O nouă specie de iguană a fost descoperită în Fiji - Brachylophus bulabula. Aceste animale sunt pe cale de dispariţie şi mai sunt prezente doar în Oceanul Pacific, dar în număr redus. Unele specii de iguane au dispărut treptat în urmă cu 3.000 de ani. O dată cu ocuparea teritoriului de oameni, aceştia le sacrificau şi le foloseau ca hrană. Treptat, înmulţirea lor a devenit dificilă, iar în prezent unele specii de iguane sunt pe cale de dispariţie. 
Oul este un aliment complex, ce ne oferă atât nouă, cât şi animalelor noastre o mulţime de substanţe nutritive. Aşadar, câinele sau pisica de companie trebuie să consume cel puţin o dată pe săptămână câte un ou. Ouăle conţin o mare parte dintre vitaminele şi mineralele responsabile de menţinerea funcţiilor esenţiale ale organismului şi mulţi alţi nutrienţi precum carotenoizi, luteină şi zeaxantină, prevenind cataracta, sau cholină, ce ajută memoria. 
Aveţi un animal de companie curios din fire şi pofticios şi vreţi să ştiţi cum trebuie să procedaţi în cazul în care se întâmplă să înghită vreodată altceva decât alimente? Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt simptomele în aceste cazuri şi ce trebuie făcut. Dacă animalul dumneavoastră vomită şi pare a avea ceva rămas în gât ori este doar apatic şi retras înseamnă că ar putea fi vorba despre ingerarea unui obiect străin. „Din experienţa dobândită în cadrul Spitalului Veterinar Ilioara pot spune că printre obiectele înghiţite de animale se numără beteala de brad de Crăciun, pietre, membrane necomestibile ale mezelurilor, elementele metalice ale ambalajelor diferitelor alimente, mici obiecte precum nasturi, ace de cusut, dopuri, porţiuni de cabluri, jucării, mingiuţe, ciucuri etc.”, ne-a spus medicul veterinar. 
O familie întreagă de lei albi va fi eliberată dintr-un parc cunoscut al Africii de Sud. Leii albi nu sunt o specie diferită, dar nu sunt nici albinoşi. Culoarea lor neobişnuită apare atunci când se împerechează doi lei ce poartă o genă mutantă.
Aveţi o pisicuţă şi vreţi să o educaţi pentru a nu vă mai produce stricăciuni în casă? Puteţi începe un program educaţional, bazat pe ceea ce specialiştii numesc redirecţionare.
Când pisica este pe punctul de a face ceva rău strigaţi-o pe nume şi distrageţi-i atenţia de la fapta sa, atrăgând-o într-o activitate plăcută. Iată ce trebuie să mai faceţi: - nu aplicaţi pisicii pedepse corporale şi nu îi spuneţi „nu”, pentru că ea nu înţelege semnificaţia acestora. În mintea ei, dumneavoastră sunteţi cel mai bun prieten şi nu pricepe ce vreţi de la ea; - încercaţi să aflaţi ce o determină să facă acel lucru rău şi înlăturaţi cauza.
Recompensaţi faptele bune
- nu îi acordaţi atenţie când face ceva rău şi oferiţi-i recompense atunci când face ceva bun;
Bullterrierul a fost utilizat la origine în special pentru luptele de câini, pe bani. El a apărut în jurul anului 1835 în Marea Britanie, în urma încrucişării unui bulldog cu un terrier, din dorinţa de a realiza cel mai „tare” câine de luptă. Ca un paradox, în ziua de azi el a devenit unul dintre cei mai iubiţi câini de companie. Trăsătura fizică principală a acestui câine este musculatura, ce îi conferă o forţă deosebită în raport cu talia. De asemenea, forma capului său, asemănătoare unui ou, este foarte diferită de a celorlalţi câini. Ochii sunt mici şi căprui, urechile sunt apropiate, gâtul, omoplaţii şi restul corpului sunt musculoase, iar pieptul e adânc. Coada este mică, iar blana e scurtă şi netedă.
Alb complet sau colorat
Bullterrierul este întâlnit în două varietăţi: alb şi colorat (roşcat, cafeniu, dungat pe fond cenuşiu etc.). Iniţial, varietatea de culoare a rasei cel mai frecvent întâlnită era cea dungată, dar din 1860, când a fost creată varietatea albă, acest câine a câştigat şi mai multă popularitate. Bullterrierul standard are o înălţime la nivelul greabănului de 51-61 cm şi o greutate de 20-36 kg.
