Personajele pe care le-am descoperit cândva la televizor revin pe marile ecrane, având şansa să nu fi îmbătrânit niciun pic, cel puţin fizic. Miss Piggy şi Kermit când se iubesc, când se ceartă, Fozzie Ursul este adorabil, iar cel mai reuşit este nebunul obsedat de tobe: Animal, veşnic cu părul vâlvoi, cu „nervii în batistă”, şi care între timp a ajuns să facă terapie de grup, alături de Jack Black, nou-sosit în toată povestea asta şi utilizat ca vedetă într-un spectacol de… marionete.
O animaţie de sezon, cu nişte animăluţe numai bune de o Grădină Zoologică situată pe vreo banchiză… Poate fi văzut în două variante, cea originală pe englezeşte sau cea românească, unde, din păcate, din nou, nu s-a găsit loc în lungul generic să fie menţionaţi actorii neaoşi, ceea ce e o lipsă de respect şi de eleganţă. Povestea e destul de încurcată, gheţurile se topesc, o parte din colonie rămâne izolată, o altă parte obsedată, cum ar putea să zboare, apare ca întotdeauna în asemenea situaţii şi un escroc.
Guy Ritchie, fostul soţ al Madonnei, l-a distribuit din nou pe Robert Downey Jr în rolul lui Sherlock Holmes, pe care l-a imaginat mai ridicol şi mai cinic decât realizatorii anteriori. Pe Watson i l-a încredinţat lui Jude Law şi au plecat într-o aventură extrem de complicată, ce se petrece într-un ritm ameţitor, dar de o mare frumuseţe vizuală, ce conţine şi câteva scene ce o să vă taie respiraţia. Stephen Fry în costumul lui Adam te lasă fără grai.
Mai spectaculos decât toate celelalte episoade la un loc, „Misiune imposibilă” este sinonimă cu Tom Cruise, pe care, este evident, l-a amuzat să joace în această aventură în care a călătorit de a rupt şi s-a căţărat pe clădiri cu etaje nenumărate ca să scape lumea de un sfârşit aparent inevitabil. Ce-i drept, câteva scene seamănă cu „Războiul lumilor” (al cărui protagonist a fost tot el), dar filmările din Budapesta sunt absolut senzaţionale, iar ideea de a arunca şi Kremlinul în aer - ca să nu se întâmple atacuri teroriste majore doar peste Ocean - e ingenioasă atâta vreme cât rămâne doar la nivel imaginar.
Aşteptat cu mare nerăbdare de câteva luni încoace, de când prin mall-uri a apărut imaginea în mărime supranaturală a patrupedului cel roşcat şi aproape niciodată desculţ... să vină mustăciosul! A intrat în sfârşit pe ecrane în 3D (ca, vorba Lupului din „Scufiţa Roşie”, basmul semnat tot de Charles Perrault: „Ca să-l vedem mai bine!”) Puss are vocea… inconfundabilă a lui Antonio Banderas, cuceritorul, latin-lover-ul care nu se mâţâie deloc şi dovedeşte mult curaj atunci când vrea să-şi împlinească un vis cu care speră să-i facă mai fericiţi pe locuitorii unui sat care l-au adoptat, în frunte cu o mămică surogat. S-ar putea ca Shrek, alături de care a apărut iniţial, să devină gelos pe această figură legendară, care are o slăbiciune pentru luminiţele mişcătoare (şi nu cele înşelătoare de la capătul tunelului), dar cu care în rest nu e de glumit.
O soluţie ideală ca să treceţi peste noaptea obligatorie de nesomn dintre ani e să vedeţi acest film adorabil, spumos, chiar ca o cupă de şampanie. Regizorul Gary Marshall, foarte romantic din fire, după cum îl ştim prin „Pretty Woman”, a decis să ne ridice moralul cu orice preţ, pentru el data în sine având o conotaţie specială: atunci s-a logodit. Iar soţia sa purta o rochie de aceeaşi nuanţă cu cea a ciocolatiei Halle Berry.
Precis că vă întrebaţi cine e Arthur. Ei bine, nu-i fantoma din Pif-urile de altădată, benzile desenate inspirate, şi nici milionarul mofturos interpretat de Dudley Moore sau mai recentul Russell Brand. E băiatul cel mic al lui Moş Crăciun, cam împiedicat, dar cu un suflet tare bun şi mereu eclipsat de fratele mai mare, care de-abia aşteaptă să ajungă şi el Moşul aducător de daruri multe şi cu o personalitate nu chiar de invidiat, fiind un tip imposibil, foarte încrezut, musculos şi milităros. Ca să le dea viaţă personajelor, s-au ales ca voci doi actori britanici: cel mic e James McAvoy, respectiv Bogdan Cotleţ în varianta dublată, iar cel mare, mult prea autoritar, Hugh Laurie, respectiv Ioan Andrei Ionescu.