Decizia a fost luată încă din 1933. În afara celor două denumiri deja menţionate mai există alte variante care mai pot fi întâlnite: albumeală, albumiţă, edelvais, flocosele (pl.), steluţă, floarea-doamnei. Dacă în România planta ajunge doar până la înălţimea de maximum 20 cm, ea poate creşte în alte ţări până la 50-80 cm.
Read more: Mica mea gradina - Floarea-de-colţ, botezată de comunişti!Deşi rezistă în grădină vreme de doi-trei ani, rugina frunzelor îi slăbeşte vigoarea, afectându-i în timp calitatea înfloririi. Din acest motiv, se cultivă cel mai bine ca plantă anuală de răsad, înmulţindu-se prin seminţe semănate la cald. Plantele obţinute se tranplantează în grădină, după trecerea pericolului de îngheţ.
Puteţi face acest lucru cu o sapă
- nu este foarte dificil
- sau cu un aparat special.
Nu uitaţi, când folosiţi acest aparat trebuie să purtaţi şi ochelari de protecţie
- altfel riscaţi să vă intre în ochi pământ şi/sau pietricele.
Ca element decorativ, apare pe obiectele de cult şi pe podoabe, reprezentând în antichitate speranţa, puritatea şi triumful. Împreună cu trandafirul şi cu laurul, era folosit la greci şi romani pentru încununarea frunţilor învingătorilor. Deşi creşte în stare sălbatică mai mult în Orient şi în Europa, crinul a ajuns şi pe continentul african, fiind foarte apreciat în Egiptul antic (hieroglifa care reprezenta crinul simboliza Egiptul). Câteva milenii mai târziu, crinul devenea simbolul regalităţii în Franţa.