… „Măscăriciul” a avut premiera acum şase ani, în februarie 2005. Am văzut, atunci, bijuteria de spectacol creată de Horaţiu Mălăele (regizor şi interpret) şi Nicolae Urs (cel cu ideea adaptării piesei într-un act, „Cântecul lebedei”, de Cehov). Am vizionat spectacolul şi săptămâna trecută, la Giurgiu. După şase ani de la debutul pe scenă, cu peste 180 de repezentaţii, de la New York şi Montreal prin toată Europa (nu doar în România!), până-n India, China, Coreea, Australia şi Singapore (unde s-a jucat într-o sală de sport!), ar fi fost logic ca „Măscăriciul” să apară, acum, obosit, uzat. Arta adevărată trece însă dincolo de logica elementară, în sublimă transfigurare. Altfel, n-am fi văzut, săptămâna trecută, un spectacol ca la premieră, cu acelaşi fior, cu aceeaşi frenezie scenică...
... Eveniment, săptămâna trecută, în lumea teatrală. La Muzeul Literaturii Române s-a lansat o carte rară: „Mari autori pe scenă. De la Shakespeare la Ionesco”. Autorul acestui volum inedit, remarcabilul om de cultură Mircea Ghiţulescu, nu a fost, din păcate, pe scenă. A pus punct manuscrisului, a mai reuşit să scrie şi o prefaţă, potenţând (ca nimeni altul!) autonomia literară a genului dramatic, şi a plecat în Nemurire. Lăsând doar unicul volum dintr-o fascinantă Istorie a dramaturgiei universale, pe care o programase în mai multe tomuri. După ce oferise două cărţi de referinţă, unice în domeniu („Istoria dramaturgiei române contemporane” şi „Cartea cu artişti”), marele om de teatru Mircea Ghiţulescu a cutezat la încă o premieră absolută de ecou. Dar Opera unui artist s-a oprit nedrept, pe scenă, cu mai puţine personaje decât plănuise autorul...
... Când Shakespeare se întâlneşte cu Alexandru Tocilescu, nu poate fi decât o frumoasă nebunie. Aşa şi cu recentul musical „Nevestele vesele din Windsor”, de la Teatrul Metropolis. O revenire, după 33 de ani de la evenimentul exploziv al anului ‘78, de la Piatra-Neamţ, unde „Toca” şi Alifantis s-au jucat şocant cu „Nevestele” marelui Will, în play-back. Acum, în alt mileniu, logic să fie o nebunie live, cu 25 de oameni dansând trepidant twist şi rock (pe o scenă, parcă, prea mică!) în acordurile lui Nicu Alifantis (povestitorul din spectacol) şi ale formaţiei Byron. Scena este o frenezie, sala - un vulcan de veselie, textul devine actual, iar morala („Hâş de aici că eşti pătat, Hâş de aici că eşti stricat”), cântată în final lui Sir Falstaff şi sălii, potenţează repetabilitatea relelor de la Shakespeare până astăzi.
... Radu Beligan a fost ovaţionat în ultimele zile (şi) cu „Egoistul”, (şi) la Giurgiu, unde a primit şi Trofeul „Oaspeţi de Legendă”. Spectacolul, regizat de Maestrul care nu părăseşte o clipă scena în cele două ore, reprezintă o fascinantă Lecţie de teatru... A fost adulat şi cu ocazia Conferinţelor de suflet, ultima la Palatul Copiilor, veritabil curs de Filozofia Artei şi a Vieţii... De parcă acestea n-ar fi fost suficiente, Maestrul a mai avut, tot în februarie, şi o premieră, ca regizor: „Nimeni nu-i perfect”, piesa actorului-dramaturg englez Simon Williams. Este o spumoasă comedie sentimentală, în premieră absolută în România, ce s-a bucurat de la întâia reprezentaţie de un uriaş succes de public. Vinovaţii? Textul, cu replică vie, o bună dozare a conflictelor, cu personaje excelent croite, valenţe potenţate la rang artistic de uriaşa experienţă, rafinamentul cultural şi scenic, ca şi „ochiul” Maestrului Radu Beligan. Este un demers regizoral prin care Maestrul, din marele respect pentru public, a reabilitat comedia atacată de şuşele de pe micile ecrane. Părtaşi la succes sunt: dramaturgul Mona Radu (autoarea excelentei traduceri), scenograful Puiu Antemir (cu un decor bine gândit, în trei puncte de sprijin: birourile editoarei şi statisticianului-scriitor, apartamentul lui Leo) şi Irina Schrotter, autoarea unor costume de efect, în special al lui Harriet. Şi au mai fost şi actorii, perfect aleşi de Maestru, prin care a gradat abil tensiunea spectacolului, dar a reuşit să respecte şi romantismul, candoarea unor situaţii. Un Silviu Biriş admirabil, dezlănţuit, cu fervoarea jocului, în rolul lui Leo, statisticianul părăsit de soţie, însă şi în travestiul de mare farmec al Bătrânei... Un Ştefan Radof fermecător în rolul tatălui dat afară de la azil pentru că este mereu îndrăgostit (sau afemeiat?), personaj jucat minunat, cu inteligenţă, patos şi umor, urmând, cred, în topul ultimelor realizări ale preţuitului actor celui din „Azilul de noapte”, de la Metropolis... O încântătoare Andreea Şofron, în Harriet, editoarea plină de sensibilitate şi viaţă... Prestaţie apreciabilă pentru Florentina Ţilea, în rolul mai mic Dee Dee, eleva nonconformistă, fiica şi nepoata. Apare, de două ori, şi copila Andreea Popescu...
