de Simona Lazăr
12 noiembrie este ziua în care Biserica Ortodoxă Română aduce cinstire celor patru Sfinți Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, care s-au jertfit, în secolul al XVIII-lea, refuzând să treacă la catolicism și astfel să se îndepărteze de credința ortodoxă strămoșească. Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu sunt cei care au întărit „oastea” de protectori ai ortodoxiei, dinaintea stăpânirii habsburge care, pentru a nivela și supune pe români, le-a cerut imperativ să se dezică de dreapta credință, le-a bombardat mănăstirile, le-a închis bisericile. Cei patru, asupra cărora ne vom referi astăzi, au fost torturați, ceea ce a determinat, în vremea noastră, ridicarea lor în rândul sfinților, de către Sfântul Sinod.
Read more: Patru sfinţi martiri şi mărturisitori năsăudeni, prăznuiţi la 12 noiembrie S-au jertfit pentru...
de Simona Lazăr
Dacă în privința „cantității”, adică a numărului de manuscrise miniate, România nu se află la nivelul altor țări europene, în privința calității lor, putem să remarcăm faptul că în patrimoniul național să află destul de multe de certă valoare, atât prin vechime, cât și prin execuția artistică. Unul dintre aceste manuscrise, la care vom face referire în articolul de față, este „Slujebnicul mitropolitului Ștefan al Ungrovlahiei”, datat de N. Cartojan ca fiind din 1653 - deci realizat în urmă cu 370 de ani, fiind unul dintre cele mai frumoase de la jumătatea secolului al XVII-lea.
Read more: „Slujebnicul...“ mitropolitului Ştefan al Ungrovlahiei Un „monument“ de artă miniată românească...
de Simona Lazăr
Luminația este un termen pe care îl vom întâlni cu precădere în satele din Transilvania și Banat, precum și în unele sate din Moldova montană, acolo unde schimbul frecvent de populație și înrudirile au dus și la un „amestec” al tradițiilor. Fiind un prilej de celebrare a morților, aceasta se suprapune (fără a o înlocui) pe ceea ce românii numesc „Sâmbăta Morților” sau „Moșii de Toamnă”, moment care se ține, în biserică, la începutul lunii noiembrie, cu ceva timp înainte de intrarea în Postul Nașterii Domnului. Deși și într-un caz și în celălalt vorbim despre relația celor vii cu membrii familiei lor care au trecut deja „în ceea lume”, „pe tărâmul vieții de apoi” ori cum altfel putem numi, eufemistic, moartea, totuși, esența celor două evenimente este diferită.
Read more: Cimitirele înfloresc în noiembrie „Luminaţia“ sau întâlnirea viilor cu sufletul morţilor
de Simona Lazăr
În veacurile de demult, orice nume mare din istorie era legat de o bisericuță, un schit, fie prin ctitorire directă, fie prin moștenirea obligației de a purta de grijă unui astfel de așezământ religios. La fel s-a întâmplat și cu Dimitrie Cantemir, domn și erudit (enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor), unul dintre primii noștri academicieni (căpătând acest titlu la 11 iulie 1714, din partea Academiei de Științe din Berlin, pentru prodigioasa sa operă științifică). Născut la 26 octombrie 1673, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie, cu 350 de ani în urmă, Dimitrie Cantemir a trecut la cele veșnice la 21 august 1723, acum 300 de ani. Dacă urmărim strict cifrele, atunci avem un argument plauzibil pentru faptul că Parlamentul României a declarat 2023 Anul Dimitrie Cantemir. „Taifasuri” vă prezintă așezământul religios care e legat de numele său: Schitul Cantemireștilor și tulburătoarea lui istorie.
Read more: Trăire duhovnicească, pe valea Elanului Schitul Cantemireştilor a renăscut de două ori, în mai...
de Georgiana Mihalcea
La 21 octombrie, calendarul creștin-ortodox îi păznuiește pe Sfinții Mărturisitori Ardeleni: Visarion, Sofronie și Oprea, canonizați în anul 1955, și pe preoții Ioan din Galeș și Moise Măcinic din Sibiel, canonizați în anul 1992. Toți au luptat pentru apărarea credinței ortodoxe strămoșești în spațiul Transilvaniei într-o vreme în care se urmărea impunerea confesiunii greco-catolice.
Read more: Sfinţii preoţi martiri Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel - simboluri ale luptei pentru...
de Simona Lazăr
„Nos ossos que aqui estamos pelos vossos esperamos” - „Oasele noastre care stau aici pe ale voastre le așteaptă”. Cu aceste cuvinte ești întâmpinat atunci când intri în capela-muzeu a fostei mănăstiri franciscane din Evora, Portugalia. Capela dos Ossos (Capela Oaselor), cum este cunoscută, este cel mai vechi așezământ de acest fel din Portugalia și a fost construită în prima jumătate a secolului al XVII-lea, fiind dedicată, la început, cultului Sufletelor din Purgatoriu și care apoi a fost asociat cu „Senhor dos Passos” („Stăpânul Trecerii” - numele care îi este dat lui Iisus Hristos în timp ce parcurge Drumul Crucii, care marchează „trecerea” de la dimensiunea Sa pământească la cea dumnezeiască).
