... Din frumosul evantai de Festivaluri de teatru desfăşurate în ultima lună la noi (Bacău, Timişoara, Buzău, Sibiu), unul se detaşează prin ineditul juriului desemnat să stabilească ierarhia finală. Festivalul Vedeteatru (care se poate citi şi Vedete de teatru şi Vede teatru!), susţinut cu brio de Teatrul „George Ciprian” din Buzău, înseamnă, în primul rând, un gest rar, de înnobilare a spectatorului. Pentru al cincilea an (din cele opt ediţii), premiile Festivalului buzoian sunt desemnate de un Juriu al Publicului. Săptămâna trecută, spre exemplu, examinatorii (cinci la număr) pieselor intrate în concurs (şapte) au fost un inginer constructor, un elev, un judecător, un ofiţer al Ministerului Apărării Naţionale şi o secretară-dactilografă. Acordul final al unui Eveniment de ţinută avea să încânte mulţi specialişti prezenţi la Festival, de la actori de renume (Ion Lucian, Mircea Diaconu, George Mihăiţă, Ileana Stana Ionescu, Diana Lupescu şi alţii) la teatrologi (în frunte cu Emil Boroghină), cronicari şi oameni de teatru români, din Bulgaria şi din Germania. Căci judecata Juriului spectatorilor a coincis în mare măsură cu opinia experţilor, semn că există şi un public de teatru educat! Read more: Măria Sa Spectatorul Vedeteatru … „Aşa ceva nu s-a mai văzut!”. Cu aceste cuvinte a deschis Ion Caramitru, directorul Naţionalului bucureştean, un spectacol absolut uluitor, săptămâna trecută, pe prima scenă a ţării. Strict informativ, premiera absolută de la Naţional s-a numit „Spectacolul instalaţiilor tehnice ale sălii mari”, pe durata a 17 minute. În fapt, a fost un Vis, o fascinantă simfonie tehnică. În acordurile trepidante ale lui Vangelis („Cucerirea Paradisului”), ineditul show a debutat cu un dans al ştăngilor, 70 la număr, ca un joc perfect pe computer. Şi, apoi, baletul mecanic, magic, al celor cinci trape, cinci scene uriaşe care se ridicau şi coborau, unduiau halucinant, aducând din adâncuri o altă şi o altă scenă, una cu decorul din „Eduard al III-lea”. Domolit, superbul cvintet de trape (aliniate la nivelul normal al scenei) a făcut loc gimnasticii moderne a nu mai puţin de 11 culisante, dintre care una turnantă. Din stânga, tot în acorduri tulburătoare, a apărut decorul din „S-a sfârşit cum a început”, ca retragerea lină să-i fie însoţită de înaintarea din dreapta a lumii din „Toţi fiii mei”. S-a retras şi aceasta şi, din adâncul scenei, a venit, încet, emoţionant, până spre buza spaţiului de joc, cadrul din „Macbeth”, şi un altul, cu păpuşi uriaşe şi sperietori de păsări, rotindu-se în armonie cu muzica dibaci aleasă, cu decoruri din „Comedia norilor” şi „Ivan Turbincă”. Pe ecranul memoriei apăreau minunaţii actori care au dat viaţă magică acelor cadre, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Valeria Seciu, Ileana Stana Ionescu, Monica Davidescu, Mircea Rusu, Şerban Ionescu, Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Ovidiu Cuncea, Andrei Duban, Edi Adam şi câţi alţii. Iar când uriaşul spaţiu al primei scene a ţării a devenit o hală uriaşă, în întuneric, în dreapta şi în stânga au coborât porţi grele, ca din cetăţi străbune, să închidă, în semn de apărare, Templul Thaliei. Ca, în fundal, în clar-obscur, parcă sub perna de aer a lui Rembrandt, să coboare o altă cortină purtând trei litere alese: TNB. Read more: Fascinanta simfonie tehnică de la Naţional ... Ultima