de Luana Mare şi Claudia Mîţoi
S-a stins din viaţă duminică, 30 iulie 2017, iar ultimul său interviu, acordat reporterilor revistei „Taifasuri” cu doar o lună şi jumătate înainte, la 16 iunie 2017, este un îndemn de întoarcere la credinţă, la smerenie, la valorile de bază ale ortodoxiei, dar şi un avertisment cu privire la ceea ce ne aşteaptă în viitorul apropiat. Părintele Pantelimon a acceptat să ne spună câteva cuvinte despre viaţa sa, despre pericolele care ne pândesc, dar şi despre întâlnirea sa cu duhovnicul Arsenie Boca. În chilia de la Mănăstirea Turnu, părintele a depănat amintiri, ne-a dat sfaturi, ne-a răspuns la câteva întrebări, apoi ne-a binecuvântat şi ne-a citit o rugăciune de călătorie, după care ne-a petrecut cu privirea până la ieşire. Avea 92 de ani şi cu greu mai putea să facă singur cei câţiva paşi până la uşa chiliei sale. Vorbea puţin, cu înţelepciunea unei vieţi de sfinţenie, se ruga mult, iar în ultimele luni de viaţă primea din ce în ce mai rar pelerini. Mulţi sunt cei care spun că părintele era văzător în duh. I-a fost ucenic părintelui Arsenie Boca şi povestea cu bucurie de momentul în care l-a cunoscut. Îndemna pe cei care-i treceau pragul să aibă grijă de sufletul lor, pentru că Judecata de Apoi este aproape.
Read more: Ultimele cuvinte ale părintelui Pantelimon, de la Mănăstirea Turnu, adresate românilor sunt...
de Luana Mare
Născut în urmă cu mai bine de 350 de ani, la 12 octombrie 1659, la Câmpulung Muscel, Pârvu Mutu, cunoscut şi ca „Zugravul”, este cel mai faimos pictor de biserici din România tuturor vremurilor. A lucrat aproape 40 de biserici. Unele s-au dărâmat, altele s-au deteriorat, dar rămâne ca fiind cel mai mare pictor din epoca Brâncovenilor şi a Cantacuzinilor. Iconar, portretist, pictor de biserici şi pictor de curte, dar şi dascăl şi călugăr, acesta a fost cel pe care Biserica Ortodoxă Română a hotărât să-l canonizene la 6 august 2017. Va avea în calendarul bisericesc numele Sfântul Cuvios Paf- nutie - Pârvu Zugravul, de la Mănăstirea Robaia. Şi-a desfăşurat activitatea în Ţara Românească şi a pictat bisericile ctitorite de familiile boiereşti Cantacuzino şi Brâncoveanu, iar după moartea soţiei sale, Tudora, în 1718, a îmbrăcat haina monahală, dedicându-şi viaţa lui Hristos.
Read more: Din 6 august 2017, calendarul ortodox are un nou sfânt: Pârvu Mutu, „zugravul“ Cantacuzinilor şi...
de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu
În orice colț al lumii s-ar afla, ascunse între zidurile vreunei biserici, minunatele chipuri ale Maicii Domnului fac minuni. Mai puternică decât veacurile, decât orice răutate a lumii, Fecioara ține în brațe izvorul vieții și al nădejdii, pe Pruncul Iisus, Mântuitorul tuturor. Cu totul ieșită din comun este icoana Maicii Domnului Izbăvitoarea de la înec. Deși s-a pierdut, icoana este prăznuită și astăzi, an de an, la 20 decembrie, iar cine se roagă la copia acesteia primește de la Preacurata speranță.
Read more: Maica Domnului Izbăvitoarea de la înec
de Carmen Ciripoiu şi Florica Pintea
„Dacă va petrece cineva nemişcat în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, acela nu va muri, ci va fi viu în veci”. Așa a grăit întru eternitate Sfântul Apolinarie, primul episcop al Bisericii din Ravenna și, totodată, ucenicul Sfântului Apostol Petru, cinstit în fiecare an cu evlavie la 23 iulie.
Read more: Sfântul Apolinarie din Ravenna, arhiereul lui Hristos
de Carmen Ciripoiu şi Claudiu Melinte
Dintre toți marii sfinți ortodocși cu care se mândrește Rusia, Sfântul Serafim de Sarov a avut întotdeauna o strălucire aparte. Chiar dacă a fost blând și smerit, prorocirile sale, care s-au adeverit mereu, au înspăimântat lumea, dându-le însă oamenilor timp de pocăință și de îndreptare a păcatelor. Data de 19 iulie a rămas întru eternitate ziua în care toată creștinătatea sărbătorește atât pomenirea nașterii sale, cât și aflarea sfintelor moaște și canonizarea Sfântului Serafim de Sarov.
Read more: Sfântul Serafim de Sarov, mare postitor şi prieten al animalelor
de Luana Mare
Ajunse în ţară la jumătatea lunii mai, clopotele viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului îşi aşteaptă tăcute rândul să fie urcate în turnul-clopotniţă aflat încă în construcţie, programat pentru finalizare în toamna aceasta. Cele şase clopote, adevărate bijuterii de cult, realizate şi acordate la firma Grassmayr, din Austria, sunt pregătite să lanseze în eter prima chemare liturgică la sfârşitul anului 2018. Ele reprezintă o încununare a unei munci de opt luni a clopotarilor din Innsbruck, meşteri din tată-n fiu, de 14 generaţii, ai fabricii deschise în 1599. Despre aceste opere de artă ne-a vorbit pe larg Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.
