Main menu

header

Pagina necuvantatoarelor - Ascita, o stare ce poate indica mai multe afecţiuni

    Ascita reprezintă o acumulare de lichid în cavitatea abdominală a animalului, din cauza unor afecţiuni cum ar fi cele tumorale, spre exemplu. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre această afecţiune. Ascita apare din cauza prezenţei unor formaţiuni tumorale, a cirozei hepatice, peritonitei, dezechilibrului electrolitic sau a scăderii cantităţii de proteine din sânge (aşa cum se întâmplă în afecţiuni renale şi gastrointestinale).

   De asemenea, poate fi cauzată de unele modificări la nivelul vaselor sangvine şi limfatice sau de unele disfuncţii cardiace. Lichidul care se acumulează în stomacul animalului poate să varieze în cantitate, de la abia detectabil până la cantităţi însemnate, ce pot deforma conturul abdominal. „Acumularea de fluid poate fi rezultată prin transsudaţie sau prin exsudaţie, variind în timp.
   De obicei, proprietarii observă abia ultimul stadiu, cel de acumulare excesivă, confundând starea animalului cu una de gestaţie sau de îngrăşare”, ne-a declarat medicul veterinar.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Ascita, o stare ce poate indica mai multe afecţiuni

Pagina necuvantatoarelor - „Ia-mă acasă!”

Pe mine mă cheamă Merişor, iar prietenii mă alintă Meri. Am opt săptămâni şi m-a găsit un nene pe stradă. I s-a făcut milă de mine şi, pentru că nu m-a putut ţine la el, m-a dus la un cabinet veterinar. Aici am cunoscut mulţi căţei ca mine şi toată ziua alerg şi mă joc printre sacii cu mâncare. Mi s-a făcut deparazitare internă şi externă, vaccin şi am primit şi un carnet de sănătate.

     Aşa că acum sunt un căţel cu acte în regulă. Singura mea problemă este că îmi caut o căsuţă. Îmi doresc mult să am o familie a mea, pe care să o apăr şi care să mă iubească...

    Dacă mă vreţi şi puteţi să aveţi grijă de mine, sunaţi-mă la cabinetul SOS Vet, telefon 021/330.91.76 şi luaţi-mă acasă. 

Pagina necuvantatoarelor - Îngrijirea dinţilor câinelui

Un câine ce îşi duce viaţa într-un mediu absolut natural nu necesită o îngrijire deosebită a dinţilor, însă un patruped de apartament, după şase ani, începe să îşi piardă dinţii. Iată ce trebuie să faceţi pentru a preveni şi întârzia cât de mult posibil acest lucru.

Tartrul poate duce la pierderea danturii
     Începând de la 2 sau 3 ani este indicat să combatem tartrul dentar, care, la unii câini, se depune atât de abundent, încât gingia se retrage, iar dinţii încep să se mişte şi apoi cad. Carie dentară primară, practic, nu există la câini. Problema este însă că sub tartru se produce o adevărată gangrenă a dintelui, ce reprezintă un focar de infecţie şi împiedică masticaţia. În aceste condiţii, uneori câinele, din pricina durerii, refuză total hrana.

Read more: Pagina necuvantatoarelor - Îngrijirea dinţilor câinelui

Pagina necuvantatoarelor - Dilataţia gastrică, o urgenţă chirurgicală a câinilor

   Dilataţia gastrică este o afecţiune ce apare mai ales la rasele mari, dar şi la unii câini mai mici, la orice vârstă, dar în special la animalele în vârstă. Această boală este deosebit de gravă, punând viaţa câinelui în pericol. Dr. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a adus mai multe lămuriri.

Caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac 
     Dilataţia gastrică sau „sindromul de volvulus” este o urgenţă chirurgicală şi reprezintă a doua cauză a morţii în rândul câinilor. „Această afecţiune este legată de anumite efecte fiziopatologice secundare, distensiei şi modificărilor topografice. Este caracterizată prin acumularea rapidă de aer în stomac, malpoziţionarea stomacului, presiune intragastrică crescută şi foarte des şoc hipovolemic”, ne-a declarat medicul veterinar.  Factorii de risc sunt reprezentaţi de: vârsta, rasa, adâncimea şi îngustimea toracelui câinelui, ereditatea, dar şi de temperamentul şi de comportamentul alimentar. Această afecţiune apare de obicei în urma acumulării de gaz în stomac, conţinut alimentar sau ambele, însoţite de un anumit grad de obstrucţie mecanică sau funcţională a evacuării gastrice.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Dilataţia gastrică, o urgenţă chirurgicală a câinilor

Pagina necuvantatoarelor - Singapura, cea mai mică pisică

    Originară din Singapore, această frumoasă pisică este cea mai mică felină de companie. Atât raritatea sa, cât şi temperamentul său activ, curios, afectuos şi sociabil au făcut-o una dintre cele mai căutate pisici de companie. Se pare că pisicile Singapura există de circa 300 de ani şi sunt descendentele unor pisici aduse din toată lumea în Singapore şi care au fost ulterior încrucişate cu rase locale. În acest moment, Singapura este o rasă foarte rară în Europa.