premieră de la „Nottara”, cea de săptămâna trecută („Omul hazardului”), ar fi trebuit să se producă prin finalul iernii. Numai că atunci hazardul a făcut ca interpretul rolului masculin, remarcabilul Emil Hossu, să fie lovit pe trecerea de pietoni de un zevzec aflat la volan. Spital, operaţie la un picior, lunga perioadă a recuperării... Cu gândul tonic că premiera va avea loc! Ceea ce, acum o săptămână, s-a întâmplat, consfinţind triumful Actorului asupra hazardului... Read more: Emil Hossu, învingătorul hazardului ... În Templul Thaliei, Bacăul supravieţuieşte frumos cu un festival aparte, „One man show”, Gala internaţională a recitalurilor dramatice. Sfidând criza materială, organizatorii (Teatrul Municipal Bacovia şi organele locale) au reuşit - şi în acest final de aprilie, început de mai - să ofere şanse de lansare a tinerilor. Nici a VI-a ediţie a Galei Star „One man Show” nu a fost dedicată numai actorilor, ci şi actriţelor. În concurs au fost patru băieţi: Lari Giorgescu, Georg Peetz, Iosif Csorba, Filip Ristovski şi patru fete: Alina Berzunţeanu, Ana Maria Bălescu, Giorgiana Elena Popan, Emilia Borbely, cu un select Juriu... feminin (două actriţe de elită - Draga Olteanu-Matei, care a făcut zilnic naveta Piatra Neamţ - Bacău şi Adriana Trandafir şi o regizoare de top - Alice Barb), dar şi în recitaluri care au înnobilat zilele Sărbătorii de pe Bistriţa.
... A intrat în istorie şi a 19-a ediţie a Galei UNITER. Ne pregătim de jubileul din primăvara viitoare. Până atunci, lumea teatrului românesc vorbeşte despre ce-a fost. Unii strigând, alţii în şoaptă, destui cu ofuri, vechi sau noi. N-am să caut superlative (şi) pentru această a 19-a Gală, însă nici nu voi putea fi de acord cu un critic dramatic şi profesoară (?), în stare să considere sărbătoarea Uniunii Teatrale din România drept „un soi de ghetou de refugiaţi, care nici nu mai cred în propria supravieţuire”!?! Ce mai căutaţi la teatru, doamnă, dacă vă simţiţi într-un ghetou?! Credeam că teatrul înseamnă o mare şansă, un privilegiu, ca un minunat refugiu dintr-o lume tot mai urâtă şi bolnavă moral.
... Eveniment rar la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”: spectacolul extraordinar „Alo, aici e Stroe”, în regia lui Biţu Fălticineanu. Spectacol de-o seară, în care s-a omagiat un secol de la naşterea uriaşului actor de revistă N. Stroe şi 80 de ani de la debutul pe scena de la „Tănase” a cuplului de aur Stroe-Vasilache. Spectacol de colecţie pe care freneticul Alexandru Arşinel - directorul la zi al Templului revistei româneşti - l-a organizat în numele istoriei, dar şi al nevoii de modele autentice. „Alo, aici e Stroe, şi roagă să-i daţi voie, să vă înveselească...” a redefinit o epocă plină de farmec pe scena revistei şi pe cea radiofonică, unde, la 1 septembrie 1932, irezistibilii Stroe şi Vasilache lansau pe unde emisiunea „Ora veselă”, ce a încântat decenii bune generaţii fără vârstă. Totul sub un veritabil jurământ de credinţă al marilor noştri actori de revistă, de la N. Stroe şi Vasilache, Tomazian, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu şi Nicu Constantin până la contemporanii Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu - Vasile Muraru, dar şi schimbul de mâine Nae Alexandru - Cristian Simion, Ana Maria Donosa şi alţii: „Pentru a trăi mult şi bine, trebuie să murim zilnic un pic de râs”!
