Trăim în lumea contrastelor și a haosului. Romantismul a ajuns să fie ceva pe cale de dispariție, iar muzica de dragoste la fel, uitată parcă într-un sertar al veșniciei, făcându-se apel la ea doar atunci când e nevoie de ceva valoros. Oamenii speciali, care-și pot aroga această titulatură, sunt tot mai rari și mai lipsiți de voința de a demonstra că nu-i chiar totul pierdut.
Am încercat de foarte multe ori să dau o definiție corectă iubirii și nu am reușit aproape niciodată să o găsesc pe cea mai exactă. Uneori îmi spun că nici nu e cazul, pentru că aceasta nu trebuie să fie încadrată în reguli sau canoane, în povești sau drepturi, ci doar în sentimente pure, care nu pot fi descrise prea ușor în cuvinte. Știu că toată lumea încearcă să spună cât de frumoasă e iubirea. Eu o fac ades prin cântec, dar esențial e altceva! aptul că suntem e iubire, faptul că trăim e iubire, de asemenea! Iubim lumea, ce ne înconjoară, pe noi și pe cei de lângă noi, iubim iubirea și mai iubim fix starea aceasta de fericire pe care o avem atunci când iubim.
Îmi place să scriu despre oameni, atitudini, colegi și caractere. Și-mi place să spun vorbe sincere, pe care le simt, nu ca o declarație, ci pur și simplu ca un sentiment de recunoaștere, de mulțumire și de iubire sinceră pentru toți cei care sunt un fel de ecouri în inima și-n experiențele mele de peste ani. Și-apoi ar trebui să spunem mai des și mai apăsat că iubim oamenii, că avem nevoie de ei, că-i respectăm și că avem toate motivele din lume ca să ne fie dragi.
Nu sunt un om exagerat de sensibil și nici nu am vanități cu privire la persoana mea. Dar mă dor, de multe ori, nedreptățile. Mă doare fiecare episod la care asist neputincios, știind că nu pot face nimic pentru a îndrepta lucrurile în direcția pozitivă. Sunt îngrozit de minciună și de oamenii care nu au capacitatea să-și asume măsura faptelor lor, indiferent dacă ele au efectele dorite sau nu. Sunt conștient că nu pot face nimic, dar cumva, în mine, îmi doresc, de ani întregi, ca oamenii să înțeleagă că există mereu alternative, bun-simț, dreaptă măsură. Nu sunt fan al ideii care spune că toate ni se întorc la un moment dat, dar asta vădește un fragment de adevăr în ea, pentru că și noi, oricât ne-am ascunde după deget, ajungem să trăim după cum ne așternem.
Există oameni care inspiră prin simpla prezență. Există, cel puțin pentru mine, personalități care uimesc de la primele fraze și care, ulterior, dovedesc că au calități supreme, din ce în ce mai rare în lumea asta plină de hiene, pusă pe-un război interior, în care fiecare ar face orice ca să supraviețuiască, indiferent de faptul că rănește, lovește sau, nedrept, se cațără pe numele cuiva.