Sărbătorile iernii sunt aşteptate cu nerăbdare şi mulţi visează să meargă la munte, să se joace în zăpadă şi să admire ramurile coniferelor, îngreunate de omăt. Fie că sunt plantate în grădini, în spaţii publice, fie că au crescut spontan în păduri, acestea captează atenţia prin aspectul lor de spirală, de glob sau de piramidă.
Când auzim de plante carnivore ne gândim inevitabil la nişte chestii uriaşe, ce „papă tot ce le e la îndemână”. Evident, suntem influenţaţi de producţiile cinematografice Science Fiction ce prezintă situaţia în acest fel. De fapt, lucrurile nu stau deloc aşa. Aceste plante pot fi considerate nişte miracole ale naturii, deoarece, deşi trăiesc în medii total neprielnice, au găsit sursa de hrană. Dacă solul nu le oferă ceea ce au nevoie, ele iau din atmosferă. Şi nu vorbim aici despre aer, ci despre insecte. 
Delicata camelie este cunoscută mai ales sub numele de trandafir japonez. Camellia japonica este un arbust din familia ceaiului (Theaceae) şi a fost remarcat pentru prima oară la poalele pădurilor montane din China şi din Japonia. Această specie are peste 2.000 de varietăţi, fiind răspândită în toată lumea. Numele îi vine de la „descoperitorul” său, iezuitul austriac Kamel (secolul al XVIII-lea), aflat în vizită în zonă.
Calceolaria, denumită în popor „papucaş” este o plantă relativ ciudată, originară din America Centrală şi de Sud, înfloreşte la un an după ce a fost semănată. Calceolaria are frunze mari şi late, ce pot ajunge până la 20 cm, frunze ce cresc la baza plantei. Florile pot avea culori intense, ce răpesc privirile chiar şi celor pentru care plantele nu sunt importante: roşu, portocaliu sau galben, dar de cele mai multe ori au punctuleţe sau pete într-o nuanţă contrastantă. 
Deschiderea frontierelor a adus cu sine posibilitatea ca grădinile şi curţile noastre să fie înfrumuseţate cu tot felul de plante şi de arbuşti pe care înainte de ’89 îi vedeam doar în filme sau în atlasele botanice.
În munţii statului american Oregon se întâlneşte o floare foarte frumoasă, cu petale albe şi cu parfum delicat. Văzută din depărtare, această floare, ce creşte mai ales pe valea unui râu, este uşor confundată cu un fluturaş. Tocmai de aceea, numele popular al Calochortus umpquaensis Fredricks este mariposa.
Ca o adevărată braşoveancă, Mihaela iubeşte tot ce înseamnă natură. Deşi s-a mutat în Bucureşti, a încercat să-şi construiască un „Colţ de Rai”, ce o face să se simtă ca acasă. Nu-şi consumă energia colindând prin localuri şi nici nu vede din asta un mod de relaxare. Consideră că natura, plantele reprezintă adevărata sursă de energie a lumii. Cu o fire sensibilă, cu zâmbetul cald al unei mame, vedeta ne povesteşte despre devotamentul ei faţă de natură. Tot ea ne spune: „Nu ar trebui să rupem florile de munte, pentru că nu rezistă. Acolo se simt ele fericite. Nu aş putea să rup, spre exemplu, o floare-de-colţ. Ar trebui să învăţăm cu toţii să respectăm şi să iubim natura, pentru minunăţiile pe care ni le dăruieşte!”.