Read more: Un monument neobişnuit, care te face să reflectezi asupra esenţei vieţii veşnice Capela Oaselor...
de Georgiana Mihalcea
Iisus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”. Împlinirea acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la biserică, unde intră în contact cu învățătura de credință ortodoxă și cu Sfintele Taine, unde învață să îl iubească pe Hristos și să urmeze învățăturile Sale. Am stat de vorbă cu arhidiaconul Dumitru Gabor (medalion), slujitor la Mănăstirea Pantocrator, care ţine de Episcopia Alexandriei și Teleormanului, despre importanța educației creștine a celor mici, despre rolul major pe care îl joacă Biserica în devenirea lor ca oameni.
Read more: Arhidiacon Dumitru Gabor: „Participarea copiilor la slujbe le aduce multe beneficii spirituale,...
de Georgiana Mihalcea
Biserica Ortodoxă păstrează o bogăţie imensă în domeniul gândirii patristice şi al Sfintei Liturghii, din care fac parte şi icoanele. Cinstirea acestora ocupă un loc foarte important în învăţătura ortodoxă. Preotul Claudius-Costin Stănescu, din parohia Blejești, județul Teleorman, ne-a destăinuit adevărata semnificație: icoana este un obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică, iar prezența și sărutarea icoanelor nu reprezintă o erezie, ci un semn de respect și de venerare.
Read more: Sunt purtătoare ale îndemnurilor spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu Preot Claudius-Costin...
de Simona Lazăr
Se spune că, în pânzele lor, cei mai mari pictori ai lumii s-au autoportretizat. Și marele Da Vinci, și Michelangelo, și Rembrandt, și Rafael, ba chiar și Picasso. Și nu este vorba despre acele picturi care poartă chiar titulatura de „Autoportret”. Adeseori și-au așezat trăsăturile pe chipurile vreunui personaj, chiar și în scenele biblice. Astfel de autoportrete aflăm și în mănăstirile românești. Dacă explorăm istoria picturilor bisericești din teritoriile românești, vom întâlni, la un moment dat, în veacurile XVII-XVIII, în frescele bisericilor și mănăstirilor noastre, chipurile „zugravilor de subțire”, al maeștrilor care au împodobit pereții lăcașurilor sfinte. De data aceasta, autoportretele - așezate în locuri diferite pe pereți - nu sunt „mascate” prin reprezentarea lor în scenele cu sfinți, ci sunt bine definite. Știm azi, cu siguranță, că în cutare loc este Pârvu Mutu, ori pe cutare zid este Radu Zugravul din Târgu Jiu, ori în altă parte e Moșul Mihai, pictorul de la schitul argeșean Valea.
Read more: Şi-au lăsat chipurile pe pereţi, ca să le vegheze frescele Autoportretele „zugravilor de subţire“
de Simona Lazăr
Prăznuită la data de 7 septembrie, Sfânta Casiana (ori Kassiani, Cassia sau Ikasia) s-a născut la sfârșitul primei decade a veacului al IX-lea. Statutul său, în pleiada sfinților și a sfintelor din calendar, este unul aparte - fiindcă dacă imnografii (autori de imnuri religioase) sunt, cei mai mulți, bărbați, ea este singura femeie care a scris imnuri și, mai mult decât atât, câteva zeci dintre ele sunt incluse în cărțile de cântări religioase care se interpretează în biserică și în ziua de azi.
Read more: Canonizată la 1.000 de ani de la moarte Sfânta Casiana, singura femeie-imnograf a bisericii...
de Simona Lazăr
Profetul Zaharia (prăznuit la 5 septembrie) este unul dintre personajele biblice care face trecerea dinspre Vechiul spre Noul Testament, fiind profet al neamului lui Israel. Numele de Zaharia era dat copiilor născuți la bătrânețe - ca destin, Zaharia a fost nu doar un fiu născut din părinți vârstnici, dar el însuși avea să aibă primul și unicul prunc la bătrânețe. Fiul său și al soției sale, Elisabeta, a fost Sfântul Ioan Botezătorul. Iar locul unde avea să se întâmple asta este Ein Karem (Ain Kareem) care în traducere înseamnă „fântâna viei” sau „izvorul viei”, aflat la 7 km sud-vest de Ierusalim. Asupra acestui loc aparte de pe ruta pelerinilor creștini în Țara Sfântă ne vom opri în cele ce urmează.
Read more: Un loc încărcat de evenimente biblice, la sud-vest de Ierusalim Ein Karem sau „Fântâna Viei“,...