… Eminentul meu profesor, titularul cursului „Istoria Artei și Literaturii Universale”, în anul IV, regretatul Dan Grigorescu, mi-a făcut o sugestie care a devenit nobil obicei. Fiecare spectacol de teatru vizionat îl trec într-un caiet voluminos, cu simple comentarii personale și note date regiei, scenografiei, actorilor, ca „spectator ca la teatru”, fără a uita de dramaturgul și cronicarul dramatic! De peste patru decenii mi-am umplut casa cu geamantane pline cu distribuții sau frumoase caiete-program ale spectacolelor vizionate. La final de an chiar acord acestei Arhive sentimentale un timp suplimentar de studiu și comparații la rece…
Read more: Dramaturgia română între cele 103 spectacole văzute în 2019!…2018 se încheia cu un megaspectacol la Naționalul bucureștean, dramatizarea lui Radu Afrim a romanului de top în literatura română, „Pădurea spânzuraților”, de Liviu Rebreanu. Regizorul și-a montat scenariul, cu inegalabila sa plasticitate, dar și cu teribilismul de a schimba logica scriitorului, oricare ar fi. Ca atare, un spectacol cu „ecou”, încheiat cu… venirea migranților, prin complicitatea filmului! Anul acesta se termină, la TNB, cu alt spectacol, „Trei surori”, ce nu trebuia să aibă pe afiș numele inconfundabilului regizor și nici măcar al ilustrului autor, Anton Pavlovici Cehov, patriarh al Dramaturgiei universale.
Read more: Când „Trei surori“ colindă, cu o „Capră“, la Vârful cu Dor!…Era într-o luni seară, când, de regulă, teatrele sunt în relache! La „Nottara”, în centrul Capitalei, se juca o piesă necunoscută („Martha și George”), a unui autor nu prea știut, Ileana Răducanu. Și, totuși, Sala Studio era plină ochi, s-au pus chiar câteva scaune suplimentare. Publicul luase cu asalt sala, curios să o vadă pe fata Regelui Hagi, Kira, născută la 27 martie 1996, la Barcelona. După o oră, la finele spectacolului, publicul ovaționa! Lumea venise să o vadă pe Fiica lui Hagi, dar, în final, încântată de jocul de pe scenă, copleșea cu aplauze și ovații o tânără actriță excelentă. Kira nu mai era copilul cel mare al lui Gică Hagi (pe mezinul Ianis îl știau mai toți, de la „Viitorul”, Națională, Genk). În seara aceea de 2 decembrie, mulți au descoperit, surprinși, o foarte talentată actriță. În rolul Marthei Bibescu, în povestea romanțată a Marthei Lahovary, căsătorită cu tânărul prinț George Bibescu. Iubire curată, dar și tristeți, sfârșind cu plecarea subită a Marthei din țară, în 1945, când Ambasada Franței a anunțat-o că poate fi arestată de comuniștii care preluau puterea în România. Martha Bibescu, suflet de artist, premiată de Academia Franceză pentru volumul „Cele opt Raiuri”, în 1908, femeia energică decisă să recondiționeze și să pună în circuitul cultural Palatul Mogoșoaia, pe aleile căruia s-au plimbat, printre alte somități, Marcel Proust și Antoine de Saint Exupery. Poveste montată la „Nottara” de un tânăr și apreciat actor al Teatrului, Filip Ristovski, cu poezie, dinamism (și momente de dans), cu o superbă scenă când venirea comuniștilor este prezentată prin trei geamuri mari ale Palatului acoperite cu pânze roșii având, sus, „Secera și ciocanul”!
Read more: Ovaţii pentru Hagi la Teatrul Nottara!... Spectacolul cu nr. 100 vizionat de mine în 2019 - „Fluturi, fluturi”, textul original, „Contesa” la „Teatrelli” -, a însemnat reîntâlnirea cu trei personaje de preț. Cu dramaturgul italian Aldo Nicolaj (1920-2004), as al comediilor tăioase și, mai ales, recordmanul monodramelor scrise, peste 50, dintre care trei sferturi tratează psihologia feminină! Interesant este că o prietenă, Paola Borboni, actriță de top, l-a sfătuit să scrie piese cu un singur personaj. Iar Aldo Nicolaj n-a uitat în plină glorie acest lucru, dedicându-i Divei o piesă, la 50 de ani de strălucită carieră artistică, „Fluturi, fluturi”, ce a străbătut lumea. În România, acest text a fost jucat de un „careu de Regine” din Teatrul Românesc. Regretatele Olga Tudorache (în 1981, la Teatrul Mic) și Melania Ursu (în 1998, la Naționalul clujean), mai nou Mihaela Arsenescu Werner, la Naționalul ieșean, în 2013, și Adela Mărculescu, toamna aceasta, la „Teatrelli”.
Read more: Un trio încântător: Aldo Nicolaj - Adela Mărculescu - Dan Tudor…Citesc într-o cerere trimisă la Administrația Națională a Penitenciarelor: „Noi, 48 de deținuți din penitenciarele Bistrița, București - Jilava, București - Rahova și Codlea, condamnați la 298 de ani, 6 luni și 213 zile privare de libertate, vă invităm să participați la «Festivalul Multiart pentru deținuți. Dana Cenușă - Descătușare prin cultură», ce va avea loc, în intervalul 20-21 noiembrie 2019, la Teatrul Nottara!”
