...Ultima premieră de la Teatrul Evreiesc de Stat (TES), „Actul de căsătorie”, scrisă de Ephraim Kishon în 1961, unul dintre cele mai jucate texte din Israel, cu premieră și la National Yiddish Theater Folksbiene din New York! O veritabilă lecție de comedie, și la București, pornind de la textul savuros tratând povestea celor doi soți, care, după 30 de ani de căsnicie, ajung să își mărite fiica, dar nu găsesc actul lor de căsătorie, necesar mariajului! Un subiect, la o primă vedere oarecare, scris, însă, la mare meserie de comediograf, atent și inventiv la fiecare replică și scenă, la trama întregului spectacol, debordant. O piesă ofertantă ce a beneficiat de un regizor cotat (Dan Tudor) și un evantai de actori apreciați, în două distribuții la acest spectacol cu mare succes de public. Mă opresc, fugar, la distribuția din seara reprezentației urmărite. Au strălucit Geni Brenda Vexler, cu șarmul său aparte, în soția Shifra, Veaceslav Grosu, „argint viu”, cu umor sănătos, în Buki, pe rol Alina Tomi, în vecina Yaffa. Marea surpriză a serii a fost Marius Călugărița, plin de vervă și personalitate scenică în Ben Țur, soțul, cred cel mai bun rol de până acum al fiului lui Nicolae Călugărița, actor de top la același teatru! O revelație, cvasi-necunoscutul Darius Daradici, de un comic vivant în junele Robert, curtezanul care visa căsătoria cu tânăra Ayala, interpretată de Anka Levana.
Read more: La TES, un autor aplaudat pe Broadway şi la Hollywood!...Există o lege nescrisă în lumea teatrului de care, uneori, nu se ține cont: spectacolele ce nu se joacă se degradează, nu mai au prospețime, se vede praful pe decor, dar și în jocul actorilor. Nu doar la teatre provinciale, ci și la case mai mari, inclusiv Teatre Naționale. Au existat rațiuni obiective ce au împiedicat viața mai lungă a unor spectacole, în care s-au investit fonduri materiale și morale, și n-ar fi un capăt de țară. Dar, să mergi cu spectacole peste care s-a așternut bine colbul la Festivaluri nu face decât rău. Și Galei respective, și teatrului care s-a prezentat în haine second hand. Nu uit că, acum trei ani, la valoroasa Gală a Teatrelor Naționale din România și Republica Moldova, de la Chișinău, unul dintre spectacolele Naționalului bucureștean a fost o reprezentație de succes la Premieră („Idolul și Ion Anapoda”), ce nu se mai jucase de luni bune! Ceea ce s-a simțit!
Read more: O bijuterie de comedie, vie ca la premiera de acum... 7 ani!...Întâia premieră din martie a Naționalului bucureștean, „Beginners”, textul cunoscutului britanic Tim Crouch. În românește s-ar traduce „Începători”, dar, se vede, unora li s-a părut mai șic în engleză. Un spectacol descifrat, cu adevărat, abia în ultimele 25 de minute, din cele 105 ale reprezentației, când, de fapt, a fost o „lovitură a serii”, patru copilandri jucând cu o naturalețe și personalitate de necrezut, chiar dacă, mai înainte, îi prezentaseră pe ei deveniți adulți actori de renume, Raluca Aprodu, Alexandru Potocean, Ada Galeș, Istvan Teglaș și Ciprian Nicula (în ambele tabere, consacrați și debutanți, mă rog, „începători”)! Atras de parabola scriiturii, tânărul, talentatul regizor Bobi Pricop și scenograful bulgar Nikola Toromanov ne-au teleportat într-o cabană, pe timp ploios, unde adulții, copiii de ieri, sunt bântuiți de Blestemul negru, cancerul, de fantome, isterii, frustrări și violențe. Ei nici măcar nu mai au grijă de albine, chiar le omoară, negândind că nu vor mai avea ce mânca. Sigur, Bobi Pricop era interesat să ne ofere un pandant pentru partea a doua a spectacolului, mai exact ultimele 25 de minute, dar demersul nu i-a prea reușit, ajungându-se, uneori, la eclectism, în pofida eforturilor actorilor de a crea roluri de CV.
