de Mariana Borloveanu
Venind de la Târgușor și ajungând între dealurile Băltăgeştiului, după ce cobori și urci un drum nu tocmai prietenos, la poalele Dealului Allah-Bair, ajungi la Mănăstirea Crucea. Pentru a ajunge la sfântul lăcaș, a trebuit să traversăm o livadă imensă, iar pe dealurile din jur se contura o panoramă de poveste. E greu de crezut, cum într-o regiune austeră, unde vânturile nu încetează tot anul, se conturează un astfel de loc. Așa am regăsit mănăstirea dintre dealuri, și pe părintele Ilarion Dan (foto), duhovnicul acestei sfinte mănăstiri, despre care intelectualul călugăr are propriile-i criterii de valori. Cuvintele de învățătură ale părintelui m-au ajutat să înțeleg cât de minunată este viețuirea în Hristos și cât de necesară este înțelegerea drumului duhovnicesc.
Read more: Cuvinte de învăţătură de la bancherul devenit călugăr Popas duhovnicesc dobrogean la Mănăstirea...
de Mariana Borloveanu
Pentru că tainele pustiei nu pot fi înțelese din afara acestei fascinante lumi ascetice, am făcut popas de rugăciune chiar în inima sihăstriei din Munții Builei. Și pentru că Bunul Dumnezeu a rânduit ca duhovnicul pustnicilor să fie și duhovnicul meu, voi păstra cu sfințenie această binecuvântare, alături de toate trăirile duhovnicești din lumea pustiei. În zile și nopți petrecute printre pustnici, în lumea de taină a sihaștrilor aveam să înțeleg că isihasmul este un alt mod de viețuire, departe de lume, în locuri ascunse, acolo unde totul se identifică cu privegherea, asceza și neîncetata rugăciune. Povestirile duhovnicești din materialul de față, constituie o filă isihastă la care noi mirenii ajungem doar în situații cu totul aparte. Aceste mărturisiri de taină i le datorez întru totul ieroschimonahului Varsanufie (foto) din Pustia Builei, unul dintre puținii pustnici ai zilelor noastre. Lângă avva am trăit atâtea ceasuri de tăcere, încât am început să simt că seva cuvintelor este mult mai curată, atunci când rodește din umile tăceri.
Read more: Destăinuiri duhovniceşti ale unuia dintre ultimii pustnici ai vremurilor noastre Ieroschimonahul...
de Mariana Borloveanu
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 ca Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. În acest context „Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității”.
Read more: Icoana Anului Omagial 2023 Sfinţii Simeon şi Ana, ocrotitorii vârstnicilor
de Mariana Borloveanu
Puțină lume știe că, în cei de pe urmă ani din viață, Mihai Eminescu se retrăgea adesea într-o căsuță de la marginea Văratecului, în imediata apropiere a „pădurii de argint”. Farmecul locului era întregit la vremea aceea de întâlnirile cu Ion Creangă și alți scriitori ai vremii. Tot aici, din sufletul îngenuncheat de dor al poetului, s-au născut nemuritoare versuri, în duhul unei iubiri imposibile cu poeta Veronica Micle. Despre căsuța de la marginea pădurii de mesteceni, în care a prins viață poemul „Călin (file din poveste)”, au lăsat mărturii în timp măicuțele Evpraxia și Tatiana de la Mănăstirea Văratec. Am revenit în locul acela de vreo trei ori în ultimii ani, nădăjduind că într-o bună zi casa va fi restaurată, din păcate, însă, am regăsit o ruină.
Read more: S-a ruinat şi cea din urmă mărturie a vieţii poetului nepereche Casa de la Mănăstirea Văratec în...
de Valentin Țigău
Paroh al Bisericii Domnești cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Dragoslavele (Argeș), preotul-pictor Gheorghe Cârstina ne-a primit în „casa Domnului” pentru un dialog inspirat despre cele trei zile care marchează începutul marilor sărbători din fiecare an: Ajunul Bobotezei, Boboteaza, Sfântul Ioan Botezătorul. În așezământul ctitorit de voievodul Gheorghe I Ghica și de soția sa, Maria Sturdza Doamna (1661), cuvintele au curs ca apa sfințită, asupra minții și a sufletului.
Read more: Trei zile speciale, la început de an: Ajunul Bobotezei, Boboteaza şi Sfântul Ioan Botezătorul...
de Mariana Borloveanu
Nimic nu poate fi mai frumos decât un popas de rugăciune în Țara Sfântă, la Biserica Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, acum în preajma sărbătorii Crăciunului. De la emoția pe care o simți la fiecare pas, până la înălțătoarele slujbe din grota sfântă, totul este bucurie și binecuvântare. O clipă de rugăciune la Icoana Maicii Domnului Betleemița îți dă puterea de a coborî și a-ți atinge tâmplele de locul unde se află steaua de argint pe care scrie „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est”. Traiectul spiritual al acestui popas dumnezeiesc a culminat pentru mine cu Sfânta Liturghie săvârșită între steaua minunată și ieslea în care Mântuitorul și-a găsit cel dintâi sălaș. Și ca o întregire a binecuvântării Domnului, am încununat clipa cu un înălțător colind.
