de Andrei Dicu
Călătoriile cu trenul nu mai capătă, de multă vreme, aerul schiţelor lui Caragiale sau misterul crimelor din romanele Agathei Christie. Astăzi, totul poartă „parfumul” luxului, al vitezei şi al excesului de confort dacă vorbim despre garniturile de mare viteză, în care constructorii de bolizi pe şine investesc milioane de euro. Pentru amatorii de senzaţii tari, o călătorie cu un tren-săgeată echivalează cu o plimbare la bordul unui Ferrari de ultimă generaţie, astfel că goana pe calea ferată a devenit o „fiţă” a ultimilor ani.
Read more: Ultima „fiţă“ a mileniului:Trenurile-Săgeată
de Elena Şerban
Celebru pentru că a dus muzica clasică pe stadion, André Léon Marie Nicolas Rieu este unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni contemporani. Născut la 1 octombrie 1949, la Maastricht, în Olanda, André s-a mutat cu familia la Amsterdam pe când avea doar câţiva ani. Tatăl său, André Rieu Sr, a fost dirijor al Orchestrei Simfonice Limburg şi al Operei din Leipzig. Nu a fost deci nicio mirare că, la vârsta de doar 5 ani, Rieu a început să ia lecţii de vioară. După terminarea liceului, André şi-a continuat studiile de vioară la Conservatorul din Liège, iar mai târziu, la Conservatorul din Maastricht, până în 1973. Încă din timpul Conservatorului, muzicianul a început să cânte vals la diverse reuniuni. Încurajat de succesul avut, a popularizat acest tip de dans cu orice ocazie. Astfel că în 1987 a înfiinţat Orchestra Johann Strauss, dar şi propria casă de producţie. Primul concert al acestei orchestre, care avea la început doar 12 membri, a avut loc la 1 ianuarie 1988, fiind şi primul succes. Europa s-a lăsat cucerită de valsurile cântate de orchestra dirijată de Rieu. Toată lumea îl numea „Regele valsului”. Încet-încet, orchestra şi-a mărit numărul de membri. Aşa se face că în prezent, la unele concerte, ea numără chiar şi 150 de muzicieni, având succes peste tot, iar biletele se vând ca pâinea caldă. Muzicianul este invitat să cânte pe toate continentele: din Italia şi Statele Unite până în Australia sau Brazilia. Imperiul „André Rieu Productions” se dezvoltă ca din apă. Aproape 130 de angajaţi permanenţi muncesc pentru ca toate concertele să se desfăşoare în condiţii de clasă, iar lumea să se contopească perfect cu muzica. Organizaţia are propriile autocare şi un avion pentru transportul orchestrei. Muzicianul este însurat cu Marjorie, din 1975, şi au împreună doi copii: Marc, de 36 de ani, şi Pierre, de 33 de ani.
de Cătălina Tăgârță
Reîncarnarea reprezintă un subiect fascinant. Dar, indiferent că sunteți sau nu adepții acestui concept, cu siguranță credeți în zodii, horoscop sau... în numerologie. Ei bine, din punctul de vedere al acestui din urmă domeniu, există un număr care arată gradul de evoluție spirituală cu care fiecare individ s-a născut în această viață. Odată aflat, veți ști care este gradul de evoluție al spiritului dumneavoastră și ce măsuri trebuie să luați pentru a vă dezvolta în continuare.
Read more: Calculaţi-vă gradul de evoluţie sufletească în funcţie de data naşterii
de Laura Zmaranda
Este septembrie, iar Providenţa pare să ne fi binecuvântat cu un început de toamnă blând, înmiresmat de parfumul strugurilor care încep să se coacă. Dacă legenda ar prinde viaţă, imaginea viţelor-de-vie în pârg ar stârni un fior de plăcere zeului roman Bacchus. Inspirată de devoţiunea acestei făpturi mitologice faţă de viţa-de-vie şi de vin, mi-am propus să descopăr mai multe despre un meşteşug străvechi, care are o strânsă legătură cu licorile bahice. L-am avut alături pe domnul Gheorghe Dima. Domnia sa este profesor, manager al unei mici afaceri de familie, dar şi unul dintre dogarii comunei Coşeşti. O comună renumită pentru păstrarea cu străşnicie a unui meşteşug ce pare că nu va muri niciodată, dogăritul.