Read more: Copiii n-au salvat doar Lumea, ci şi spectacolul!...Nu pot uita că, în primăvara lui ’77, la două săptămâni după cumplitul seism din 4 martie, am văzut la „Comedie” un spectacol de introspecție, balans dur între moralitatea individului și deciziile, uneori pripite, ale Justiției. O poveste tensionată ce făcuse ecou prin filmul cu Henry Fonda, „12 oameni furioși”, din 1957, văzut și revăzut la Cinematecă. La Teatrul de Comedie, piesa lui Reginald Rose, însemna nu doar o temă gravă de meditație, dar și un regal actoricesc cu Ion Lucian, Amza Pellea, Vladimir Găitan, Silviu Stănculescu, Cornel Vulpe, Aurel Giurumia, Iurie Darie, George Mihăiță și alții până la 12 jurați. Regia o semna George Teodorescu. Piesă profundă ce fusese montată și la Teatru TV, avându-i printre jurați, în plus față de grosul distribuției de la „Comedie”, pe Emanuel Petruț și George Constantin... Acum cinci ani, textul dramatic și-a găsit loc în repertoriul Naționalului clujean, n-am văzut spectacolul, dar numele regizorului Tudor Lucanu invită...
Read more: După 43 de ani, „12 oameni furioşi“ au devenit... haioşi!...Ultima premieră de la Naționalul bucureștean, „Matilda și groparii”, a prilejuit un evantai de constatări! În primul rând, am asistat la debutul în dramaturgie al ziaristei Stela Giurgeanu, de la revista „Dilema veche”, care, deși nu mai urcase cu un text pe scenă, devenise brusc un „nume”, fără nicio dilemă, nouă sau veche! Câștigând două Concursuri „Cea mai bună piesă românească a Anului”, organizate de UNITER, în 2015, cu textul „Timpul nebunilor” (ce s-a bucurat doar de un spectacol-lectură la TNB), iar în 2018 cu piesa „Matilda și groparii”, ajunsă pe prima scenă a țării, în acest februarie!... Este Povestea a trei femei abuzate de partenerii lor, subiect dureros în toată lumea. Numai că aceste „Trei surori” (Sonia, Olga, Nora), obsesia cehoviană declarată a autoarei (în excelentul Caiet-program), se răzbună prin crime neaflate de autorități (!?!). Ele și-au îngropat în uitare și în suferință, în mascare față de ochii lumii, adevărurile dureroase, Iubirea, Tinerețea și Viața, trăind într-un veritabil „cavou” sub cerul liber, pe terasa din fața casei ferecate, unde se mai află un cadavru!?! Își vor redescoperi, totuși, visul, Iluzia de libertate, după promisiunea lui Peter, logodnicul Matildei (fata lui Sonia), avocat, că le va rezolva cazul (Sic!).
Read more: La Naţional, două debuturi şi nicio... dilemă!...De-a lungul deceniilor, am participat la multe Spectacole-lectură, mai ales ale confraților dramaturgi din Capitală. Pe vremea regretaților Mircea Ghițulescu și Iosif Naghiu, o lectură la Clubul Dramaturgilor echivala cu o remarcabilă lecție pentru un autor dramatic, prezentarea cu actori profesioniști a textului, discuțiile la obiect, critice și argumentate, îmbunătățind multe piese. Din păcate, și acum, puține dintre textele care s-au bucurat de Spectacole-lectură au ajuns pe scenă, unele fiind bune. În ultimii cinci ani, să zicem, numărul spectacolelor-lectură a scăzut, ba și valoarea acestor întâlniri-premisă pentru montarea unui număr, minim și el, de piese!... Multe asemenea eventuale repetiții pentru o visată urcare pe scena profesionistă par uneori o simplă bifare a evenimentului, absența unui regizor profesionist care să structureze materialul pentru întâia ieșire la public, ca și lipsa unui interes major al actorilor găsiți cu greu pentru „lectura” cu spectatori fac din visata premieră o „Fata Morgana”, cum sună titlul unei excelente piese a regretatului Dumitru Solomon. Sigur, există și excepții...