Read more: 48 de deţinuţi ne-au invitat la… Teatru!... Sub Tâmpa însorită, în 1978, se lansa Festivalul de Teatru Contemporan. Din nefericire, Gala teatrală de la Brașov a avut, din 1986, trei întreruperi, financiarul și politicul întorcând spatele Thaliei. Ultimele 17 ediții, însă, s-au ținut șnur, prin efortul autorităților locale de a menține tradiția Festivalului de teatru al Brașovului. Toamna aceasta (17-23 noiembrie), o ediție jubiliară, a 30-a, cu... Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană!
Read more: Festivalul Braşov - Cota 30 şi un evantai de „10 cu felicitări“!...Mă număr printre cei care au învățat să scrie teatru văzând multe spectacole, citind numeroși dramaturgi. Drintre cei români, în special Eugen Ionescu și Dumitru Radu Popescu. Părintele Teatrului absurdului (alături de Samuel Beckett) și Cel mai mare dramaturg autohton în viață. Ambii cu perioade fascinante, dar și...
Read more: Dumitru Radu Popescu şi „Aceşti îngeri trişti“ de astăzi!… Am avut șansa să urmăresc unul dintre cele mai frumoase Festivaluri de teatru desfășurate anul acesta în România! În orașul nefericitului Hamlet al fotbalului românesc, firește, Dobrin, lumea a luat cu asalt, timp de zece zile (1-10 noiembrie), cele două săli ale Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești. La a 23-a ediție a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio și de Forme Noi! Succesul de public - mai toate spectacolele s-au jucat „sold out” - a însemnat marele câștig, în unele Festivaluri sălile fiind dezarmant de goale.
Read more: La Teatrul din Piteşti, lume ca la meciurile „Prinţului“ Dobrin!…După zbuciumul de 18 luni al unor oameni (patru la număr) cu sufletele vibrând pentru Teatru, o nobilă și inedită Idee a devenit realitate: data de 13 noiembrie a fost decretată prin lege, adoptată de Parlamentul României, Ziua Dramaturgiei Românești! 13 noiembrie 1884 - ziua premierei absolute, la Teatrul Național București, a celei mai cunoscute și jucate piese a lui Ion Luca Caragiale – „O scrisoare pierdută”. Anul aceasta, peste o săptămână, se va sărbători întâia oară Ziua Dramaturgiei Românești, omagiu adus unor pleiade de minunați autori dramatici români. De la Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Bogdan Petriceicu-Hașdeu, la Camil Petrescu, Lucian Blaga, Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Mihail Sebastian, Victor Eftimiu, de la Eugene Ionesco, Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Tudor Popescu, Horia Lovinescu și alții, de la valoroșii autori în viață - Dumitru Radu Popescu, Matei Vișniec, Dinu Grigorescu, Doru Moțoc, Viorel Cacoveanu, Mircea Radu Iacoban, Cornel Udrea, Horia Gârbea, Lucia Verona, Lia Bugnar, Olga Delia Mateescu, Saviana Stănescu etc., la talentata generație actuală, nu prea susținută de cei în drept! În fond, Ziua Dramaturgiei Românești vizează promovarea, nu marginalizarea autorilor noștri dramatici de directori de teatru, regizori, Ministerul Culturii și Identității Naționale, UNITER, Primării, Consilii Județene. Să nu uităm că Teatrul reprezintă, împreună cu Sportul, un ambasador de ecou al României în lume! Iar Teatru fără Dramaturgi nu există!
Read more: Ziua Dramaturgiei Româneşti!...Lumea noastră teatrală a fost lovită, și ea, aproape paralizant, de fatidicul Buget ce s-a tot rectificat, încât mai toți au rămas blocați! S-au abandonat Proiecte, noi premiere, s-au anulat turnee. Și, totuși, unde există Iubire de profesie, de nobila Artă a Spectacolului de Teatru, se produc veritabile minuni! Una dintre aceste incredibile supraviețuiri o reprezintă Festivalurile de Teatru din România, superbe Gale de Frumos, cu tradiție și ecou, chiar internațional. Cu sacrificii teribile, cu reducerea numărului de Evenimente, ba și renunțarea la Reuniune (aplaudatul „festCo”, al Teatrului de Comedie, nu s-a mai ținut în luna mai!), într-un sufocant regim de austeritate, Festivalurile de teatru au mers mai departe și în condiții ca și imposibile. Iau, spre argumentare, și laude, numai Toamna aceasta, încă vibrantă. Un minunat Anotimp al Festivalurilor, spre care, încântat, privesc fugar în ordinea intrării în Scenă.
Read more: Toamna se numără Festivalurile!…Despre dramaturgul rus Aleksandr Vampilov s-a spus (și scris), de cum a apărut în lumea literară (în 1965, cu „Adio în iunie”), că va fi urmașul marelui Cehov! Chiar dacă a scris doar câteva piese: „Fiul cel mare” (premiera în 1969, la scurt timp ecranizarea!), „Anecdote provinciale”, „Vânătoare de rațe”, „20 de minute cu Îngerul”, „Casa cu fereastra spre câmp”, „Vara trecută la Ciulimsk”. În august ‘72, însă, pe când sărbătorea numai 35 de ani, s-a înecat în lacul Baikal! O „anecdotă provincială” zicea că a murit nu pentru că n-ar fi știut să înoate, ci pentru că nu a fost lăsat să înoate! Așa a revenit multora în minte acea replică tăioasă „S-a întâmplat ceva cu noi! Ne-am sălbăticit!”, din „Întâlnire cu Îngerul”! Și faptul că tatăl lui, intelectual rasat, a fost condamnat și împușcat pe când Aleksandr avea doi ani! Erau vremurile cumplite stârnite de Stalin și poliția lui secretă!
Read more: La „Nottara“, reîntâlnire cu „Fiul cel mare“, după 42 de ani!