Read more: Dogăritul Meşteşugul care nu va muri niciodată
de Elena Şerban
Charles Martin Jones, alintat „Chuck”, este numele pe care mai ales copiii din lumea întreagă îl ştiu, pentru că Chuck Jones apare pe genericele a mii de episoade de seriale de desene animate, dintre care pot fi menţionate: „Tom şi Jerry”, „Bugs Bunny”, „Daffy Duck” sau „Wile E Coyote”. Jones a fost un grafician, creator de desene animate, scenarist, producător şi regizor american. S-a născut la 21 septembrie 1912, în Spokane, Washington. Peste doar câţiva ani, când Charles încă nu mergea la şcoală, familia a decis să se mute în suburbiile Los Angelesului. Pasiunea pentru desen s-a dezvoltat încă din copilărie, la îndemnul tatălui său. Ulterior, în timpul liceului, a avut norocul de a avea un profesor de arte plastice care i-a cizelat talentul. Chiar şi aşa, după terminarea liceului şi a Institutului de Artă, Chuck s-a chinuit destul de mult până şi-a găsit de lucru în branşă. A fost nevoit să lucreze ca om de serviciu până ce un prieten vechi i-a oferit o slujbă ca desenator la un studio. În acea perioadă şi-a cunoscut prima soţie, pe Dorothy Webster. Un an important pentru cariera lui Jones a fost 1933, atunci când s-a angajat la un studio de producţie de desene animate care colabora cu Warner Bross. Încet, încet a devenit cunoscut în acest domeniu şi fost solicitat să lucreze pentru case de producţie din ce în ce mai mari. Ajuns la Disney, a găsit terenul propice şi a dat frâu liber imaginaţiei. Atunci a creat cele mai importante personaje ale sale. Pentru contribuţia sa în industria animaţiei, Jones a fost nominalizat de opt ori la Premiile Oscar şi a câştigat de trei ori. De departe însă, cel mai mare premiu pe care l-a primit în viaţă a fost naşterea fiicei sale, Linda Jones Clough. Desenatorul a murit la 22 februarie 2002, din cauza unei afecţiuni cardiace. I-au fost aproape cea de-a doua soţie, cu care s-a căsătorit când avea 69 de ani, dar şi nepoţii săi Craig, Todd şi Valerie Kausen. Jones a fost incinerat, iar cenuşa sa a fost aruncată deasupra oceanului.
de Raluca Grințescu
Undeva, în anul 1953, autorul francez Jean Giono scria o emoţionantă nuvelă intitulată „Omul care planta copaci”. Descrierile şi povestea în sine păreau atât de reale, încât mulţi cititori erau convinşi că Elzeard Bouffier, personajul principal, exista cu adevărat. A fost nevoie ca autorul să declare public că personajul era unul ficţional, creat doar pentru a-i face pe cititori să iubească pădurea şi copacii. Spre deosebire de Elzeard Bouffier, Jadav Payeng există cu adevărat, trăieşte, luptă, păzeşte şi iubeşte ca nimeni altul o pădure de peste 1.000 de hectare pe care a plantat-o cu mâna sa pe o mică insulă din mijlocul marelui Fluviu Brahmaputra. Povestea sa adevărată se constituie într-unul dintre acele exemple care ar trebui urmate de fiecare dintre noi. Căci pădurea înseamnă, înainte de toate, Viaţă!
Read more: Omul cu suflet de pădure: Jadav Payeng
de Andrei Dicu
Născut la 22 septembrie 1958, la Lajatico (regiunea Pisa), dintr-o familie de fermieri, Andrea Bocelli este poate cel mai cunoscut cântăreţ italian de pop opera. A înregistrat 13 albume de studio, atât cu muzică clasică, dar și cu pop, două compilații cu cele mai bune melodii și opt albume de operă („La Bohème”, „Il trovatore”, „Werther”, „Pagliacci”, „Cavalleria rusticana”, „Carmen”, „Tosca” și „Andrea Chénier”), toate acestea fiind vândute în peste 75 de milioane de exemplare la nivel mondial. Carismatic şi înzestrat cu o voce divină, Bocelli a devenit unul dintre sex-simbolurile anilor ’90, iar muzica sa e, şi în zilele noastre, preferată de amorezii de pe toate meridianele.
Read more: Andrea Bocelli Orbul seducător cu apucături de nabab
de Elena Şerban
Compătimită de întreaga lume în rolul care i-a adus celebritatea, actriţa Linda Gray, Sue Ellen din serialul Dallas, împlineşte 74 de ani la 12 septembrie. Actriţa i-a ţinut piept cu greu neîndurătorului JR Ewing nu mai puţin de 13 ani, cât au durat filmările. Linda s-a născut în California, în Santa Monica, şi a copilărit în Culver City. Deosebit de frumoasă, ea a luat încă din adolescenţă decizia de a deveni actriţă. Contactul cu camerele de filmat a avut loc în anii ’60, când Linda îşi câştiga banii ca model. Primul film în care a jucat a fost o producţie din anul 1963, „Palm Springs Weekend”. Câţiva ani mai târziu, în 1978, a fost aleasă să joace în producţia care a făcut-o celebră în întreaga lume - „Dallas”. Serialul a avut nu mai puţin de 357 de episoade. Nu a fost singura peliculă care a afişat pe generic numele Lindei Gray. Starul a jucat în peste 30 de filme şi seriale, ultimul fiind „The Graduate” (2003). A fost producător şi coproducător la mai multe filme, chiar şi la unele episoade din „Dallas”. Cu propria casă de producţie a realizat „Întoarcerea la Southfork” şi „Biografia lui Larry Hagman”, „Omagiu lui Robert De Niro”, „Linda Gray”, „După Dallas” şi multe altele. Pentru rolul jucat în „Dallas” a fost declarată „Femeia Anului” în 1982, de Hollywood Radio and Television Society, şi ambasador al bunăvoinţei din partea Naţiunilor Unite. Actriţa a fost căsătorită vreme de 21 de ani, până în 1983, cu artistul plastic Ed Thrasher, cu care are un fiu, Jeff Thrasher. După divorţul de Ed Thrasher, cauzat, se pare, de celebritatea actriţei, dar şi de sumele uriaşe pe care aceasta le câştiga, Linda s-a recăsătorit cu regizorul Jack Sloane, căruia i-a dăruit o fiică, Kehley Sloane, care a fost în 1997 „Miss Golden Globe”. Actriţa este şi bunică. Are doi nepoţi, Ryder şi Jack Sloane.