Read more: Monica Davidescu, Petre Moraru şi „memoria afectivă“...Am petrecut 40 de zile, îndrăgostit nebun de Dallas, unde, neașteptat, simți că respiri şi Cultură. Orașul în care a fost asasinat Kennedy (23 noiembrie 1963; ca și... Urmuz, tot cu un glonț, dar tras de el, cu 40 de ani mai devreme!) are 200 (!) de sateliți, altfel zis orășele moderne, cu între 80.000 şi 350.000 de locuitori din mai toată lumea, în care Sportul și Cultura sunt preocupări importante. Într-o asemenea cetate mică, Richardson, am întâlnit o „Companie a Repertoriilor Teatrale” menită să dezvolte profund Teatrul în aceste locuri, stimulând creațiile proprii şi aducând trupe de ecou, inclusiv de pe celebrul Broadway newyorkez în săli ce pornesc de la 800 de locuri... La modă este, și aici, musicalul, dar am descoperit încântat că se acordă atenție și... teatrului zilelor noastre cu atâtea probleme. Mi-am propus să urmăresc „tripla” de premiere mult așteptată să deschidă anul la Dallas Theatre Centre: „Mica Femeie”, dramatizare după celebrul roman „Fiicele doctorului March”, vechi de 100 de ani, care a făcut furori și pe marele ecran; un musical inedit - „Mariaci Americani”, în care celebrii cântăreți mexicani sunt... femei, și o interesantă piesă „Conducta”, tratând viața și cultura tinerei generații americane! Din nefericire pentru mine, întâia Premieră avea loc în 7 februarie, după ce eu voi fi aterizat de o zi pe „Otopeni”!
Read more: Dor de Teatrul Românesc!...În lumea teatrului românesc, monodrama sau „One man (woman) show”-ul este un gen dificil, de la scriitură la interpretare. Și, totuși, există un Festival de Monodramă, Gala Star, la Teatrul „Bacovia”, din orașul lui Alecsandri - Concurs de texte și de interpretare -, publicul fiind educat să vizioneze cu interes piese cu un singur personaj ce pot spune mai multe decât unele cu o duzină de actori.
Read more: Doamna „Monodramă“!…Sintagma aceasta, atribuită lui Aristotel, discipolul lui Platon, ar trebui să fie „cartea de vizită” a fiecărui cronicar sportiv sau dramatic. După experiența de 35 de ani de comentator sportiv, nu pot fi altfel în hainele cronicarului de teatru. Știu, uneori, critica deranjează, cum am constatat și în Templul Thaliei, unde unii pun batista pe țambal în privința anumitor regizori, actori, dramaturgi, teatre. O povestioară despre Obiectivitate!... După un comentariu în direct la TVR, am fost luat de acasă (e drept, civilizat!) de trei civili (gradați la Securitate) și dus la Televiziune să fiu convins (și „pedepsit”!) că am greșit afirmând în comentariul meu că arbitrul Rainea a gafat validând golul victoriei „câinilor roșii”, dinamovistul Al. Nicolae marcând după un fault grosolan la Silviu Lung, portarul oltenilor! Din fericire, conducerea TVR a apărat adevărul evident și m-a felicitat! După o asemenea experiență, nu mă deranjează că unii regizori, actori sau directori de teatre nu mai răspund la salut, mă ocolesc, nu mă mai invită la spectacolele lor!
Read more: „Prieten mi-e Platon, dar mai prieten îmi este adevărul“!… Nu este ușor să alegi din numai… 103 spectacole de teatru văzute într-un an, cel abia trecut, primele 10! Sigur, totul este relativ, discutabil, însă un punct de vedere trebuie să existe, chiar dacă unii îl pot acuza de subiectivism. Cu gândul curat, însă, fără vreo prejudecată, m-am încumetat să aleg un „Decalog personal teatral” al anului 2019. Nu voi alcătui un Podium, mă voi limita la a trece în revistă Spectacolele care m-au mișcat profund, dincolo de cele bazate pe texte românești la care m-am referit nu demult.
Read more: În Decalogul personal 2019, două super musicaluri!… „Et in Arcadia ego”, spuneau latinii, adică „Și eu am fost în Arcadia”, ca o nostalgie, un regret al Fericirii pierdute, în Grecia antică Arcadia fiind o regiune cu păstori fără prihană. Tărâmul idilic, de puritate sufletească, Raiul pământean, s-a înfiripat în imaginația oamenilor și sub forma Americii sau acel Eldorado al căutătorilor de aur. Horia Lovinescu a scris chiar o valoroasă piesă, „Și eu am fost în Arcadia”, jucată la „Nottara”, în 1971.
Read more: „Arcadia“ din zilele noastre sub numele „Portugalia“!