de Simona Lazăr
„Nos ossos que aqui estamos pelos vossos esperamos” - „Oasele noastre care stau aici pe ale voastre le așteaptă”. Cu aceste cuvinte ești întâmpinat atunci când intri în capela-muzeu a fostei mănăstiri franciscane din Evora, Portugalia. Capela dos Ossos (Capela Oaselor), cum este cunoscută, este cel mai vechi așezământ de acest fel din Portugalia și a fost construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, fiind dedicată, la început, cultului Sufletelor din Purgatoriu și care apoi a fost asociat cu „Senhor dos Passos” („Stăpânul Trecerii” - numele care îi este dat lui Iisus Hristos în timp ce parcurge Drumul Crucii, care marchează „trecerea” de la dimensiunea Sa pământească la cea dumnezeiască).
Read more: Un monument neobişnuit, care te face să reflectezi asupra esenţei vieţii veşnice Capela Oaselor...
de Georgiana Mihalcea
Iisus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”. Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu învățătura de credință ortodoxă și cu Sfintele Taine, unde învață să îl iubească pe Hristos și să urmeze învățăturile Sale. Am stat de vorbă cu arhidiaconul Dumitru Gabor (medalion), slujitor la Mănăstirea Pantocrator, care ţine de Episcopia Alexandriei și Teleormanului, despre importanța educației creștine a celor mici, despre rolul major pe care îl joacă Biserica în devenirea lor ca oameni.
Read more: Arhidiacon Dumitru Gabor: „Participarea copiilor la slujbe le aduce multe beneficii spirituale,...
de Georgiana Mihalcea
Biserica Ortodoxă păstrează o bogăţie imensă în domeniul gândirii patristice şi al Sfintei Liturghii, din care fac parte şi icoanele. Cinstirea acestora ocupă un loc foarte important în învăţătura ortodoxă. Preotul Claudius-Costin Stănescu, din parohia Blejești, județul Teleorman, ne-a destăinuit adevărata semnificație: icoana este un obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică, iar prezența și sărutarea icoanelor nu reprezintă o erezie, ci un semn de respect și de venerare.
Read more: Sunt purtătoare ale îndemnurilor spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu Preot Claudius-Costin...
de Simona Lazăr
Se spune că, în pânzele lor, cei mai mari pictori ai lumii s-au autoportretizat. Și marele Da Vinci, și Michelangelo, și Rembrandt, și Rafael, ba chiar și Picasso. Și nu este vorba despre acele picturi care poartă chiar titulatura de „Autoportret”. Adeseori și-au așezat trăsăturile pe chipurile vreunui personaj, chiar și în scenele biblice. Astfel de autoportrete aflăm și în mănăstirile românești. Dacă explorăm istoria picturilor bisericești din teritoriile românești, vom întâlni, la un moment dat, în veacurile XVII-XVIII, în frescele bisericilor și mănăstirilor noastre, chipurile „zugravilor de subțire”, al maeștrilor care au împodobit pereții lăcașurilor sfinte. De data aceasta, autoportretele - așezate în locuri diferite pe pereți - nu sunt „mascate” prin reprezentarea lor în scenele cu sfinți, ci sunt bine definite. Știm azi, cu siguranță, că în cutare loc este Pârvu Mutu, ori pe cutare zid este Radu Zugravul din Târgu Jiu, ori în altă parte e Moșul Mihai, pictorul de la schitul argeșean Valea.
Read more: Şi-au lăsat chipurile pe pereţi, ca să le vegheze frescele Autoportretele „zugravilor de subţire“
de Simona Lazăr
Prăznuită la data de 7 septembrie, Sfânta Casiana (ori Kassiani, Cassia sau Ikasia) s-a născut la sfârșitul primei decade a veacului al IX-lea. Statutul său, în pleiada sfinților și a sfintelor din calendar, este unul aparte - fiindcă dacă imnografii (autori de imnuri religioase) sunt, cei mai mulți, bărbați, ea este singura femeie care a scris imnuri și, mai mult decât atât, câteva zeci dintre ele sunt incluse în cărțile de cântări religioase care se interpretează în biserică și în ziua de azi.
Read more: Canonizată la 1.000 de ani de la moarte Sfânta Casiana, singura femeie-imnograf a bisericii...
de Simona Lazăr
Profetul Zaharia (prăznuit la 5 septembrie) este unul dintre personajele biblice care face trecerea dinspre Vechiul spre Noul Testament, fiind profet al neamului lui Israel. Numele de Zaharia era dat copiilor născuți la bătrânețe - ca destin, Zaharia a fost nu doar un fiu născut din părinți vârstnici, dar el însuși avea să aibă primul și unicul prunc la bătrânețe. Fiul său și al soției sale, Elisabeta, a fost Sfântul Ioan Botezătorul. Iar locul unde avea să se întâmple asta este Ein Karem (Ain Kareem) care în traducere înseamnă „fântâna viei” sau „izvorul viei”, aflat la 7 km sud-vest de Ierusalim. Asupra acestui loc aparte de pe ruta pelerinilor creștini în Țara Sfântă ne vom opri în cele ce urmează.
