de Silviu Ghering
Născută Otilia Valeria Coman, la 25 martie 1942, la Timișoara, fiica preotului Gheorghe Coman, „dușman al poporului”, arestat și întemnițat de regimul comunist. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani după absolvirea liceului până când autoritățile i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj. Pentru a ocoli șicanele regimului, și-a luat pseudonimul Ana Blandiana, după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba. Debutează în revista „Tribuna” din Cluj cu poezia „Originalitate”. Este interzisă prima dată în 1959. În anul 1960 se căsătoreşte cu scriitorul Romulus Rusan. După o interdicţie de patru ani, redebutează în revista „Contemporanul”. În 1964 îi apare prima carte, „Persoana întâia plural”. Deranjează permanent puterea comunistă prin scrierile sale fine, dar ascuțite ca un bisturiu la adresa tarelor orânduirii. Fragilă în aparență, dar de o tărie morală excepțională, apărătoare neînduplecată a drepturilor omului, are curajul să-l înfrunte direct pe Nicolae Ceaușescu prin declarații publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă și unor publicații din străinătate. Este interzisă de încă două ori, în 1985 și în 1988-1989. Evenimentele din decembrie 1989 o împing în FSN-ul lui Ion Iliescu. Mai devreme decât alţi intelectuali, îşi dă seama că girează involuntar, cu numele său, o vastă întreprindere de restaurare a poziţiei sociale a comuniştilor şi părăseşte „partidul”. Înfiinţează şi conduce Alianţa Civică, creează la Sighet, împreună cu soţul său, Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, conduce PEN Clubul Român. Cele 26 de cărți publicate în română și 60 în alte 26 de limbi i-au adus un şir impresionant de premii: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica”, 2002. Ultima confirmare a harului său este Premiul „Poetul European al Libertăţii”, primit chiar sâmbăta trecută la Gdansk, în Polonia.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Zona interioară şi exterioară a coapselor e una pe care grăsimea se depune foarte uşor şi se dă jos foarte greu. Vă recomandăm o serie de exerciţii care, dacă le faceți regulat, nu doar că vă vor scăpa de kilogramele în exces, dar vă vor sculpta coapsele.
Read more: Coapse sexy (I)
de Silviu Ghering
Era anul Domnului 1494 când a apărut prima menționare a unei licori din orz, și de atunci scoţienii şi irlandezii se mai ceartă încă şi în ziua de azi pe paternitatea mult-gustatului, la propriu și la figurat, whisky. Sau whiskey? La 522 de ani, scoțienii o țin pe a lor, whisky, irlandezii nu cedează și-i spun whiskey. Se pare că mult mai mulți irlandezi decât scoțieni au emigrat de-a lungul timpului în America, pentru că și acolo se bea tot whiskey. De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în istorie și rămâne bătut în certitudine este procedura de obținere: extragerea substanţelor specifice din amestecuri complexe prin intermediul evaporării: vaporii obţinuţi trebuie apoi răciţi într-un condensator pentru a se întoarce din nou la starea lichidă în recipientul de recoltare. Simplu, nu? Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume, i s-a spus distilare.
Read more: Whisky, „apa vieţii“
de Andrei Dicu
Născut la 23 martie 1910, la Tokyo, Akira Kurosava e considerat cel mai mare regizor asiatic din toate timpurile. Filme precum „Cei şapte samurai”, „Kagemusha” sau „Tronul însângerat” reprezintă şi astăzi repere în lumea cinematografului, capodopere care şi-au pus amprenta asupra genului dramatic.
Read more: Akira Kurosava „Shakespeare al filmului“ a renunţat la... pictură
de Silviu Ghering
Wyatt Berry Stap Earp, legendarul pistolar din Vestul Sălbatic, s-a născut la 19 martie 1848, la Monmouth, în statul Illinois, al treilea dintre cei cinci băieți ai fermierului Nicholas Earp. Denumit de contemporani „cel mai dur și sângeros pistolar al epocii”, Wyatt s-a căsătorit în 1870 și a intrat în poliția orașului Lamar, Missouri, dar, la scurtă vreme, moartea soției sale, răpusă de febră tifoidă, l-a „aruncat” din viața de om așezat într-o hoinăreală continuă prin imensitatea Teritoriului Indian. A fost vânător de bizoni în preriile Kansasului, în 1875 a revenit la meseria de polițist ca ajutor de șerif la Wichita, s-a mutat, tot ca ajutor de șerif, în Dodge City, a părăsit Kansasul pentru o scurtă aventură la zăcămintele aurifere din Munții Black Hills din Dakota. S-a întors în 1878 și a acceptat din nou postul de ajutor de șerif în Dodge, până în 1879, când a devenit însoțitor înarmat al diligențelor, iar în 1880 s-a stabilit, împreună cu frații săi, în proaspăt întemeiatul oraș minier Tombstone din Arizona, devenind coproprietar al barului Oriental Saloon și totodată ajutor de șerif în învecinatul comitat Pima. Prietenia clanului Earp cu republicanii orașului și poziția de oameni ai legii a membrilor săi au încordat relațiile cu grupul democrat reprezentat de vechii crescători de vite ai ținutului, tensiune la care a contribuit și rivalitatea în dragoste pentru o actriță de cabaret, Josephine, curtată deopotrivă de Wyatt Earp și de șeriful prieten și susținător al democraților. Au urmat o serie de răfuieli cu pistolul în mână și unul dintre frații Earp a fost împușcat într-o noapte din decembrie 1881 și a rămas infirm pe viață, iar altul a fost asasinat în martie 1882. După o sângeroasă campanie de răzbunare împotriva facțiunii rivale, clanul Earp a părăsit Tombstone. Wyatt s-a căsătorit cu Josephine, stabilindu-se temporar în Colorado, iar apoi ca proprietar de saloon la San Diego în California. S-a mutat ulterior la Tonopah, Nevada, tot ca proprietar de saloon, iar spre sfârșitul vieții s-a retras la Los Angeles, unde a murit din cauze naturale la aproape 81 de ani, la 13 ianuarie 1929.
