Editoriale

La taifas cu… Thor

O nouă aventură în lumea supereroilor, tratată cu destul de multă ironie, cu un Sir Anthony Hopkins care a marșat la această poveste, cu un Thor fermecător (Chris Hemsworth), al cărui tată pe ecran e nimeni altul decât cumplitul din „Tăcerea mieilor”. Nu lipsește nici Doctor Strange (Benedict Cumberbatch), care se dovedește a fi destul de afurisit, dar incomparabil mai cumsecade decât Hela (Cate Blanchett), al cărei nume are rezonanță de Iad. De Locky aproape că ți-e milă, deși are o capacitate extraordinară de metamorfozare. Hologramele sunt atotprezente și în rolul lui Hulk: Mark Ruffalo, care i-a luat locul lui Eric Bana, dar și lui Edward Norton.

La taifas cu… criminalii din Orient Express

Mare curaj să faci un remake când varianta inițială a fost aclamată și acceptată de însăși Agatha Christie. Ideea lui Kenneth Branagh de a-și atribui rolul lui Hercule Poirot nu e dintre cele mai fericite, pentru că deja toată lumea îl preferă pe David Suchet, care l-a întrecut până și pe legendarul Peter Ustinov (din „Moarte pe Nil”, pe care regizorul a dat de înțeles că ar vrea să-l refacă, în egală măsură). Johnny Depp pare destul de nefiresc în rolul victimei, deși s-ar vrea… mortal.

La taifas cu… „Victoria şi Abdul“

Nimic nu fascinează mai tare decât o poveste de dragoste la o Casă Regală. Mai ales atunci când e vorba despre o iubire târzie, chiar foarte târzie, curiozitatea e și mai mare. Abdul Karim e un tip care vine din îndepărtata „Perlă a Coroanei”, din India, ca să-i aducă suveranei britanice un dar la jubileul domniei sale. Fiind un tânăr destul de arătos (firește, mult mai frumos în film, unde e interpretat de Ali Fazal, dacă e să ne luăm după fotografiile din final, care reprezintă cruda realitate), Regina cade pradă unei ultime pasiuni, fiind însă tot timpul încorsetată de protocolul foarte strict și de un fiu, Bertie, extrem de antipatic (chiar dacă istoricii sunt de altă părere).

La taifas cu… Borg şi McEnroe

De mult n-am mai văzut un film de o asemenea intensitate, care să te țină cu sufletul la gură până în ultimul moment (cu condiția să nu te uiți pe net ca să vezi cine a câștigat titlul dintre cei doi mari tenismeni, niște legende). Povestea se petrece în 1980, la Campionatele de la Wimbledon, e vorba despre așa-numita „întâlnire a secolului”! Avea dreptate Agassi când spunea că orice partidă e o viață în miniatură. Sportul e unul elegant, de gentleman, nu ca hocheiul sau ca fotbalul. Suedezul Borg e rece și pare că nimic nu-l poate tulbura, în vreme ce americanul McEnroe scuipă cu dezinvoltură pe teren, înjură, se ia la harță cu arbitrii și cu publicul și, firește, este huiduit.

La taifas cu… „Pătratul“

Coproducția suedezo-germano-francezo-daneză s-a dovedit a fi asul din mâneca lui Ruben Östlund la Cannes, de unde a plecat cu „Palme d’Or”. Nordicul regizor și scenarist deja mai luase un premiu la „Un Certain Regard” cu… „Forță majoră”, așa încât i-a fost relativ ușor să se strecoare în competiția oficială, chiar dacă în afară de Elisabeth Moss (din serialul „Mad Men”) nu prea avea nume cunoscute în distribuție. Povestea este una destul de cinică, dar extrem de spectaculoasă vizual. În mare parte se petrece într-un muzeu, dar ajunge și în lumea cerșetorilor, păstrându-și principiile de nepoluare, prin urmare, protagonistul circulând într-o mașină electrică.

Read more: La taifas cu… „Pătratul“

La taifas cu… „Blade Runner“

Deși este o coproducție americano-britanică și canadiană, majoritar e filmată în Ungaria, la Budapesta, iar acțiunea se petrece în California, la Los Angeles, și se vrea doar inspirată de varianta din 1982, a lui Ridley Scott, care deja s-a declarat foarte entuziasmat de ceea ce a făcut confratele său Denis Villeneuve, pe care l-a secondat totuși ca producător. Viitorul arată fabulos, dar nu neapărat tentant. Scenaristul este același ca la „Logan” și decorurile sunt impresionante, aducând oarecum ca stil cu Steven Spielberg. Nostalgia față de filmul inițial este păstrată prin faptul că Harrison Ford e din nou prezent, 35 de ani mai târziu.

Read more: La taifas cu… „Blade Runner“

La taifas cu… „Mama!“

„Incredibil, dar adevărat!” - așa se chema pe vremuri o rubrică la televizor. Se zvonește că acest horror ar putea să ajungă până la Oscaruri și să-i mai aducă unul nesuferitei de Jennifer Lawrence. Construit de regizorul Darren Aronofsky anume pentru actuala sa iubită, pe care o face destul de ridicolă (ceea ce n-a îndrăznit, chiar așa, în „Black Swan”/„Lebăda Neagră”, cu Natalie Portman), scenariul are ca substrat străveziu ideea că oricând casa îți poate fi invadată de tot felul de intruși, firește nedoriți, aluzie clară la refugiați. Javier Bardem este soțul de pe ecran, un scriitor într-o perioadă de blocaj și, chiar dacă pelicula se vrea un thriller psihologic, în mod sigur n-a ieșit.