de Raluca Grințescu
Lemnul de oud, cu numeroasele sale denumiri (agarwood, oudh, lignum aloes), este unul dintre lemnele parfumate cel mai preţioase şi a fost introdus în Europa de arabi. Este, de fapt, răşină aromată exudată în urma infecţiei cu un mucegai a unui arbore Aquilaria agollocha şi Aquilaria malaccensis din Asia de Sud, iar principalii exportatori sunt Vietnam, Laos, Cambodgia, Indonezia. Datorită rarităţii lemnului, uleiul a devenit extrem de scump şi este folosit foarte puţin în parfumeria contemporană de azi, însă face parte din amestecurile pentru tămâie din templele extrem orientale (Japonia) sau este folosit în parfumurile scumpe din ţările Orientului Mijlociu.
Read more: Cea mai scumpă esenţă din lume: Oud(h)-ul
de Gabriela Militaru
Lauren Bacall a impresionat lumea cinematografiei și a teatrului cu o carieră de peste 60 de ani, în care a adunat zeci de roluri în filmele de la Hollywood și în piesele de pe Broadway. Actrița a murit la 12 august anul acesta, la venerabila vârstă de 89 de ani, în casa sa din New York. Potrivit fiicei sale, Lauren a încetat din viață în urma unui atac de cord, lăsând în urmă imaginea unei femei talentate și elegante, care își va păstra mereu un loc în memoria publicului.
Read more: La 16 septembrie, „Baby“ ar fi împlinit 90 de ani Lauren Bacall Actriţa cu voce răguşită şi o...
de Elena Şerban
La mijlocul secolului al XII-lea, într-o Anglie măcinată de diverse conflicte, a venit pe lume un bebeluş care avea să uimească lumea. Cunoscut cu numele de Richard Inimă de Leu, datorită reputaţiei sale de mare lider militar, viitorul rege al Angliei s-a născut la 8 septembrie 1157. Richard a fost al treilea fiu al Regelui Henric al II-lea și al Eleonorei de Aquitania, fostă regină a Franței. Deși născut la Palatul Beaumont, Oxford, Anglia, la fel ca și ceilalți Plantageneți, Richard a fost jumătate englez, jumătate francez. Când părinții săi s-au despărțit, el a rămas cu mama sa în Franța. De altfel, în 1172 a devenit duce de Aquitania. Poate și influenţat de mama sa, Richard a contestat frecvent autoritatea tatălui său, împotriva căruia a dus frecvente lupte. Prima dintre ele a avut loc în perioada 1173-1174, când, alături de fraţii săi, s-a luptat cu tatăl său. Trădat de fraţi, este nevoit să renunţe la bătălie. Pentru doar câţiva ani însă, deoarece în 1189 luptă din nou cu tatăl său, îl învinge şi devine rege al Angliei. Un an mai târziu, pleacă într-o Cruciadă alături de alte capete încoronate ale Europei, Filip al II-lea al Franţei şi Frederic Barbarossa al Germaniei, în speranţa că vor cuceri Palestina. În timp ce se afla în Palestina, unul dintre fraţii săi, Ioan Fără de Ţară, a încercat să-i ia tronul, ajutat şi de regele Franţei. Aşa că Richard s-a grăbit să se întoarcă în Anglia pentru a-şi apăra interesele. Pe drum însă a fost capturat de oamenii regelui Austriei şi încarcerat pentru o perioadă la castelul Durnstein. Nu a stat prea mult acolo pentru că Leopold l-a predat regelui german Henric al VI-lea. Richard nu s-a speriat prea tare şi şi-a răscumpărat libertatea cu o sumă mare de bani. Ajuns acasă, l-a înfrânt în luptă pe fratele său şi, după ce şi-a recuperat tronul, l-a atacat imediat pe regele Franței. A murit însă în momentul asediului, în urma unei răni de săgeată. Rana nu era mortală, dar pentru că a fost prost îngrijită i-a provocat septicemia şi ulterior decesul. După moartea sa, corpul i-a fost divizat după practica timpului. Astfel, intestinele i-au fost îngropate la Chalus, în centrul Franţei, iar restul trupului, mai puţin inima, a fost dus într-o criptă în nordul ţării, în Catedrala Fontevraud. Inima lui Richard I se află îngropată în Catedrala Notre Dame din Rouen. Revoluționarii francezi i-au distrus însă mormântul în 1789. În tezaurul catedralei se mai păstrează încă într-o cutie inima lui Richard Inimă de Leu.