Read more: Un loc încărcat de evenimente biblice, la sud-vest de Ierusalim Ein Karem sau „Fântâna Viei“,...
de Georgiana Mihalcea
Contrar percepției multora dintre noi, când ne e dat să trăim situații mai dificile de viață, nu trebuie să ne pierdem credința, pentru că Dumnezeu nu ne-a dat uitării, ci este acolo și ne ajută să ne desăvârșim ca buni creștini. Preotul Vlăduț-Iulian Roșu (foto), de la Catedrala Sfântul Spiridon cel Nou din București, ne-a dezvlăuit multe lucruri importante sufletului nostru la care ar trebui să ne gândim în clipele de cumpănă. Cu siguranță toate cele spuse de Sfinția sa vă vor fi de ajutor, vor aduce alinare, speranță și putere spirituală în inima fiecărui cititor.
Read more: Dumnezeu se foloseşte de aceste prilejuri pentru a ne modela pentru binele nostru suprem Preot...
de Simona Lazăr
Adeseori, citind Viețile Sfinților, descoperim legături, puțin știute de credincioși, între unii dintre sfinții din calendar. Așa cum este și aceasta dintre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Salonic, Izvorâtor de Mir (martirizat în anul 306 d.Hr. și prăznuit la 26 octombrie) și Sfântul Mucenic Lup, pe care îl vom sărbători în ziua de 23 august. Care este această legătură și în ce fel cel din urmă avea să ajungă și el să fie ridicat în rândul sfinților?
Read more: A vindecat oamenii cu puterea sângelui şi a inelului stăpânului său, Sf. M. Mc. Dimitrie Sfântul...
de Simona Lazăr
Legendele și povestirile, pildele și baladele cu temă religioasă, în care Maica Domnului este portretizată, iar faptele sale, istorisite, capătă valoare de adevăr imuabil, relevă un spirit care nu poate fi contestat. Un spirit care a cuprins întreaga Europă medievală dar care, spune Mircea Eliade, e diferit exprimat în folclorul cu temă religioasă de la noi. „Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice”, scrie reputatul istoric al religiilor. „Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate”, mai spune, afirmând că „puterea și autenticitatea credinței se verifică prin formele firești, umile, omenești pe care le ia o religie” - iar dimensiunea folclorului religios dă măsura acestei autenticități.
Read more: Motive mitico-religioase mariane Legendele Maicii Domnului, în tradiţia românească
de Simona Lazăr
Nu mai puțin de șase sfinți și sfinte din calendarul religios poartă titlul (și sarcina) de „patroni ai Europei”, protectori divini ai „bătrânului continent”. Cel dintâi a fost numit astfel Sfântul Benedict din Nursia (cunoscut și ca „patriarh al monahismului”, în Biserica Catolică, așa cum în ortodoxie este „părinte al monahismului” Sfântul Antonie cel Mare). Papa Paul al VI-lea l-a numit „patron al Europei”, în 1964, pentru ca 16 ani mai târziu, în 1980, Papa Ioan Paul al II-lea să îi pună alături de el pe Sfinții Chiril și Metodiu (sărbătoriți în ortodoxie). În 1999, același ocupant al Sfântului Scaun de la Vatican avea să numească „patroane ale Europei” și trei sfinte: Brigitta a Suediei, Ecaterina din Siena și Tereza Benedicta a Crucii. Dar să îi luăm pe rând și să aflăm câte ceva din biografia lor.
Read more: Conducătorii spirituali ai Bătrânului Continent Şase sfinţi şi sfinte au rolul de a proteja Europa
de Georgiana Mihalcea
Mulți creștini ortodocși poartă brățări ori metanii de rugăciune. Acestea nu sunt simple accesorii sau bijuterii, ci ne amintesc de legătura noastră cu Dumnezeu, care se consolidează prin rugăciune continuă. Sunt ajutoare de nădejde pentru noi în războiul spiritual pe care îl ducem zilnic împotriva Diavolului. Din păcate, mulți poartă metania fără să-i înțeleagă cu adevărat originile și scopul. Şi, din acest motiv, vom încerca să-i explicăm adevărata semnificație.
Read more: Când purtăm o metanie, ne amintim de obligaţia noastră de a stărui în rugăciune