Pe frunte are un „M”
      Singapura seamănă foarte mult la aspect cu Abyssinaina, însă este mult mai mică. Are capul rotund, nasul scurt, pigmentat în culori închise, urechile late, iar ochii mari, cu un contur de culoare închisă. Pe frunte are desenat un „M”, caracteristic pisicilor tigrate. Coada e de lungime medie, labele sunt mici, iar corpul este musculos. Greutatea unui exemplar la maturitate este de două, patru kilograme.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Singapura, cea mai mică pisică

Pagina necuvantatoarelor - Mă cheamă Căţelu’

    Nu e de mirare, nu? Păi cum aţi vrea să mă cheme? Tigruţu’? Leuţu’? Nu. Ştiu că nu am un nume deosebit, dar nu-i aşa că stăpânii mei nu au dat dovadă de o mare imaginaţie în ceea ce priveşte numele meu? Ce să le fac? Să-i cert!? Nu-mi vine să fac asta, întrucât au grijă de mine şi mă şi iubesc. Să nu le spuneţi că m-am prins de asta. Ei se ţin „tari” pe lângă mine, dar… eu ştiu că aşa stau lucrurile.
     Cum mi-am dat seama? Simplu: s-au dat peste cap şi m-au salvat din mâinile unui om rău care a vrut să mă omoare. Şi nu-i făcusem nimic. Mă hrănesc şi mă alintă, deşi doamna a avut mult timp teamă de mine (Nu ştiu de ce. E adevărat că atunci când trecea pe lângă mine încercam să o „capsez”, dar zău că o făceam de drag!).    

Read more: Pagina necuvantatoarelor - Mă cheamă Căţelu’

Testările de laborator în medicina veterinară

   Deşi imediat după Revoluţie nu eram nici îndeajuns de dotaţi din punct de vedere tehnic, nici îndeajuns de cunoscători, acum asistenţa medicală veterinară pentru animale de companie din România s-a apropiat foarte mult de standardele de excelenţă. Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus mai multe despre bogata ofertă de servicii medicale veterinare de calitate de care pot beneficia iubitorii de animale de companie din ţara noastră.

Aliniere la standardele internaţionale
      Prin sincronizarea cu tendinţele din ţările cu astfel de disciplină foarte avansată, prin investiţii şi prin pregătirea continuă a medicilor, există astăzi şi la noi o ofertă destul de bogată de servicii medicale veterinare. „Una dintre cerinţele sine qua non pentru ca un spital veterinar să ofere servicii de calitate este existenţa unui laborator perfect utilat. Aici este vizat în primul rând setul de teste sangvine atât biochimice, cât şi hematologice, testări ale PH-ului, ale principalelor gaze din sânge sau ale electroliţilor, testări hormonale, testări parazitologice prin teste microscopice şi teste rapide de diagnostic prin mecanisme imunoenzimatice.
      Pe lângă acestea, mai poate fi amintită analiza altor probe biologice precum urina, părul, pielea, obţinute în urma biopsiilor, endoscopiilor sau intervenţiilor chirurgicale”, ne-a spus medicul veterinar. Aceste facilităţi oferă condiţiile obţinerii unui diagnostic precis, stabilirii unui tratament corespunzător, asigurând practic integritatea actului medical veterinar.
Read more: Testările de laborator în medicina veterinară

Pagina necuvantatoarelor - Gulzii (Chloebia gouldiae)

    Gulzii (Chloebia gouldiae) sau guldamandinele se numără printre păsărelele exotice crescute în captivitate, frumos colorate. Deşi nu sunt foarte des întâlnite, crescătorii şi iubitorii de zburătoare de companie sunt extrem de încântaţi de această specie. Gulzii îşi datorează numele naturalistului englez John Gould, care, în anii 1838-1839, a cercetat păsările celor cinci continente. El a descoperit, a descris şi a denumit această pasăre, atât de minunat colorată, în onoarea soţiei sale, care l-a însoţit în expediţiile sale în jurul lumii, Amadina gouldiae.
     Era vorba despre un exemplar cu mască neagră pe care Gould l-a descris atunci. După aceea s-a constatat că această specie, fără să prezinte subspecii sau varietăţi taxonomice, are trei feluri de culori ale măştii ce împodobeşte capul: neagră, roşie şi galbenă.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Gulzii (Chloebia gouldiae)