Read more: Vasile Bănescu: „Clopotele Catedralei Mântuirii Neamului reprezintă un adevărat ceasornic liturgic“
de Luana Mare şi Alexandru Brădescu
Părintele Ghelasie (medalion) de la Mănăstirea Frăsinei, cunoscător cu duhul şi dezlegător cu rugăciunea, a lăsat o moştenire nepreţuită celor care vor să aibă grijă duhovniceşte de suflet, dar şi de trup, pentru că în ambele sălăşluieşte lucrarea lui Dumnezeu. Plecat din această viaţă la numai 59 de ani, în 2003, după ce s-a nevoit timp de 30 de ani la „Athosul românesc”, mai precis la Mănăstirea Frăsinei, părintele s-a remarcat şi prin grija pentru alimentaţie, hrănire, dar şi rugăciune şi mobiloterapie, adică exerciţiu fizic prin care, spunea el, se face o igienizare a corpului. „Sunt copii şi tineri foarte debili fizic, precum şi bătrâni sclerozaţi, intelectuali anemici, tocmai din lipsa de mobilitate-mişcare”. Părintele Ghelasie i-a sfătuit pe toţi cei care-l căutau şi-i cereau învăţături despre tămăduirea suferinţelor lor sau pentru a dobândi trăirea mistică duhovnicească. El a insistat, de-a lungul vieţii, pe medicina isihastă, un concept de orientare direct creştină. Potrivit doctrinei isihaste, creștinul sau monahul trebuie să trăiască în pace și în liniște, în armonie cu Dumnezeu, cu natura şi cu întregul mediu, împăcând trupul cu sufletul, menținându-se astfel într-o stare contemplativă. Învăţăturile părintelui isihast Ghelasie privind sfaturile despre îngrijirea trupului au fost adunate într-o carte, „Medicina isihastă”, în care sunt explicate şi principiile mobiloterapiei.
Read more: Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei a dezvăluit ucenicilor tainele medicinei isihaste:...
de Luana Mare
Una dintre bisericile cu mare căutare printre credincioşii ortodocşi, Biserica „Sfântul Antonie” Curtea Veche din Bucureşti, primeşte la 4 iulie moaştele Sfântului Antonie cel Mare, părintele monahismului, unul dintre sfinţii care mijlocesc îndeplinirea dorinţelor celor care se roagă cu credinţă. Preţioasele moaşte au fost primite în dar de la abaţia din Grenoble, locul unde sălăşluiesc de aproape 1.000 de ani. La 4 iulie, racla cu moaştele Sfântului, confecţionată la Atelierele Patriarhiei Române, va fi aşezată în Biserica „Sfântul Antonie cel Mare” Curtea Veche din Bucureşti, moment ce va fi marcat printr-un eveniment special în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Despre aducerea acestor moaşte la Bucureşti ne-a vorbit părintele Gheorghe Zaharia, preotul paroh al Bisericii „Sfântul Antonie cel Mare” .
Read more: Călugării francezi au dăruit românilor moaşte din Sfântul Antonie cel Mare
de Luana Mare şi Claudiu I.
La aproximativ 80 de kilometri de Bucureşti, într-o oază verde plină de trandafiri şi de petunii, între lanurile de lavandă şi de gălbenele se află Mănăstirea Turnu, ctitorie a domnitorului Vlad Ţepeş. De două ori pe săptămână, joi seară şi duminică, curtea mănăstirii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de lume adunată să asiste la slujba Sfântului Maslu sau la priveghere. Se perindă peste 1.000 de persoane la fiecare sfârşit de săptămână, iar părintele stareţ Valentin Ieromonahul (foto) spune că Mănăstirea Turnu a fost şi este protejată de sfinţi martiri şi domnitori importanţi de-a lungul vremii. Ctitorie a lui Vlad Ţepeş, conform pisaniei datate 24 iunie 1461, biserica din curtea obştii de mănăstire de la Târgşor a fost refăcută pe vremea lui Constantin Brâncoveanu şi a lui Antonie, socrul domnitorului. Cel mai probabil aici şi-a găsit Maria, soţia martirului, liniştea după masacrul în care domnitorul şi fiii săi au fost ucişi la Constantinopol, iar familia din ţară împrăştiată pe la moşii. Despre tainele mănăstirii voievodale, redeschisă vieţii de obşte după perioada comunistă, ne-a vorbit stareţul acesteia, Valentin Ieromonahul, cel care de 20 de ani trudeşte pentru a-i reda măreţia, frumuseţea şi spiritualitatea de odinioară.
Read more: De Sânziene se împlinesc 556 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Turnu, ridicată de Vlad Ţepeş lângă...
de Ingrid Baciu
15 iunie 1889 a fost fatidica zi pentru poporul român şi pentru cultura noastră în care geniul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, ne părăsea, în chip fizic, pentru totdeauna. Prohodim astfel, la această dată, conform spuselor sfinţilor părinţi, un spirit care nu ne va părăsi nicicând.
Read more: Masca mortuară a lui Mihai Eminescu, efigie preţioasă la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“
de Luana Mare
„Biserica asta a Tuturor Sfinţilor hramul s-a făcut cu vrerea lui Dumnezeu, fire-a tuturora Subt Ştefan, cel care poartă numele Cantacuzino, Stăpân strălucit al Ţării Româneşti vestite, de către arhi-pastorul Antim Ungro-Vlahul, cel din Ivir, cum se vede din temelie”. Aceasta este piatra de temelie a Mănăstirii Antim, una dintre cele mai frumoase ctitorii bucureştene, un remarcabil monument de arhitectură, pictură și sculptură din România, mănăstire sfinţită în anul 1715 de întemeietorul ei, mitropolitul Antim Ivireanul. Despre istoricul mănăstirii ne-a vorbit ierodiaconul Antipa Burghelea, care vieţuieşte în mănăstire de patru ani.
Read more: Mănăstirea Antim a fost construită sub semnul milosteniei