Învăţaţi-o să nu se sperie de cleştişor
Dacă felina este mai neastâmpărată şi nu tolerează să îi umblaţi la gheruţe, o puteţi obişnui din timp cu acest lucru mângâind-o foarte des pe lăbuţe. După câteva zile puteţi să o atingeţi cu cleştişorul până se obişnuieşte cu el şi nu se mai sperie. Apoi puteţi începe operaţiunea de „pedichiură”.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Cum tăiaţi unghiile unei pisici
Obişnuiţi-l să doarmă la locul lui
Pentru a asigura un plus de confort câinelui în timpul somnului puteţi să:
- Plasaţi perne pe podelele tari, pentru a crea locuri tocmai bune siestei de după-amiază; - Vindecaţi câinele de tentaţia de a ocupa patul dumneavoastră, momindu-l către un loc al lui
- un fotoliu mai vechi, o saltea, un coş pentru căţei etc. Momeala poate fi, după preferinţele patrupedului, un aşternut folosit de-al dumneavoastră, bucăţele de carne, jucăria preferată, pătura care îi place cel mai mult etc.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Confort pentru somnul câinelui
Căţeluşa este castrată. Vă mulţumesc frumos şi sper să demonstrăm că mai sunt şi oameni cu suflet pe lumea asta şi că mai e o speranţă şi pentru necuvântătoarele din jurul nostru, care ne pot face viaţa mai frumoasă. Numărul de telefon la care puteţi obţine mai multe detalii este 0761/483.712.
- comprese sterile din tifon şi o bandă sterilă din tifon pentru bandaje şi garouri;
- leucoplast cu zona centrală neadezivă;
- vată medicinală;
- beţişoare pentru urechi;
- şerveţele antiseptice;
- pensetă;
- termometru;
Read more: Pagina necuvantataoarelor - Trusa medicală de concediuPentru ea, căţelul avea un nume, Biţă. Pentru cei care păşeau pe lângă ei era doar un câine fără stăpân. Ea se gândea la inima de câine a celui care o chinuia zilnic, aşa-zisul ei soţ, la bătăile pe care le primea de la el, iar simpla întâlnire cu căţelul ei drag îi umplea sufletul de bucurie… Ea vorbea cu căţelul ca şi cum ar fi fost om, dând frâu liber durerii din inima ei. Îi şoptea la ureche lui Biţă că toţi sunt singuri la un moment dat în viaţă. Dar câteodată merită din plin să asculţi durerea cuiva, să pătrunzi adânc în ea şi să-ţi dai seama că de fapt există soluţii pentru orice. Biţă dădea aprobator din cap şi parcă o înţelegea.
Dar de unde să ştie bietul câine că şi noi, oamenii, avem nevoie de iubire şi de înţelegere? Dar cum orice început are şi un sfârşit, viaţa femeii luă o turnură ciudată. Biţă observă într-o zi că hainele ei cenuşii au devenit colorate şi că zâmbea mai mult. Îşi spunea că poate i se pare, dar când se simţi luat în braţe şi dus într-o curte mare, cu un nuc imens, iarbă peste tot şi descoperi un castron cu multă mâncare numai pentru el şi un coteţ numai bun de întins în el îşi spuse că sigur nu e lucru curat… Credea că visează. Dar a doua zi visul prinse iar viaţă. Tot acolo era. Săracul căţel era uimit. De unde să ştie el că femeia divorţase. Chinurile acesteia luaseră sfârşit. Iar Biţă al nostru avea în sfârşit coteţul lui. Stăpânul curţii era de acum numai el…