Ce înseamnă acest titlu ca o criptogramă?! Simplu: proiectul Noua Generație (9G) lansat anul trecut de Teatrul Național București (TNB) și derulat prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”. Pe scurt, o frumoasă și lăudabilă inițiativă a primei scene românești de a pregăti schimbul de mâine al teatrului nostru (sperăm că legislația va permite și angajarea măcar a premianților!). Un Concurs de proiecte ale tinerilor creatori de teatru a adus sub ochii juriului 42 de oferte și au fost selectate șapte, spre a fi produse pentru Sala Mică, destinată tinerilor artiști, actori, regizori, scenografi. Cum intrarea a fost liberă, cred că acest Proiect este și pentru tinerii spectatori chemați să se familiarizeze cu noile stiluri de regie. Până acum, au văzut luminile rampei patru dintre proiectele reținute, un al cincilea ratând premiera.
Read more: 9G la TNB!…Nu în Basse Terre sau Grande-Terre, în departamentul francez din Caraibe, ci pe scena Teatrului Nottara, la finele piesei „Vacanță în Guadelupa” de Pierre Sauvil și Eric Assous (regia: Diana Lupescu), în fața unei săli pline, entuziasmate. O frumoasă inițiativă a Teatrului de pe Bulevard face de o vreme ca Ziua de naștere a actorilor lui să fie sărbătorită pe scândura miracolelor, iar, apoi, în foaier, alături de Măria Sa Publicul. După Victoria Cociaș, Catrinel Dumitrescu, Alexandru Repan, George Alexandru și alții, acum a fost rândul lui Ion Haiduc, remarcabil actor de teatru și de film (peste 50), mult iubit de public. Sărbătoritul din weekend-ul trecut s-a născut la 3 decembrie ’47, la Oradea, fiind urmașul unui haiduc autentic, Novac, din partea mamei. Mama voia să-l facă medic, dar alegerea a fost influențată de tată, șef de gară, văzut de fecior jucând în „Năpasta” de Caragiale, la un teatru de amatori! Azi, Ion Ucu (pentru prieteni) Haiduc numără 45 de ani de carieră strălucită, în care a îmbinat, pe scenă sau în platourile de filmare, jocul în forță cu partituri de mare sensibilitate, cel dinamic cu vraja poeziei, personajele istorice cu spumoase comedii. Pe scena Vieții și în viața Scenei, Ion Haiduc - un gentleman cu suflet de aur, pentru care mereu tinerețea este o creatoare stare de spirit. Ca și în „Vacanță în Guadelupa”, jucând încântător rolul deputatului lichea Bouladon, flancat de minunații Adrian Văncică, Dani Popescu, Crenguța Hariton, Ana Navrot și tânăra Corina Dragomir.
Read more: Ion Haiduc, sărbătorit în… Guadelupa!Printre spectacolele vizionate care m-au marcat cel mai mult, în 2014, trec indiscutabil și „Hronicul găinarilor”, prezentat la București, la început de toamnă, de Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. O tulburătoare epopee scenică, generată de dramatizarea (autor Petru Hadârcă) unui tulburător roman („Hronicul găinarilor”), semnat de scriitorul basarabean Aureliu Busuioc (1928-2012). Literații de peste Prut consideră că ne găsim în fața unui veritabil descendent al lui Ion Neculce - cu al său celebru pentru noi letopiseț „O samă de cuvinte”, ba unii au scris că avem o replică dată peste secole (prin acest roman epopee-parodie) de Aureliu Busuioc francezului François Rabelais (autorul vestitului „Gargantua și Pantagruel”). De aici, un spectacol încântător, mișcător, plin de dramă și de umor, de ironie și de furie, o abordare emoționantă, estetică și curajoasă a unei repetabile istorii mai mult intuite decât cunoscute de contemporani.
Read more: Hronic de zile mari la Chişinău!La Pitești, săptămâna trecută, două Festivaluri sub aceeași umbrelă ale Teatrului „Al. Davila”: Festivalul Internațional al Teatrului de Studio (ediția a XVIII-a) și Festivalul Balcanic al Teatrului de Studio (ediția a V-a)! O mixtură interesantă, dar și discutabilă... Oricum, Piteștiul se vrea un catalizator al teatrului de studio din Balcani, nișă neexplorată până acum șase ani, de când pe Argeș au poposit trupe teatrale din toate țările balcanice. Anul acesta, numai cinci teatre, din patru țări: Albania, cu două trupe („Skampa” și „Adriana”), angajate în producția unui spectacol („Departament AP” de dramaturgul albanez Jeton Neziraj, în regia valorosului Adonis Filipi); Bulgaria, cu Teatrul Dramatic și de Păpuși din Vrața (spectacolul „Să punem basmaua la soare”, textul autorului dramatic bulgar Kiril Teplov, în regia lui Atanas Popdimitrov, vechi prieten al piteștenilor și câștigătorul premiului de regie); Kosovo, țară în premieră pe scena de lângă Trivale, reprezentată de Teatrul Kombetar (un „one man show”, „Amok”, după piesa kosovarului Stefan Mazur), și Serbia, cu două teatre: „Sterija”, Scena Română, din Vârșeț, care a prezentat „Tabloul Lacuna” de Eugen Ionescu, în regia lui Ștefan Sablic, cu cinci actori de suflet, revenind pe scena argeșeană Otilia Pescariu, Mircea Omoran și Marko Adzik; Teatrul „Berarilor” din Kragujevac, cu „Magneti” de sârbul Ivan Panici, în regia lui Dragan Jakovletici, vechi prieten al teatrului piteștean, într-o colaborare rodnică, de decenii, cu trupa de peste Dunăre!
