Pe măsură ce se apropie 2012, considerat de unii sfârşitul lumii, bazat pe finalul nu ştiu cărui calendar, Hollywoodul o să ne trateze cu tot felul de pelicule înspăimântătoare. Iar clarvăzătorii locali ne vor bombarda cu predicţii de cutremure devastatoare. Uneori însă sunt de-a dreptul ridicole precum cel despre care vă voi vorbi în acest articol. Read more: La taifas cu... Apocalipsa Această nouă modă atât de râvnită de publicul de pretutindeni, din fericire, a ajuns destul de repede şi în România. Filmele se pot vedea, atâta vreme cât sunt făcute pentru asta, în trei dimensiuni. Folosindu-se fireşte şi o pereche de ochelari. Pe care-i returnezi la ieşirea din sală. Asta ca să nu îi treacă prin minte cuiva că ar intra în costul biletului. Ori să le... subtilizeze ca pe linguriţele de la restaurante. Nu se cade! Read more: La taifas cu 3D L-am citat în titlu doar pe Cristian Mungiu, pentru că este autorul tuturor scenariilor şi dialogurilor acestui film omnibus. Adică un film de scheciuri. În România a existat un precedent absolut glorios: „Secvenţele” lui Alexandru Tatos, faţă de care toţi cei din tânăra generaţie spun că au un mare respect, dar şi o mare admiraţie, lucru rar la tinereţe. Read more: La taifas cu Cristian Mungiu „Poliţist, adjectiv” a fost marea reuşită a României la Cannes anul acesta. A luat două premii, cel al juriului secţiunii la care a participat, „Un certain regard”, dar şi pe cel al Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice (FIPRESCI). După „A fost sau n-a fost”, pelicula ce i-a adus „Camera D’Or”, tot la Cannes, muream de curiozitate să văd ce urmează. Scenariul este din cu totul alt aluat, dar are aceleaşi ingrediente. Un umor debordant, adesea absurd, şi totuşi atât de specific nouă, românilor, care-l gustăm şi uneori chiar îl practicăm, doar că ne lipsesc talentul şi perseverenţa de a-l strânge într-un text coerent.
Un titlu foarte inspirat de film românesc. Regizor: Radu Jude, cel care a uluit o lume întreagă, cu un scurtmetraj adorabil: „Lampa cu căciulă”. Read more: La taifas cu „Cea mai fericită fată din lume” Aş putea la fel de bine să-i spun şi „La taifas cu Carol I”, fireşte întruchipat de Sergiu Nicolaescu. Categoric că e cel mai reuşit interpret al acestui personaj istoric, atât de drag, inclusiv românilor din ziua de azi. Regizorul a ales ca modalitate de expresie un amestec de imagini de arhivă, filme de-ale sale mai vechi şi scene noi, în care însă apăreau uneori şi aceleaşi personaje de acum 30 de ani (fireşte, nu cele cu sânge albastru care erau atent eludate, măcar parţial, iar excepţiile erau foarte rare pe atunci). Read more: La taifas cu Sergiu Nicolaescu Festivalul filmului european cu care ne-am obişnuit de 13 ani încoace a supravieţuit în mod miraculos chiar şi intrării noastre în Europa. El a fost continuat de Institutul Cultural Român, care a adus 24 de filme. De data aceasta, trei româneşti: „Cea mai fericită fată din lume” a lui Radu Jude, „Călătoria lui Gruber” a lui Radu Gabrea şi „Elevator” a lui George Dorobanţu. În deschidere s-a ales „Gomorra”, în regia lui Matteo Garrone, probabil şi în ideea subliminală că nu suntem străini de mafie nici prin partea locului. Dar avem şi câteva argumentări serioase, cum ar fi: Marele Premiu al Festivalului de la Cannes din 2008, premiu pentru scenariu la Academia Europeană de Film, dar şi la Chicago. Read more: La taifas cu Europa