Foarte mulţi crescători împătimiţi de pisici se întreabă dacă pisica are sau nu grupe de sânge. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt acestea.
Majoritatea felinelor au grupa A
Şi pisicile au grupe de sânge, iar cunoaşterea lor poate fi foarte utilă în cazul transfuziilor sangvine - soluţie medicală salvatoare în multe dintre situaţiile de criză.
Pisicile au trei grupe mari de sânge, clasificate în sistem AB. Există o grupă A, o grupă B şi o grupă AB. Ordinea în care acestea se regăsesc este, în general, aceeaşi pe diverse zone geografice, de obicei cea mai răspândită fiind A, urmată de tipul B şi, foarte rar, de AB. „Din studiile efectuate de universităţi de prestigiu, s-a stabilit că majoritatea exemplarelor feline ce nu sunt rasă pură deţin grupa de sânge A, în timp ce subiecţii de rasă pură au în general grupa B. În cazul rasei siameze s-a constat că în proporţie de 100% se găseşte grupa A de sânge, dar este un exemplu izolat, la alte rase existând în acest moment o variabilitate în ceea ce priveşte procentul de grupa A, B şi AB”, ne-a spus medicul veterinar. În ceea ce priveşte exemplarele rezultate din împerecheri necontrolate, interrasiale sau în cazul populaţiei de pisici fără stăpân, predominantă este grupa A, dar există posibilitatea apariţiei celorlalte grupe, din împerecheri necontrolate.
Mâţa donatoare trebuie să aibă aceeaşi grupă
În cazul efectuării transfuziilor este bine ca donorul să fie A şi receptorul să fie tot A, la fel şi pentru B şi AB. „Totuşi, din experienţă s-a dovedit că şi donarea de sânge de grupa B la un pacient de grupa A, o singură dată, deci fără să existe vreo altă situaţie anterioră în care să se fi făcut această donare de la un subiect de grupa B, are efecte secundare minore, rata de succes fiind foarte mare”, ne-a mai spus specialistul. În celălalt sens însă, donarea de sânge grupa A la pacienţi de grupa B se soldează cu reacţii post-transfuzionale severe, procedura terminându-se de multe ori cu decesul animalului.
Testul se face la cabinetul veterinar
Determinarea grupei de sânge se realizează de medicul veterinar, cu ajutorul unor kituri special concepute în acest sens.
Dacă aveţi întrebări legate de pericolele ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie sau despre posibile tratamente vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 3, număr de telefon 021/348.05.30.
Aveţi o pisicuţă şi vreţi să o educaţi pentru a nu vă mai produce stricăciuni în casă? Puteţi începe un program educaţional, bazat pe ceea ce specialiştii numesc redirecţionare.
Când pisica este pe punctul de a face ceva rău strigaţi-o pe nume şi distrageţi-i atenţia de la fapta sa, atrăgând-o într-o activitate plăcută. Iată ce trebuie să mai faceţi: - nu aplicaţi pisicii pedepse corporale şi nu îi spuneţi „nu”, pentru că ea nu înţelege semnificaţia acestora. În mintea ei, dumneavoastră sunteţi cel mai bun prieten şi nu pricepe ce vreţi de la ea; - încercaţi să aflaţi ce o determină să facă acel lucru rău şi înlăturaţi cauza.
Recompensaţi faptele bune
- nu îi acordaţi atenţie când face ceva rău şi oferiţi-i recompense atunci când face ceva bun;
Bullterrierul a fost utilizat la origine în special pentru luptele de câini, pe bani. El a apărut în jurul anului 1835 în Marea Britanie, în urma încrucişării unui bulldog cu un terrier, din dorinţa de a realiza cel mai „tare” câine de luptă. Ca un paradox, în ziua de azi el a devenit unul dintre cei mai iubiţi câini de companie. Trăsătura fizică principală a acestui câine este musculatura, ce îi conferă o forţă deosebită în raport cu talia. De asemenea, forma capului său, asemănătoare unui ou, este foarte diferită de a celorlalţi câini. Ochii sunt mici şi căprui, urechile sunt apropiate, gâtul, omoplaţii şi restul corpului sunt musculoase, iar pieptul e adânc. Coada este mică, iar blana e scurtă şi netedă.
Alb complet sau colorat
Bullterrierul este întâlnit în două varietăţi: alb şi colorat (roşcat, cafeniu, dungat pe fond cenuşiu etc.). Iniţial, varietatea de culoare a rasei cel mai frecvent întâlnită era cea dungată, dar din 1860, când a fost creată varietatea albă, acest câine a câştigat şi mai multă popularitate. Bullterrierul standard are o înălţime la nivelul greabănului de 51-61 cm şi o greutate de 20-36 kg.