... Fiecare premieră a Companiei de Teatru „Passe-partout Dan Puric” înseamnă o sărbătoare. Aşa şi cu ultimul spectacol, „Necuvinte”, scos la rampă week-end-ul trecut, la Sala Rapsodia din Bucureşti, un eveniment de mare ţinută artistică şi morală. Sigur, titlul de pe afiş te trimite imediat la celebrele versuri ale lui Nichita Stănescu, la acel volum rar, „Necuvintele”, ce a reconstruit materialul poetic, înlocuind cuvintele banalizate, devalorizate prin repetabilitate extremă, cu reversul lor, Necuvintele - efigie a cuvântului originar. Nichita Stănescu ne-a propus un alt tipar semantic, Dan Puric şi trupa lui de vis, un alt demers scenic.
... Un fapt de viaţă cutremurător - miza unui spectacol tulburător. Faptul s-a petrecut undeva în estul Anatoliei. Spectacolul a avut loc la Naţionalul bucureştean. „Avalanşa”, piesa scriitorului turc Tuncer Cucenoglu, poate fi atât o fabulă, cât şi o parabolă. Spectacolul, unul de Artă adevărată. Acolo, în munţii avalanşelor, viaţa locuitorilor unui sătuc este încătuşată de oficialităţi, în funcţie de zăpezile ce pot acoperi cătunul. Sătenii au voie numai trei luni pe an să se iubească, să aducă pe lume copii, să cânte şi să trăiască din plin. În rest sunt încarceraţi în propriile case. În piesă, o tânără va naşte prematur, fapt interzis de autorităţi. Soţul, socrii, bunicii (semnificativă triadă) trăiesc acest moment-limită, căutând salvarea Vieţii. Autorităţile nu acceptă nicio excepţie de la regula locului. Gravida trebuie îngropată de vie, cu pruncul în pântece, ca ţipetele facerii să nu pornească avalanşa. S-a mai întâmplat aşa ceva acolo. Soţul nu poate accepta însă sentinţa criminală, ia puşca (prezentă în decor de la început, ca în piesele lui Cehov), ameninţându-i pe preşedinte, venit cu doi membri ai Comitetului, şi pe moaşă. Soţia va naşte, într-un strigăt înăbuşit, iar copilul îşi va ridica primul glas spre munţii înzăpeziţi, parcă pentru a opri moartea. Viaţa supune legile strâmbe şi curajul Soţului fisurează dictatura locurilor.
… Week-end de vis, în noua sală de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde „Savoy”-ul renovat este realmente o bijuterie în materie. În acest minunat templu al comediei, muzicii şi dansului, a avut loc un spectacol de ţinută europeană, „Aplauze, aplauze”, revistă în două acte şi 36 de tablouri, cu texte şi muzică semnate inconfundabil Mihai Maximilian şi Vasile Veselovski. Remarcabil spectacol, creat de veşnic tânărul Biţu Fălticineanu pentru aniversarea a peste 30 de ani de carieră a două Legende ale teatrului românesc: Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Iar sărbătoriţii au fost primii care au oferit cadouri rare publicului, alături de invitaţi de onoare, încântătoarea Tamara Buciuceanu-Botez (altă Legendă!) şi vocea rară a Sandei Ladoşi, dar şi de trupa de nota zece de la „Tănase”.