Read more: Un popas precum un colind de Crăciun Bucuria rugăciunii în Peştera Naşterii Domnului de la Betleem
de Mariana Borloveanu
Pentru majoritatea dintre noi, Crăciunul înseamnă acasă. Și dacă în preajma acelor zile de sărbătoare cu toții ne îndreptăm spre locurile părintești, există români care nu se pot bucura de mireasma cetinei de brad sau a cozonacului din cuptorul de lut, plămădit cu dragoste de măicuțele noastre. Pentru românii care sunt departe de casă, Praznicul Nașterii Domnului păstrează mirajul colindelor românești, iar frații noștri care trăiesc acolo au învățat să cinstească această sfântă sărbătoare, păstrând tradițiile și căldura Crăciunului de acasă. Am pus sub brad cele mai frumoase gânduri de Crăciun primite prin bunăvoința preoților Ovidiu Cimpoca (Spania), Rafael Petrache (Germania) și Silviu Casian (Danemarca), gânduri românești, asemenea unui colind.
Read more: Mesaje ale preoţilor români din Spania, Germania şi Danemarca Crăciunul românilor din Diaspora
de Mariana Borloveanu
Privite din punct de vedere spiritual, posturile sunt considerate perioade de smerenie, pocăinţă şi rugăciune pentru iertarea păcatelor, de supunere necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu, de la care se aşteaptă îndurare, sprijin în viaţă şi mântuirea sufletelor. Creștinul care se împărtășește cu Sfintele Taine, trebuie să respecte cu sfințenie rigorile postului. Poate că nu întotdeauna am parcurs rânduiala impusă de canoane, dar asta până când am aflat cât de important este să ne cuminecăm cu vrednicie, după un post curat. Monahul Simeon de la Mănăstirea Pătrunsa, părintele Ioanichie de la Mănăstirea Turnu, ieroschimonahul Varsanufie din Munții Builei, sunt doar câțiva dintre cei care m-au făcut să înțeleg că postul adevărat este doar cel ținut după rânduiala bisericii. Tot de la ei am aflat care sunt rigorile postirii omului bolnav, spre deosebire de cel sănătos.
Read more: Ce trebuie să ştim înainte de împărtăşirea cu Sfintele Taine Postul trebuie ţinut după rânduiala...
de Florin Copil
În satul Marga, din județul Caraș-Severin, într-un colț de rai, este Centrul Medical Creștin „Izvorul Tămăduirii”. Încă nu-i în întregime ridicat, din lipsă de bani. Dar ceea ce s-a făcut aici a fost din mila lui Dumnezeu, prin donațiile credincioșilor și prin strădania continuă a doctorului și preotului Cornel Jupâneanț (foto). Părintele Jupâneanț este un doctor renumit, specialist în acupunctură, fiind și lector de acupunctură și fitoterapie al Ministerului Sănătății. Prin experiența sa de viață, de preot, de expert în medicină tradițională chineză și fitoterapie, el explică mai bine legăturile dintre credință și sănătate omului.
Read more: Regulile din Evanghelie întăresc sănătatea Părintele Cornel Jupâneanţ: „Adevărata medicină trebuie...
de Simona Lazăr
Născut la jumătatea secolului III d.Hr. în Asia Mică - în localitatea Patara, din Mira Lichiei (azi în Turcia) - Sfântul Ierarh Nicolae a avut dintotdeauna o existență exemplară. Tradiția spune că, încă de pe când era prunc la sânul maicii sale, acesta deprinsese postirea (refuzând a mânca lapte în zilele de post). De copil a trăit în meditație și rugăciune, studiind textele Sfintei Scripturi și, mai ales, Sfintele Evanghelii. Revenind dintr-un pelerinaj la Locurile Sfinte, primește darul preoției și în scurt timp ajunge episcop în Mira Lichiei, postură din care avea să ia apărarea creștinilor în fața împăraților prigonitori Dioclețian și Maximian. Nevoind a renunța la credința sa, este el însuși întemnițat și torturat, dar va fi eliberat de Sfântul Împărat Constantin și va participa, în 325, la Întâiul Sinod Ecumenic de la Niceia. În anul 342, a adormit întru cuvioșie, iar mai târziu a fost declarat sfânt. Iubit de români, numeroase icoane i-au fost închinate, iar mâna sa dreaptă se află în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.
Read more: Unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi din calendarul ortodox este prăznuit la 6 decembrie Sfântul...
de Mariana Borloveanu
Poposind adesea pe pământul Țării Sfinte, de fiecare dată ai alte trăiri, alte bucurii, alte revelații. Azi am făcut popas la Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae din Beit Jala (Palestina), un lăcaș de închinare mai puțin cunoscut pelerinilor. De la emoția pe care o simți la fiecare pas pe străduțele acelea înguste, până la duhul sfinților, totul este har și rugăciune. Așezământul în sine, dar și peștera deasupra căreia acesta a fost înălțat, totul se conturează într-o notă spirituală aparte. Fiind lăcaș închinat Sfântului Nicolae, în această biserică se află nouă icoane făcătoare de minuni ale sfântului și grota în care acesta s-a nevoit timp de patru ani. Pășind prin galeriile de sub sfântul lăcaș, ai senzația că, în sfârșit, îți poți striga nevoința în taină, doar tu și Dumnezeu. În locul acela, fiecare rugăciune este mângâiată de har, dar și de duhul Sfântului Nicolae, mare făcător de minuni.
Read more: Un loc al nesfârşitei rugăciuni Biserica şi peştera de la Beit Jala a Sfântului Ierarh Nicolae