Un peşte cu spini veninoşi, care trăieşte în mod normal în Mediterană, a fost zărit, recent, în Tamisa, în Tilbury, Essex. Peştele, care trăieşte la mică adâncime, aproape de mal, în nisip, poate ajunge până la 50 cm lungime. Specimenul descoperit în Tamisa măsoară doar 30 cm, fără ca acest lucru să-l facă mai puţin periculos. Potenţialul de ucigaş al acestui peşte a fost dovedit în 1927, când un pescar a murit după ce a călcat pe el. 
Nu de puţine ori se întâmplă ca la cabinetele de veterinar să se prezinte persoane cu animale împuşcate, în urma neglijenţei, a unor acte de violenţă gratuită sau a unor accidente petrecute la domiciliu ori la vânătoare. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus cât de grave sunt aceste răni şi ce trebuie făcut. Traumatismele provocate prin împuşcare sunt diferite din punct de vedere al gravităţii lor, în funcţie de tipul de proiectil răspunzător, de zona afectată şi de distanţa de la care s-a tras.
Există multe varietăţi de melci care provin din multe zone tropicale ale lumii, însă numai câteva dintre acestea pot supravieţui în acvarii. Pe lângă farmecul lor aparte, aceştia au şi un rol pozitiv, prin faptul că obişnuiesc să cureţe solul de alge indezirabile şi de resturi de mâncare. Când mergeţi la magazine alegeţi melcii activi sau care stau lipiţi pe geam. Când îi introduceţi în acvariu este important să nu suprapopulaţi acvariul cu ei. Începeţi cu un melc la 25 de litri de apă şi continuaţi treptat doar dacă cei din primul grup au supravieţuit. În cazul în care vă treziţi că aveţi prea mulţi melci le puteţi pune seara o frunză de salată în acvariu, iar dimineaţa ea va fi acoperită de melci şi astfel puteţi înlătura exemplarele nedorite.
Porcuşorii de Guineea sunt rozătoare care au devenit foarte îndrăgite de posesorii de animale de companie. Chiar dacă sunt micuţi şi nu par foarte inteligenţi, aceştia pot fi învăţaţi diverse lucruri, prin repetiţie şi asocierea dintre cauză şi efect, cu ajutorul recompenselor. De exemplu, să vină atunci când sunt chemaţi sau să utilizeze litiera.
Obişnuirea cu mâna stăpânului
Atunci când porcuşorii sunt mici sau când au fost ţinuţi numai în cuşcă, ei sunt sperioşi şi nu vin când le întindeţi mâna. Uneori, această experienţă poate fi chiar traumatizantă pentru ei. De aceea este bine ca de câteva ori pe zi, timp de o săptămână, să exersaţi. La început bâgaţi mâna în cuşcă sau în acvariu şi ţineţi-o acolo fără să o mişcaţi. Exersaţi de mai multe ori. A doua zi mişcaţi puţin mâna, iar a treia zi şi a patra introduceţi mâna cu mâncare şi lăsaţi-l pe porcuşor să se apropie. În ziua următoare e bine să îl şi atingeţi puţin şi apoi, în perioada următoare, puteţi face acest lucru urmat de oferirea hranei. Cu timpul, el vă va lăsa să îl şi ridicaţi câte puţin şi apoi să îl transportaţi fără a-l speria.
Utilizarea litierei
Scoateţi porcuşorul din cuşcă sau din acvariu şi lăsaţi-l să zburde în libertate zece minute. Puneţi-l la loc în căsuţa lui până îşi face nevoile şi apoi eliberaţi-l din nou şi repetaţi această acţiune atunci când îl vedeţi că îşi caută un loc pentru a urina. Astfel, el va învăţa că nu are voie să îşi facă nevoile în zona externă şi că se poate juca în voie dacă este cuminte, iar dumneavoastră veţi scăpa de petele de pe mochetă.
Chemarea şi recompensa
Dacă porcuşorul dumneavoastră are un nume este bine să şi înveţe să vină la comandă. Pentru aceasta, întâi trebuie să băgaţi mâna în acvariu cu ceva bun, să îl strigaţi pe nume, să îl lăsaţi să se apropie şi apoi să îi daţi mâncarea. Repetaţi de opt-zece ori timp de două-trei zile. Apoi scoateţi-l afară din cuşcă şi procedaţi la fel. Veţi observa că micuţul rozător va asocia numele său cu mâncarea şi poate chiar vă va răspunde printr-un chiţăit.
Chow-chow - Căţeluşul-leuşor