Umblă o vorbă cu greutate cum că noul mileniu va însemna un război total împotriva viruşilor. Va fi un fel de cruciadă dusă de lumea ştiinţei pentru a pune în genunchi unii dintre cei mai parşivi inamici ai omenirii: viruşii. Sunt cu atât mai primejdioşi cu cât aceştia sunt tot mai vicleni.
Care sunt „subansamblurile” corpului omenesc influenţate cel mai tare de vremea de afară? Trecem peste atât de cunoscuta durere de genunchi a bunicilor, care, în funcţie de cerul înnorat sau nu, se vaită de încheieturi, ba ghicesc chiar mai bine timpul probabil cu „aparatura” din articulaţii decât meteorologii profesionişti. Există oameni cu un organism sensibil la seninul sau la ploaia de afară, la presiunea din atmosferă, şi asta mai ales din punct de vedere al junghiurilor reumatice. Read more: Buletinul meteorologic din organism În materie de sănătate, marea sperietură a oamenilor este când le curge sânge. Cum observă ceva sânge în salivă, în scaun, în urină sau în vărsături ori în albul ochilor sau în batista unde şi-au suflat nasul, oamenii dau fuga la medic. Nu există sunet de alarmă mai impresionant pentru oameni decât sângerarea. Poate că sângerarea cea mai banală este pierderea de sânge din nas. Sunt unii care chiar îi fericesc pe cei cărora le curge sânge din nas: „E bine că s-a spart un vas în nas, că de tensiune mare putea să-ţi crape un vas în creier şi damblageai sau mureai!...” Read more: De ce să-ţi apeşi o nară când îţi curge sânge din nas? Mare este mirarea părinţilor când, alertaţi de faptul că odrasla lor nu arată bine, se duc la medic şi acesta constată că juniorul are o culoare precum lumânarea, e tras la faţă, are cearcăne, n-are poftă de mâncare, respiră anevoie, totul din cauza nasului înfundat. Se scarpină în creştetul capului a uimire părinţii, nevenindu-le să creadă că un simplu nas înfundat poate da atâtea belele. Read more: Să nu-ţi iei la purtare un nas înfundat Dacă stai să te gândeşti către ce se îndreaptă văicărelile oamenilor legate de reumatisme, eşti tentat să spui că bolile reumatismale atacă în special genunchii, şoldurile şi coatele. De unde şi ideea că unul dintre proverbele neinspirate ale românilor este acela: „E un nesimţit, îl doare-n cot”. Read more: Umerii, balamale cu bucluc Multe lucruri trebuie să ştie omul despre ochi. Uneori, trebuie să fie cunoscute lucruri elementare, care însă cântăresc mult, putându-se ajunge, prin neglijarea lor, chiar la orbire. Astfel, toţi părinţii trebuie să îi ducă pe copii, în jurul vârstei de 3 ani, la un control oftalmologic. Read more: Abecedar despre ochi Diabetul şi depresia sunt anunţate ca marile blesteme ale mileniului în care a păşit omenirea. Diabetul chiar este considerat o boală a civilizaţiei, iar traiul omului modern îl îmbrânceşte pur şi simplu înspre această afecţiune a secolului al XXI-lea. Read more: Glicemia şi tăiatul unghiilor de la picioare O grămadă de specialişti rostesc o frază ce îi intrigă pe oamenii de rând, cum că durerea e chiar o treabă bună, fiindcă atunci când o resimţi afli de o neregulă la unul dintre organe şi te duci negreşit la doctor. Specialiştii mai afirmă că e vai ş-amar când te macină pe tăcute câte o boală vicleană, dintre cele care nu dau niciun sunet de alarmă. Aşa ajunge să lucreze în rău înlăuntru omului câte un diabet, o hipertensiune, un cancer, toate parşive şi nezgomotoase, iar în momentul în care încep să dea semne e deja prea târziu, ajungând în stadii înaintate, în faza complicaţiilor. Read more: Pacostea durerilor din zona feţei Auzi de multe ori vorbele unui bărbat cât muntele: „Am mâncat cam mult şi mă înţeapă splina”. O fi adevărată această văicăreală auzită în popor? Tot trecând pe stradă, pe lângă nişte copii jucăuşi, îl auzi pe câte un puşti zvăpăiat aşezându-se cu fundul pe bordura trotuarului: „Să mă aşez niţel, că am alergat de mă doare splina“. O fi adevărată şi zicerea băieţandrului? Read more: Ce taine ascunde splina O întâmplare ciudată s-a petrecut în lumea medicinei atunci când astronauţii dintr-o expediţie cosmică americană au ajuns pe Pământ şi au pus la dispoziţia şefilor nişte fotografii ale Terrei făcute din spaţiu. Pe acele poze apăreau pete mari luminoase acolo unde erau metropolele de mari dimensiuni, adică oraşele puternic luminate. Unul dintre savanţi, privind petele de lumină de pe fotografii, a sesizat că mai văzuse undeva asemenea imagini. Peste câteva zile a găsit răspunsul. A suprapus pe o hartă răspândirea diabetului în lume cu pozele din cosmos şi a realizat că acolo unde erau marile oraşe se înregistra şi un maximum de diabet. Read more: Lista neagră a bolnavului de diabet Există o mulţime de oameni, care, bieţii de ei, nici vorbă să semene cu cetăţeanul turmentat, de a cărui replică am auzit cu toţii: „Nu mă împinge, c-ameţesc”. Şi totuşi simt că se învârte lumea cu ei... N-au pus în gură nici cu pipeta alcool, dar ajung să meargă pe trei cărări sau, mai rău, să-i apuce ameţeala atât de tare, încât să leşine, căzând ca seceraţi pe trotuar. Senzaţia de ameţeală poate fi generată de multe boli, dar şi de mersul cu trenul, cu avionul, cu bicicleta. Când, în urma acestui vertij, ameţiţii mai şi leşină, asta n-are legătură cu vreo neregulă din labirintul urechii, ci mai degrabă cu o deshidratare, cu o hipocalcemie sau cu nişte cure de slăbire brambura şi brutal făcute. Adesea, ameţelile sunt denumite vertije, fiindcă îşi au punctul de pornire în urechea internă. În timpul vertijului, unii au senzaţia că devin titireze ce se răsucesc în jurul axei proprii, iar alţii au senzaţia că se învârtesc cu tot ce-i în jurul lor. Uneori, şi unii, şi alţii simt că se prăbuşesc într-un abis, într-un hău. Read more: „Nu mă împinge, c-ameţesc!“