Mozaic

Ennio Morricone Geniul muzicii de film

Fără el, poate nu am fi urmărit cu aceeaşi plăcere multe filme. Fără el, poate nici regizorii nu ar fi fost la fel de inspiraţi. Cu el, cinematografia pare mai frumoasă. Ennio Morricone. Un nume care apare pe genericul a sute de producţii europene şi hollywoodiene, printre care „The Good, the Bad and the Ugly” („Cel bun, cel rău, cel urât”) şi „Once Upon A Time In The West” („A fost odată în Vestul sălbatic”). Născut la 10 noiembrie 1928, la Roma, în familia unui trompetist, Ennio a primit parcă genetic pasiunea pentru muzică. În 1940, Ennio s-a înscris la Conservatorul Academiei Naţionale din Santa Cecilia, pentru a urma un program de patru ani de studiu al trompetei. Doar că, după şase luni, profesorii s-au declarat învinşi. Copilul de doar 12 ani învăţase tot. A continuat apoi la nivel universitar studiul compoziţiei. Şi, ca orice student la Conservator care se respectă, Morricone şi-a dorit să compună muzică clasică, dar a renunţat rapid după ce a fost rugat să facă aranjamente muzicale pentru mai multe melodii italiene. Şi-a dat seama că, de fapt, asta e menirea sa. A compus piese pentru Demis Russos, Gianni Morandi sau Mireille Mathieu. Treptat, s-a reprofilat total şi a început să compună muzică de film în 1962. Doi ani mai târziu, a început să lucreze cu regizorii Sergio Leone și Bernardo Bertolucci. Primele piese au fost şi primele succese, aşa că au continuat colaborarea. De numele lui Morricone se leagă nu doar filmele pentru marele ecran, ci şi cele pentru tv. Cunoscutul serial „Caracatiţa”, care a făcut valuri în întreaga lume, are coloana sonoră compusă tot de Ennio Morricone. În 1956, s-a căsătorit cu Maria Travia, pe care o cunoscuse în 1950. Cei doi au împreună trei copii: Marco, Alessandra şi Giovanni, dintre care ultimii doi au împărtăşit pasiunea tatălui pentru muzică şi cinematografie. Ca semn de apreciere pentru întreaga sa carieră, în 2007, compozitorul a primit din partea Academiei Americane de Film premiul de onoare pentru întreaga sa carieră. De-a lungul celor peste 60 de ani de activitate cinematografică, Ennio a vândut peste 70 de milioane de discuri în întreaga lume. (Elena Şerban)

Bio-bijuteria care vă schimbă viaţa pe negândite:Rudraksha

de Raluca Grințescu

Bijuteriile cu Rudraksha sunt considerate bijuterii de suflet, deoarece au puterea de a influenţa şi de a proteja viaţa purtătorului. Sufletul creşte numai prin vibraţii înalte, paşnice, divine, iar bijuteria de suflet transmite aceste vibraţii. Rudraksha ne permite să ne vedem pe noi cu alți ochi și să ajungem la Eul Interior, depășindu-ne temerile și limitările. Totodată, Rudraksha se referă la cele opt aspecte ale naturii și ale manifestării acesteia: Pământ, Foc, Apă, Aer, Spațiu, Soare, Lună și Forța Vieții, tot ceea ce ne face să ne simțim sănătoși, fericiți și liberi - totul este Rudra.

Un playboy bolnăvicios şi misterios: John F. Kennedy

de Andrei Dicu

La 8 noiembrie 1960, John F. Kennedy a devenit cel de-al 35-lea preşedinte al SUA. Născut la 29 mai 1917, la Brookline (Massachusetts), Kennedy a fost unul dintre cei mai carismatici şefi de stat, un adevărat playboy, iar moartea sa a dat naştere unor sumedenii de teorii ale conspiraţiei.

