de Laura Zmaranda
- La 5 noiembrie, pomenirea celor morţi, o dovadă a credinţei ortodoxe şi a iubirii milostive
„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată” (Ioan, 10, 11). Cu aceste cuvinte providenţiale în minte păşim spre hotarele lumii văzute, sau dincolo de ele, şi trăim iureşul zilelor pe pământ cu speranţa mântuirii supreme. Ne gândim la asta mai cu seamă în perioadele în care religia, sau poate doar conştiinţa, ne îndeamnă să aducem pomenire celor care au plecat în viaţa de apoi. Atunci, uniţi prin rugăciunile ce se înalţă spre ceruri şi prin lumina lumânărilor ce îşi topesc ceara pe morminte, redevenim fiinţele neîntinate de la începutul timpurilor.
Read more: Moşii de toamnă