Icterul este o afecţiune caracterizată prin colorarea în galben a pielii şi a părţii albe a globului ocular şi este consecinţa acumulării unei cantităţi mari de bilirubină în sânge. Icterul la nou-născut apare de obicei după aproximativ 24 de ore de la naştere şi dispare sau scade în intensitate de la sine, fără tratament şi fără urmări, în cel mult două săptămâni. Cu toate acestea, copilul trebuie supravegheat. Rareori, cantităţi foarte mari de bilirubină se acumulează în sânge şi determină leziuni cerebrale, situaţia fiind cunoscută sub denumirea de icter nuclear. Aceste leziuni pot fi urmate de pierderi ale auzului, retard mintal şi tulburări de comportament.
O reacţie normală
Icterul apare ca urmare a dezechilibrului între producţia şi eliminarea bilirubinei. Aceasta se elimină din organismul uman prin urină şi scaun. În timpul sarcinii, corpul mamei îndepărtează bilirubina fătului prin intermediul placentei. După naştere, nou-născutul trebuie să îndepărteze singur bilirubina din sânge. Cea mai frecventă manifestare a icterului la nou-născut este colorarea în galben a pielii sau a mucoasei bucale.
Pielea bebeluşului suferă mereu modificări, iar celulele moarte trebuie îndepărtate. Copiii pot avea pielea uscată, la fel ca şi adulţii. Soarele, aerul condiţionat, apa sărată şi substanţele folosite în apa din piscine pot fi factori ce duc la uscarea şi chiar la exfolierea pielii bebeluşului dumneavoastră. Pentru a preveni acest lucru, trebuie să evitaţi: încăperile cu aer prea uscat, schimbările bruşte de temperatură, hainele din lână, produsele de curăţat ce conţin săpun sau care au mirosuri puternice, parfumul, contactul cu iarba sau cu alte plante, anumite sortimente de mâncare şi de conservanţi.
Uleiul de măsline, un hidratant foarte bun
Iată şi alte sfaturi extrem de utile pentru proaspetele mămici, dar şi pentru cei care le ajută să aibă grijă de nou-născuţi: - spălaţi hainele bebeluşului separat de rufele celorlalţi membri ai familiei. Nu folosiţi detergenţi prea puternici şi nici balsam de rufe foarte parfumat atunci când îi spălaţi lucrurile;
Peste 250 de substanţe chimice toxice inhalate de micuţii nevinovaţi Fumul inspirat de fumătorii pasivi conţine peste 250 de substanţe chimice despre care s-a demonstrat că sunt toxice sau cancerigene, de la azotatul de arseniu la acid cianhidric. Mai grav, concentraţiile multora dintre aceste substanţe chimice sunt mai ridicate în cazul fumului inhalat de fumătorii pasivi decât al celui inhalat de persoana care fumează. În cazul copiilor, ai căror plămâni sunt încă în dezvoltare, efectele pot fi dezastruoase.
1. Enterocolita bacteriană poate fi cauzată de o bacterie vie ce distruge mucoasa sau de o bacterie ce produce o toxină responsabilă de o hipersecreţie hidroelectrolitică, cum ar fi: holera sau intoxicaţiile alimentare. Tratamentul constă, în principal, în rehidratare şi în administrarea de antibiotice în caz de afectare severă sau prelungită;
2. Enterocolita cauzată de o tuberculoză intestinală sau digestivă este încă o cauză relativ frecventă a enterocolitei infecţioase. Această formă de boală vizează în special pacienţii imunodeprimaţi (SIDA). Tratamentul este cel specific al diareii (rehidratare, antibiotice) şi cel al tuberculozei;
3. Enterocolita virală, cauzată, în particular, de retrovirusuri afectează mai ales copiii şi evoluează de la sine către vindecare. Citomegalovirusul, ce afectează bolnavii de SIDA, poate provoca o atingere uneori gravă a colonului şi a rectului, cu leziuni de tip ischemic (întreruperea circulaţiei sangvine);
4. Enterocolita parazitară poate fi de origine variată. Parazitoza cea mai frecventă e amibiaza. Evoluţia este favorabilă sub tratament antiparazitar. Bolnavii de SIDA sau persoanele imuno-deprimate pot fi subiecţii unor infestări intestinale grave;
5. Enterocolita inflamatorie este o inflamaţie de origine neinfecţioasă a mucoaselor intestinului subţire şi a colonului. Boala lui Crohn reprezintă forma principală a acestui tip de enterocolită. În această boală cronică, a cărei origine este încă necunoscută, orice segment al tubului digestiv poate fi afectat şi, îndeosebi, ileonul şi colonul.
În momentul în care o femeie decide că vrea un copil trebuie să se gândească serios la ce implică acest lucru. Sarcina este perioada în care micuţul prinde viaţă în uterul mamei, se formează şi se pregăteşte să vină pe lume. Sunt multe lucruri ce trebuie evitate în timpul sarcinii, cum ar fi: fumatul, băuturile alcoolice, anumite mâncăruri sau activităţi ce ar putea face rău atât fătului, cât şi mamei.
Primul trimestru, cel mai sensibil
Deşi tot mai multe femei tind să consume plante medicinale şi să înlocuiască medicamentele cu tratamente naturiste, de multe ori acest lucru nu este benefic pentru o femeie însărcinată. Anumite plante trebuie evitate în timpul sarcinii şi chiar al alăptării, întrucât pot face mult rău. Ca şi în cazul medicamentelor, ideal ar fi să evitaţi orice fel de plante în primul trimestru de sarcină. Dacă vreţi să folosiţi plantele pentru a trata o problemă, cel mai bine ar fi să consultaţi un specialist şi medicul obstetrician.