de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Read more: Romania frumoasa
de Raluca Grințescu
Sunt uşoare, dar foarte eficiente! Încercați și dumneavoastră pentru picioare sexy şi fund apetisant! Aceste exerciţii de pilates sunt foarte eficiente şi nu necesită echipamente speciale. Le puteți face oricând şi, cu siguranţă, efectele se vor vedea în câteva săptămâni.
Read more: Picioare şi posterior sexy (IV)
de Silviu Ghering
Cine spune că n-a fost niciodată tentat măcar să încerce, dacă nu a și participat, sub orice formă, la un joc de noroc, ori minte, ori este vreun sfânt rătăcit pe pământ... De la „tradiționala” plagă socială „alba-neagra” până la jocuri de casino ca blackjack, poker, ruletă, zaruri sau celebrele „păcănele”. Adulate de unii, blestemate de alții, de-a lungul timpului s-au dezvoltat multiple forme de jocuri de noroc. Chinezii au înregistrat oficial primele jocuri de noroc în anul 2.300 î.e.n. Existenţa lor este consemnată în multe manuscrise străvechi, care le atestă prezența în societățile orientale precum Egiptul Antic, Japonia, India, dar și în Grecia Antică sau Roma Antică. Se poate spune că de atunci n-au încetat să evolueze și sunt în continuare în plin proces de dezvoltare: în prezent se poate paria sau se poate juca pe internet 24 de ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Deși dependența de jocuri de noroc este la fel de grea și de gravă ca orice altă dependență, nu există nicăieri o lege care să le interzică, mai mult, sunt acceptate și tolerate din punct de vedere social.
Read more: Jocurile de noroc sansă sau blestem?
de Andrei Dicu
Născut la 17 martie 1938, la Irkutsk, la bordul unui expres Trans-Siberian sovietic, Rudolf Hametovici Nureyev este considerat cel mai mare balerin al lumii, la concurenţă cu Vaslav Nijinsky şi cu Mikhail Baryshnikov. Nureyev şi-a atras milioane de admiratori graţie stilului său strălucitor, care îmbina un romantism profund cu o musculatură de oţel şi cu o tehnică surprinzătoare.
Read more: Rudolf Nureyev Regele baletului omorât de SIDA
de Silviu Ghering
Blondă, ochi verzi-albăstrui, suplă (60 kg), înaltă (1,83 m), 89-63-90. Făcută să strălucească pe podiumurile de modă, în paginile revistelor glossy sau pe covoarele roșii ale festivalurilor de film. S-a născut la Litvinov, Cehoslovacia, în 12 martie 1973. Mama era secretară, tatăl inginer minier. Nu împlinise 16 ani când, într-o excursie cu familia în Germania, a fost la un pas de a participa la un concurs de frumusețe organizat de firma americană de modeling „Madison”. N-a fost de acord... mama! N-a trecut mult timp și a convins-o și pe aceasta: a câștigat un concurs de frumusețe organizat la Praga de casa de modă franceză „Metropolitan Models”. În mai 1994 firma americană „Sara Lee” face o campanie de reclamă cu pozele ei pentru un nou tip de sutien și devine cunoscută în toată lumea sub numele de „Miss Wonderbra” (Miss Sutienul-minune). Sub acest nume va semna contracte cu „Victoria’s Secret”, „Louis Vuitton”, „Hugo Boss” și apare pe prima pagină a agenției de modă „Elle”. În 1999 i-a fost oferit un rol în ultimul film al lui Stanley Kubrick, „Cu ochii larg închiși” (Eyes Wide Shut), alături de soții Nicole Kidman și Tom Cruise. L-a refuzat din cauza prea multelor scene de nuditate totală, la care Kubrick ținea foarte mult și pe care nu a vrut să le modifice. Asta n-a împiedicat-o să apară în alte nouă filme: „Inferno” (1992), „Îngerii păzitori” (1995), „Prieten de inimă” (1998), „Gânduri de iubire” (2000), „Twisted Tango” (2004), „Modigliani” (2004), „Dorian Gray” (2005), „Cha cha cha” (2013) și „Povestitorul” (2014). În august 2004 a pozat în „Playboy” cu un mare succes de tiraj. În 2006 a întruchipat-o pe zeița Venus la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice De Iarnă de la Torino. S-a căsătorit în septembrie 1996 cu bateristul lui Bon Jovi, Tico Torres, dar a divorțat după nici doi ani, în martie 1998. În 2006 a făcut numai „civila” cu Gregorio Marsiaj, cu care are trei copii: George (născut la 1 iunie 2007), Philipe (24 martie 2011) și Edward (20 aprilie 2013). Câștigurile sale declarate până la cei 43 de ani pe care îi împlineşte la 12 martie s-au ridicat la 12,3 milioane de dolari.