… De multe ori, când un teatru programează un spectacol la doi ani de la premiera sa, sub genericul „La cererea publicului”, la mijloc se află o găselniţă organizatorică. Nu a fost cazul reprezentaţiei din ultimul week-end, de la Metropolis, cu o sală plină la piesa „Cum m-am lăsat…”, adaptarea minunatei actriţe Anca Sigartău după romanul „Cum m-am lăsat de gândit”. Romanul aparţine scriitorului şi ziaristului Hannes Stein, născut în ‘65, la München, dar trăit prin Austria, Scoţia şi Israel, el fiind şi autorul altei scriituri atipice („Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie”). Textul pe care au canavat cu patos Anca Sigartău şi 1-Q Sapro (venit din lumea muzicii moderne), alături de regizorul Bogdan Muntean, are un subtitlu care spune multe: „Mic tratat pentru intelectuali epuizaţi”.
… Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi-a programat întâia premieră a noului an pentru sâmbăta trecută: „Lecţia”, de Eugen Ionescu. Directorul instituţiei, cunoscutul actor şi cantautor Mircea Bodolan, a anunţat din timp cronicarii dramatici, oferindu-se să trimită un microbuz la Bucureşti. În dimineaţa premierei, ţara s-a trezit sub zăpezi nebune. Posturile de radio şi de televiziune anunţau viscol în Bărăgan şi la Dunăre, invitând şoferii să nu plece la drum. Şi totuşi, cu trei ceasuri înainte de premieră, un evantai de nume grele în cronica dramatică se afla la respectatul teatru brăilean: Mariana Ciolan, Maria Sârbu, Bebe Parhon, Adrian Mihalache, Doru Mareş. Plus regizorul Lucian Sabados, directorul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, şi semnatarul acestor rânduri. Minunaţi temerari porniţi prin viscol, trecând pe lângă maşini şi tiruri aruncate în şanţ de troiene, cu toţii topind gheţurile de afară sub flacăra dragostei pure de teatru, de Eugen Ionescu, şi respectul faţă de „Maria Filotti” şi noul ei director. La o oră şi jumătate după miezul nopţii, după ce aplaudase premiera brăileană, echipajul bucureştean bătea la porţile Capitalei, traversând un veritabil calvar alb, ajutat de Cristi Popa, şoferul de excepţie al teatrului de la Dunăre. Pentru mine, acesta a fost marele, sublimul spectacol, unul de-a dreptul rar...
… O piesă despre care nu a auzit mai nimeni: „Mă mut la mama”. De un autor necunoscut - Andreas Petrescu („şi un pic Gabriel Fătu”, cum scrie pe afiş). Producţia unei companii particulare (D’Aya) în parteneriat cu Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Pare scenariul obişnuit în ultima vreme pentru o şuşă itinerantă, montată să aducă bani. Numai că afli că în piesuliţa aceasta cu titlu familial există o avalanşă de talent netrădat, excelenta actriţă-totală Adriana Trandafir. Şi mai vezi că direcţia de scenă este semnată de un nume al regiei româneşti, Gelu Colceag. Două motive să te încumeţi să mergi la un spectacol ce se joacă unde se poate închiria o sală! Alegere inspirată pentru cei care au dat buluc la începutul acestui an la Teatrul Mic, unde a fost mare haz.
… Anul a început încântător pentru teatrul românesc. Cu un spectacol rar, de istorie şi poezie, de entuziasm şi nobile aduceri aminte. Sărbătorirea celor 50 de ani de la ctitorirea Teatrului de Comedie, redută prin decenii a culturii române, a însemnat o gală a legendelor, scrisă în filigran de suflet, un miraculos drum prin arhiva sentimentală a teatrului românesc…
… Conştient că publicul are nevoie, mai ales în aceste vremuri destul de triste, de cât mai multe comedii bune (nu şuşe!), Teatrul Evreiesc de Stat a încheiat anul 2010 cu o premieră de mare haz, în limba română: „Azilul amanţilor”, text de ecou prin lume al britanicilor John Chapman (actor, dramaturg, exponent celebru al farsei interbelice) şi Dave Freeman. Piesa s-a mai jucat şi la noi, la Târgu-Mureş, cu titlul „Clinica amanţilor”, iar opţiunea repertorială de la TES s-a dovedit foarte inspirată. Căci avem de-a face cu o spumoasă comedie de situaţii şi replici cu haz, în care actorii joacă efectiv cu o plăcere molipsitoare. Când un text ca acesta întâlneşte un evantai de actori profesionişti, precum cei de la teatrul condus de veşnic tânărul Harry Eliad, şi un regizor ca freneticul Dan Tudor, născut pentru comedia fină (ca şi actor!), nu putea rezulta decât un spectacol dinamic, la care se râde sănătos, în cascade.
... Prin final de februarie trecut, la sfârşit de iarnă, Teatrul „George Ciprian” din Buzău descindea în Bucureşti, la „Nottara”, cu un spectacol („Nişte fete” de americanul Neil LaBute) care s-a acoperit de elogii, ajungând să bată şi la porţile UNITER. Jucau atunci, încântător, în regia lui Cristi Juncu, cinci fete şi un bărbat.
… După regalul lui Marius Bodochi, la Opera Naţională, cu un uluitor Salieri, în „Amadeus”, nu-mi mai găsesc metaforele, cuvintele par sărace, nu mai fac nicio comparaţie cu filmul lui Milos Forman şi „Oscarul” lui Murray Abraham din ’85. Când ai şansa să urmăreşti o asemenea seară sublimă, nu-ţi rămâne decât să nu te mai uiţi o săptămână la televizor, să refuzi alte spectacole şi să retrăieşti minunea artistică dată în dar, poate, de Dumnezeu.