Feodor Mihailovici Dostoievski Un scriitor pentru sufletul muncitorilor

de Elena Şerban

Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova, fiind al doilea dintre cei şapte copii ai lui Mihail, medic, şi ai Mariei. A avut o copilărie frumoasă la o moşie din apropierea Moscovei, pe care tatăl său a cumpărat-o după ce a urcat în ierarhia socială. La vârsta de 6 ani şi-a început studiile la şcoala privată din Moscova, iar mai târziu, la Şcoala Politehnică din Petersburg. Cu toate că era inginer, dorinţa de scris, care se manifestase încă din copilărie, nu l-a părăsit. În 1845 a scris romanul „Oameni sărmani”, care s-a bucurat de un mare succes, mai ales în rândul muncitorilor şi al ţăranilor. Cucerit de socialişti, Dostoievski a frecventat cercurile clandestine şi a susţinut desfiinţarea imediată a iobăgiei. Din cauza ideilor sale revoluţionare, Dostoievski a fost arestat la 23 aprilie 1849 şi condamnat iniţial la patru ani de muncă silnică şi la pierderea drepturilor civile. Dostoievski şi-a ispăşit pedeapsa la Omsk, de unde a fost eliberat în februarie 1854. Pe timpul detenţiei, spre deosebire de alţi deţinuţi, lui Dostoievski i s-a permis să citească şi să scrie. Norocul său a fost decesul împăratului Nicolae I, pentru că abia apoi, prin intervenţia unui prieten apropiat Casei Imperiale, i s-a permis să-şi tipărească operele. Apoi, după alte intervenţii, a putut reveni în Rusia europeană, unde s-a apucat imediat de scris. Moartea soţiei sale, Maria Dmitrievna Isaeva, a făcut ca viaţa lui Feodor să ia o turnură nefericită. Băutura, anturajul nefericit şi jocurile de noroc l-au făcut pe scriitor să sufere mereu din lipsa banilor. Se speculează că romanul „Crimă şi pedeapsă” a fost scris pe repede înainte, deoarece avea mare nevoie de bani. În paralel, s-a grăbit să termine şi nuvela „Jucătorul”, deoarece, conform contractului semnat cu editorul Stellovski, dacă acesta nu primea o nouă operă, intra în posesia drepturilor de autor ale tuturor operelor dostoievskiene. Având nevoie de o stenografă pentru a-şi termina mai repede operele, Dostoievski o angajează pe Anna Snitkina, în vârstă de 20 de ani, de care s-a îndrăgostit şi care i-a devenit soţie. A fost perioada cea mai prolifică pentru scriitor. Dintre romanele sale celebre mai amintim: „Idiotul”, „Fraţii Karamazov”, „Demonii”, „Adolescentul”, „Eternul soţ”, „Umiliţi şi obidiţi”. El a murit în 1881, într-un mic oraş de lângă Sankt Petersburg. Dostoievski a avut două fiice - Sonia, care a murit la doar trei luni de la naştere, şi Liuba - şi doi fii - Alexey şi Feodor.

Noiembrie Lumea celor vii se întrepătrunde cu cea a spiritelor

de Raluca Grințescu

Noiembrie este numit în popor Brumar, deoarece este vremea brumei și a promoroacei, sau Vinar, adică luna vinurilor, căci în noiembrie este vremea fermentării și limpezirii vinului în butoaie. În calendarele populare de altădată erau multe sfaturi și povețe legate de lucrările gospodărești ale acestei luni, dar și pentru practicile de medicină naturistă, descântece și sfaturi oraculare, prin care se puteau face farmece. Luna începe cu ziua întâi, a doctorilor fără de arginți Cosma și Damian; un ritual când sfinții sunt invocați în descântece de lingoare (febră tifoidă) și de răul copiilor (epilepsie), deoarece sfinții tămăduiesc toate bolile. Cei doi sfinți sunt patronii căsniciilor creștine și păzitorii armoniei în familie. Ei nu trebuie confundați cu Sfinții Cosma și Damian din Roma, prăznuiți la 1 iulie.

135 de ani de tradiţie şi de poveşti boeme: Caru’ cu bere

de Gabriela Niculescu

Chiar dacă se află într-o continuă transformare, Bucureștiul a mai păstrat câteva monumente istorice de arhitectură, locuri ce poartă amprenta și energia vremurilor boeme de altădată. Una dintre aceste bijuterii arhitectonice se află în Centrul Vechi, pe Strada Stavropoleos, la numărul 5, și este Caru’ cu bere. Istoria acestei berării cuprinde nici mai mult, nici mai puțin de 135 de ani de tradiție și continuă grație familiei Mircea, ardelenii care au păstrat-o, au recuperat-o de la statul român și i-au dus povestea mai departe, din generație în generație.

Al Bano şi Romina Power reînvie hiturile anilor ’80 la Bucureşti: „Este important să lăsăm în urmă vechile sentimente de ranchiună“

de Andrei Dicu

Iubitorii hiturilor anilor ’80 şi deopotrivă cei ai muzicii italiene au motive de bucurie. Legendarii Al Bano şi Romina Power cântă, în premieră, împreună la Bucureşti, la data de 5 noiembrie, la Sala Palatului, după 15 ani de la divorţ şi la aproape două decenii de când cei doi au renunţat să împartă scena.

