…„Cockoşi”, la Teatrul Act. Un spectacol recomandat de multă lume bună. Aflu că textul („Cock”) aparţine unui tânăr dramaturg englez (Mike Bartlett, 33 de ani), care a primit Premiul „Laurence Olivier” şi a văzut piesa jucată cu succes la New York, pe Broadway, şi la Londra, la Royal National Theatre. Cum regia spectacolului de la Bucureşti era semnată de un tânăr foarte talentat (Horia Suru, totodată şi traducătorul piesei, nume despre care se va vorbi mult şi frumos, cred!), iar la Teatrul lui Marcel Iureş se montează numai texte de succes, existau toate şansele unei seri de excepţie. După primele cinci minute ale spectacolului însă, am vrut să părăsesc sala! Doi bărbaţi se sărutau cu patimă, îşi declarau dragoste, clar, era vorba despre homosexualitate, fenomen pe care îl accept, dar nu mă interesează.
Read more: Bine că n-am plecat după cinci minute!...Timp de cinci zile (4-8 aprilie), pe Bistriţa a acostat Corabia teatrului. Din invincibila armadă a Thaliei autohtone a coborât, în Bacău, multă lume bună din teatrul românesc - actori, regizori, dramaturgi, teatrologi, cronicari, directori de teatru - pentru a ţine Serbările galante ale Galei Star, ediţia a IX-a (în varianta nouă). Zece concurenţi, la „recital în concurs”, din trei ţări (Germania, Republica Moldova şi România), cinci spectacole de colecţie în „Recital extraordinar” şi un Juriu de cinci stele: starul de la Hollywood, americanul Nick Mancuso; regizorul de ecou internaţional Alexander Hausvater; dramaturgul de ţinută Valentin Nicolau (cândva, excelent director al TVR); remarcabilul critic dramatic şi secretar literar al teatrului băcăuan, Doru Mareş, şi doi teatrologi de profunzime, Carmen Stanciu şi Marius Zarafescu.
Read more: Armada teatrului a cucerit Bacăul…În subsol, la „Odeon”, în Sala Studio, ca într-un atractiv atelier de teatru, se montează piese care răscolesc conştiinţe. De ieri şi de astăzi, ca într-un schimb de ştafetă al istoriei: „Tipografic majuscul”, de Geanina Cărbunariu, şi „Contra democraţiei” de E. Soler. Ultima premieră, „Poveste despre tatăl meu”, readuce la rampă un dramaturg român de substanţă, apreciat scenarist de film, un distins literat exilat, parcă, în lumea politicii: Radu F. Alexandru.
Read more: Răscolitoarele adevăruri târzii…Ultima premieră a Teatrului „Fani Tardini” din Galaţi, de vinerea trecută, ne-a readus în universul lui Godot. Nu-i vorba despre celebra piesă a lui Beckett, „Aşteptându-l pe Godot”, ci despre o lume asemănătoare surprinsă de un reputat, pe plan mondial, dramaturg român (care trăieşte la Paris!), Matei Vişniec, cu a lui scriitură „Trei nopţi cu Madox”, pe care valorosul regizor Radu Dinulescu ne-a prezentat-o într-o montare aparte, una diferită de cele văzute în ultimele două decenii la „Comedie”, „Nottara” sau într-un memorabil spectacol-lectură al lui Mircea Marin, în rotonda de la Muzeul Literaturii Române, cu un strălucit Constantin Cojocaru. Textul acesta de referinţă în opera lui Vişniec ţine de teatrul absurdului şi oferă celor cinci personaje (ca şi publicului) iluzia, speranţa, visul unei minuni peste noapte, în locul unde plouă în fiecare duminică. Cel care, la graniţa dintre real şi absurd, ar putea produce divina metamorfoză undeva, în lume, unde nu se întâmplă nimic, pe malul unei mări, este Madox, care joacă orice de dragul jocului şi nu pierde niciodată. Personaj care nu se ştie cine e, de unde vine şi unde va pleca exact, creat ca un joc, ca o evadare de cei cinci, într-o veselă şi tristă ubicuitate, Madox fiind în acelaşi timp în cinci locuri diferite!
Read more: Un Madox gălăţean pentru Avignon…Capodoperă a literaturii române, romanul „Moromeţii”, ctitorit nemuritor de Marin Preda în 1955, traversează încântător istoria. În biblioteci, pe marele ecran (filmul lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc şi Mitică Popescu printre mulţi alţii), pe calea undelor, într-un scenariu de teatru radiofonic, în regia lui Cristian Munteanu. Acum a sunat ceasul ca Moromeţii să urce pe scenă, şi nu oricum, ci într-un spectacol absolut fabulos realizat la Teatrul Act, „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, minunat act de cultură.
Read more: „Moromeţi“ de legendă la Teatrul Act...Pentru mine, orice spectacol de teatru se termină mult după ultima cortină a reprezentaţiei, cu interogaţii, rememorări şi, neapărat, cu lectura atentă a Caietului-program. La ultima premieră a Naţionalului bucureştean, reprezentaţia a întârziat câteva minute şi, neinspirat, am răsfoit frumosul Caiet-program. Al piesei „Hoţi”. Nu celebra dramă „Hoţii” de Friedrich von Schiller, din 1781. Este „Hoţi”, datată 2010, cu semnătura nemţoaicei Dea Loher, născută în 1964. Două idei, citite în Caietul-program, înainte de a începe spectacolul, m-au urmărit în circa 150 de minute de joc, fără pauză.
Read more: Spectacolul Caietului-program...…În istoria teatrului românesc au făcut carieră, înnobilând scena, actori, regizori şi scenografi de excepţie, dar şi cronicari dramatici remarcabili. Printre ei, regretatul Dinu Kivu, plecat nedrept între îngeri, la numai 46 de ani, după un sfert de veac dedicat cronicii dramatice, eseului, portretului în filigran şi interviurilor de substanţă cu mari creatori de teatru. În ’89, când ne părăsea un minunat trubadur de sub balconul Thaliei, prelua ştafeta fiul său Ionuţ, de numai 9 ani pe atunci. Trecut-au anii, unii l-au uitat nemeritat pe Dinu Kivu… Ionuţ a dus însă torţa teatrului mai departe, absolvind, în 2002, ca eminent şef de promoţie, actoria, la UNATC, având din gena tatălui rafinament şi profunzime în actul creator. Şi totuşi nu prea joacă la Odeon, unde-i angajat. Nu s-a lamentat, a căutat evadări, o supapă fiind regia, debutând cu real succes ca director de scenă într-un teatru particular, şi încă unul de top - Godot…
Read more: Cu gândul la Dinu Kivu…