Read more: Două Festivaluri într-unul!…Teatrul independent reprezintă un veritabil Fenomen (și) la noi. Când la Festivalul Național de Teatru Independent, desfășurat la București, între 3 şi 9 noiembrie, au participat 15 trupe din provincie (trei din Iași, câte două din Cluj și Sibiu, câte una din Arad, Botoșani, Brăila, Constanța, Craiova, Oradea, Sfântu Gheorghe, Timișoara) și 19 din Capitală (plus cinci producții pe cont propriu ale actorilor bucureșteni Radu Iacoban - patru și Teodor Ghiță), este evident că Fenomenul are o largă arie de răspândire, de care nu poate fi indiferent Ministerul Culturii. Este frumos, tonic că tot mai mulți tineri creatori de teatru se zbat pentru pasiunea lor nobilă, în condiții vitrege! Zbuciumul lor e un strigăt, un S.O.S. pentru salvarea actorilor și regizorilor români abia ieșiți din facultăți. Căci de ani buni sistemul nu permite angajarea tinerilor absolvenți, excepțiile însemnând o altă temă de discuții.
Read more: Independent, dar nu indiferent!Nu există pădure fără uscături și festivaluri fără umbre. Nu a făcut excepție nici lăudatul FNT (Festivalul Național de Teatru), o frumoasă Sărbătoare de zece zile, dar și cu câțiva nori neașteptați.
Read more: Umbra lui Ceauşescu, la FNTAceasta a fost ediția (a XXIV-a) a Festivalului Național de Teatru, pe scurt FNT (24 octombrie - 2 noiembrie). Directorul FNT, remarcabilul critic Marina Constantinescu, atenționa, de la început, că Gala 2014 n-a vrut să cosmetizeze realitatea teatrului românesc actual, dar nici să coboare spre producții diluate sau spre neîmpliniri ale unor regizori de top. Spectacole de mare respirație și unele în intimitatea Sălii de studio, teatru realist, document și teatru pantomimă, teatru-dans, coregrafic și cel dominat de fantasticul tehnicii de ultimă generație, diversitate de teme și de stiluri în măsură să facă neîncăpătoare sălile. O veritabilă Sărbătoare de zece zile pentru profesioniștii Thaliei, însă și pentru spectatorul de rând, fericit să vadă unele dintre producțiile sonore ale ultimului an teatral și să se reîntâlnească, încântat, cu Maeștrii (a existat și o Secțiune cu spectacole selecționate în acest sens). De la legendarul Radu Beligan (în „Lecția de violoncel” de Mona Radu), Ion Caramitru („Furtuna” de Shakespeare și în recitalul „Vorbe, vorbe, vorbe”), Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru („Gaițele” de Kirițescu), Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc („Căsătoria” de Gogol), Oana Pellea („Vocea umană” de Cocteau), Dan Puric („Suflet românesc”, scenariul și regia - valorosul interpret), Horațiu Mălăele, George Mihăiță, Valentin Teodosiu („Revizorul” de Gogol), la Alexandru Repan, Catrinel Dumitrescu („Aniversarea” de Vinterberg și Rukov), Mihai Mălaimare („Actorul”), Ilie Gheorghe („Rinocerii” de Eugen Ionescu), Maia Morgenstern, Roxana Gutman, Dorina Păunescu, Nicolae Călugărița („Mazel Tov and justice for all” de Andrei Munteanu, „tradiția recuperată a teatrului idiș”), Adela Mărculescu, George Costin, Nicoleta Hâncu („Tartuffe sau Impostorul” de Molière), Francisco Alfonsin, Ana Navrot, Ion Grosu („Noul locatar” de Eugen Ionescu, la Teatrul Nottara, căci aceeași piesă a fost prezentată, neconvingător, și de Teatrul Municipal Baia Mare), Miriam Cuibuș, Anca Hanu („Trilogia Aureliu Manea” după texte ale regretatului regizor) și multe alte izvoare de încântare.
Read more: Sărbătoarea de zece zile