Pelé - „Perla neagră“

de Elena Şerban

De la lustragiu, la cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor - este pasul uriaş făcut de un brazilian al cărui nume este, de decenii întregi, pe buzele tuturor. Edson Arantes do Nascimento, cunoscut pe scurt ca Pelé, s-a născut la 23 octombrie 1940, în Tres Coracoes, o mică localitate din Brazilia. Dragostea pentru sportul cu balonul rotund s-a moştenit pe linie paternă. Tatăl lui Edson a fost la rândul său jucător profesionist de fotbal, dar cariera acestuia s-a terminat destul de rapid din cauza unei accidentări. Cu un tată care şi-a găsit cu greu un rost în viaţă, Pelé a fost nevoit să îşi câştige existenţa încă din copilărie. Astfel, la doar 5 ani, „Perla neagră”, aşa cum va fi Pelé cunoscut, curăţa pantofii orăşenilor cu stare pentru câţiva bănuţi. Nu a renunţat la fotbal, sport pe care îl practica împreună cu tatăl său pe unde apucau. La un moment dat, a fost văzut de un jucător de renume din Brazilia, Waldemar de Brito, care a „citit” imediat talentul uriaş din micul fotbalist. Pelé avea pe atunci doar 11 ani. De Brito a mers la mama fotbalistului în miniatură şi i-a spus că are gânduri mari cu el. Femeia, păţită deja cu soţul său, nu s-a arătat prea încântată. Dar de Brito nu s-a lăsat şi l-a dus pe micul fotbalist la clubul Santos Football din Sao Paulo, echipă pentru care Pelé a şi debutat, de altfel, la 16 ani. În 1958, a fost selecţionat în naţionala Braziliei, cu care a participat la Campionatul Mondial din Suedia. Graţie evoluţiei tânărului de doar 18 ani, Brazilia a ajuns în finală, şi apoi a câştigat titlul mondial împotriva echipei-gazdă. Sportivul a mai participat apoi la alte două campionate mondiale, dar, din cauza unor accidentări, nu a mai repetat evoluţiile din 1958. În 1970, la 30 de ani, şi-a ajutat din nou echipa naţională să câştige cel de-al treilea titlu de campioană mondială. Cariera de succes ca fotbalist a fost urmată de una de prosper om de afaceri. Carismaticul fotbalist a fost şi actor pentru o vreme. El a jucat în pelicula „Victory” împreună cu Sylvester Stallone şi cu Michael Caine, cât şi în „A Minor Miracle” (1983) sau „Hotshot” (1987). Pelé a fost căsătorit de două ori şi a avut o relaţie îndelungată şi recunoscută cu Xuxa, o celebră prezentatoare din Brazilia. El are trei băieţi şi trei fete.

Epidemia care îngrozeşte întreaga lume: EBOLA

de Dana Purgaru

Epidemia de Ebola izbucnită din Guineea spre Sierra Leone și Liberia - vestul Africii - a provocat, în acest an, moartea a cel puţin 4.555 de persoane, din totalul de 9.216 de cazuri de infectare raportate, a anunţat recent Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Decese cauzate de febra hemoragică Ebola s-au înregistrat în Guineea, Liberia, Sierra Leone, Nigeria, Senegal, dar şi în ţări civilizate precum Spania sau Statele Unite.

Premiile Pulitzer Visul împlinit al unui american de pe Mureş

de Andrei Dicu

La 29 octombrie 1911 a murit Joseph Pulitzer, jurnalistul american de origine româno-maghiară, născut în zona Mureşului. Premiul care îi poartă numele a fost creat încă din 1904, dar a fost acordat pentru prima oară 13 ani mai târziu, şi de atunci răsplăteşte, anual, excelenţa în jurnalism, echivalând astfel cu Premiul Oscar în cinematografie şi cu Nobelul acordat cercetătorilor şi scriitorilor. Prestigioasa distincţie se acordă în fiecare an pentru reportaje, fotografii, cărţi şi compoziţie muzicală. În ceea ce-i priveşte pe jurnalişti şi pe laureaţii din sectorul public, aceştia primesc şi o medalie din aur. Începând cu 1917, fericitul laureat al Premiului Pulitzer este anunţat, de regulă, în luna aprilie. Acordarea distincţiei se face la circa o lună după înștiințare, în perioada prânzului, şi numai în biblioteca prestigioasei Columbia University, din New York. Iată câteva dintre cele mai renumite subiecte de presă premiate...