Pagina necuvantatoarelor - Tomiţă, iubirea noastră

   Într-o zi veneam de la şcoală şi în spatele blocului mă aştepta un motănaş micuţ şi înfometat. Credeam că o să se sperie şi o să fugă imediat, dar a rămas şi a început să se alinte. Era atât de mic, de îţi încăpea în buzunar. Vrăjite de drăgălăşenia lui, nu am ţinut cont de faptul că mai aveam trei pisici acasă. Astfel l-am luat în apartamentul de la bloc, hotărâte să-i găsim un cămin.
    Ne-am sfătuit cu părinţii şi am hotărât să-l ducem la casa de la ţară, unde se va simţi liber. Tomiţă, cum l-am botezat mai apoi, s-a acomodat repede şi şi-a făcut prieteni prin sat. Era, de asemenea, foarte apropiat de căţeluşa casei, Cora, care îi era ca o soră. Îi plăcea foarte mult să se joace, să se urce în copaci, să alerge după fluturi şi după vrăbii. Deşi avea multă libertate şi putea să plece oriunde, mereu se întorcea acasă.

     Era foarte blând şi iubitor. Ne însoţea prin gospodărie şi mergea cu noi la pescuit la balta din spatele curţii. Din nefericire şi pentru că unii oameni nu au inimă, el a fost otrăvit de vecinii din sat. Şi asta pentru câteva mici năzbâtii. Am fost foarte triste la aflarea veştii, pentru că făcea parte din familie şi niciun alt pisoi nu o să-i mai poată lua locul…

Silvia şi Diana

Pagina necuvantatoarelor - Ashera, pisica-leopard

Pisicile din noua rasă Ashera sunt rezultatul încrucişării dintre pisica-leopard din Asia, specia de feline Sevral african, şi o pisică obişnuită. Rezultatul este cea mai „sălbatică” pisică domestică, la mare căutare acum în Europa de Vest, Anglia şi America.

Are talie impozantă
    Pisica Ashera a împrumutat desenul blăniţei de la rudele sale din sălbăticie (leoparzi) şi are o talie impozantă: 1,20 m lungime. Ea este descrisă ca o specie exotică şi e foarte apreciată atât pentru aspectul neobişnuit pentru o pisică, dar şi pentru temperamentul său extrem de vioi şi de jucăuş, asemănător cu al unei adevărate „sălbatice”.

Costă 25.000 de dolari
    Ca orice lucru exotic, Ashera are un preţ pe măsură: între 22.000 şi 28.000 de dolari. Ea a fost prezentată pentru prima oară anul trecut de o companie americană specializată în vânzări de animale de casă exotice. Această pisică poate deveni visul împlinit al unui iubitor de animale de casă şi în acelaşi timp de feline sălbatice. Este 100% domestică, are nevoie de mai mult spaţiu decât o pisică normală şi poate trăi până la 25 de ani.
Daniela Purgaru

Pagina necuvantatoarelor - Obezitatea la feline

   Aveţi pisicuţă ce a început să ia în greutate? Vă este teamă că va deveni obeză şi nu ştiţi ce să faceţi? În acest caz trebuie să luaţi măsuri urgente, împreună cu medicul veterinar. Obezitatea este efectul depunerii în exces a ţesutului adipos, iar dacă nu este tratată poate duce la probleme de sănătate. Această afecţiune este determinată de factori endocrini, nutriţionali, metabolici, ereditari sau nervoşi. De multe ori, aceşti factori se suprapun cu sedentarismul specific pisicilor de apartament.

Cel puţin 20% peste greutatea normală
     O pisică este obeză dacă ajunge să aibă cu cel puţin 20% peste greutatea ideală. În Marea Britanie, aproape 50% dintre pisici sunt supraponderale, iar dintre acestea, aproape 30% sunt obeze. Şi la noi se pare că există o tendinţă de creştere în greutate, în special din cauza măririi aportului energetic - pisica primeşte feluri variate de mâncare, recompense şi „gustări” - şi scăderii consumului de energie - felina face puţină mişcare.
Read more: Pagina necuvantatoarelor - Obezitatea la feline