. Sunt doar nişte ţesuturi cu aspect de tumoare ce se dezvoltă pe stratul superior al pielii, în special în zona mâinilor şi a feţei. Negii pot fi inestetici la vedere şi, mai mult, pot provoca mâncărime şi senzaţii de disconfort. .gif)
Sânziana galbenă este o plantă cu flori galbene, mici şi dese, ce se mai numeşte şi Galium verum sau drăgaică. Planta perenă este o floare comună în Europa şi emană un parfum dulce. În popor, drăgaica este cunoscută mai mult ca plantă magică, având proprietăţi uluitoare de a vindeca şi cele mai grele boli.
.gif)
Iarba de silur, cunoscută şi sub numele de iarba-ochiului, este o plantă întâlnită pe câmpiile şi păşunile din Europa. Florile silurului, albe sau violete, sunt un remediu sigur pentru o mulţime de afecţiuni..gif)
Lintea este una dintre legumele frecvent întâlnite în bucătăria asiatică şi mediteraneeană. Are câteva asemănări cu mazărea şi cu fasolea, dar diferă la numărul de boabe aflate într-o păstaie: în general două. O altă diferenţă constă în timpul de fierbere mai scurt.
- În caz de oxiuri, la copii se dau câte 10-15 seminţe de dovleac descojite zilnic, iar adulţii vor lua câte 20-30 de seminţe pe zi;.gif)
Salcâmul este un copac ce creşte în condiţii variate, dar mai ales în zonele de câmpie. Este originar de pe continentul nord-american, rădăcina lui având proprietatea de a stabiliza solurile uşoare, dar şi de a fixa azotul din atmosferă. 
Puţini sunt cei care ştiu că mugurii de brad, mestecaţi, ţin de sete şi feresc organismul de bolile de piept şi de plămâni. Fiertura din muguri de brad alungă răcelile şi gripele, atât la animale, cât şi la oameni. Un alt sfat pe care îl oferă fitoterapeuţii este acela că, atunci când mugurii au deja două degete lungime, se culeg şi se prepară din ei tot felul de siropuri şi de licori vindecătoare, ale căror reţete sunt uşor de realizat. De asemenea, din crenguţele de brad şi din vârfurile de pin se prepară o fiertură ce se foloseşte nu numai în caz de boală, ci şi pentru întărirea organismului şi pentru creşterea imunităţii. 
Sorbestrea (Sanguisorba officinalis), denumită popular şi sângeroasă, sângerică sau sorbitoare, este o plantă perenă ce face parte din familia rozaceelor. Tulpina este dreaptă şi poate atinge până la un metru înălţime, iar frunzele sunt lucioase şi zimţate. Nu e o întâmplare că este denumită şi sângeroasă: florile sale sunt purpurii. Poate fi întâlnită pe păşunile umede, în poieni şi în apropierea zonelor mlăştinoase. Înfloreşte în perioada iunie-iulie. Frunzele plantei pot fi folosite în salate, având un gust ce aminteşte de castravete.