... De ani buni, spectatorii români de teatru au fost inundaţi de şuşanele şi texte şchioape, care căznesc actori cu nume să provoace râsul. Mai toate au eşuat în cel mult mediocritate. Lunga aşteptare a spectatorului avid de un umor adevărat a fost, în sfârşit, răsplătită de un regal de supercomedie la Naţionalul bucureştean: „Dineu cu proşti”, jucat cu casa închisă. O nebunie de spectacol, o cascadă de râs, un adevărat banchet în care sărbătoritul este teatrul de calitate, spectatorul respectat şi o minunată echipă de creatori.
... Nu-i nicio greşeală! Este vorba despre UNITEM, nu despre UNITER, a cărei Gală va avea loc la 18 aprilie. La finele lui martie însă, la Chişinău, s-a ţinut Gala UNITEM - sărbătoarea Uniunii Teatrale din Moldova - aflată la a zecea ediţie, începută cu fanfară la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” şi terminată cu spumă de şampanie bună. A fost o Gală cu soare în Templul Thaliei, inspirată din sărbătoarea Uniunii noastre teatrale, alesul spectacol fiind oferit în fiecare primăvară de Ion Caramitru. Preşedintele UNITER a fost star şi la Gala UNITEM, unde, nu numai că a primit Premiul de Excelenţă, dar a monopolizat atenţia lumii artistice şi politice. „Prezenţa domnului Ion Caramitru la Gala noastră este o mare onoare, înnobilând evenimentul”, declara preşedintele UNITEM, remarcabilul Alexandru Grecu, artist al poporului şi directorul Teatrului Naţional „Satiricus Ion Luca Caragiale”.
... „Furtuna”, unul dintre textele de rezistenţă ale marelui Will, este o piesă cu multe personaje, care necesită spaţiu de joc, nu glumă. Dar şi evenimentul teatral al începutului de 2011 (la noi), printr-un spectacol uluitor creat de „alchimiştii” Victor Ioan Frunză (director de scenă) şi Adriana Grand (decor, costume) la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” din sectorul 4 al Capitalei.
… „Măscăriciul” a avut premiera acum şase ani, în februarie 2005. Am văzut, atunci, bijuteria de spectacol creată de Horaţiu Mălăele (regizor şi interpret) şi Nicolae Urs (cel cu ideea adaptării piesei într-un act, „Cântecul lebedei”, de Cehov). Am vizionat spectacolul şi săptămâna trecută, la Giurgiu. După şase ani de la debutul pe scenă, cu peste 180 de repezentaţii, de la New York şi Montreal prin toată Europa (nu doar în România!), până-n India, China, Coreea, Australia şi Singapore (unde s-a jucat într-o sală de sport!), ar fi fost logic ca „Măscăriciul” să apară, acum, obosit, uzat. Arta adevărată trece însă dincolo de logica elementară, în sublimă transfigurare. Altfel, n-am fi văzut, săptămâna trecută, un spectacol ca la premieră, cu acelaşi fior, cu aceeaşi frenezie scenică...
... Eveniment, săptămâna trecută, în lumea teatrală. La Muzeul Literaturii Române s-a lansat o carte rară: „Mari autori pe scenă. De la Shakespeare la Ionesco”. Autorul acestui volum inedit, remarcabilul om de cultură Mircea Ghiţulescu, nu a fost, din păcate, pe scenă. A pus punct manuscrisului, a mai reuşit să scrie şi o prefaţă, potenţând (ca nimeni altul!) autonomia literară a genului dramatic, şi a plecat în Nemurire. Lăsând doar unicul volum dintr-o fascinantă Istorie a dramaturgiei universale, pe care o programase în mai multe tomuri. După ce oferise două cărţi de referinţă, unice în domeniu („Istoria dramaturgiei române contemporane” şi „Cartea cu artişti”), marele om de teatru Mircea Ghiţulescu a cutezat la încă o premieră absolută de ecou. Dar Opera unui artist s-a oprit nedrept, pe scenă, cu mai puţine personaje decât plănuise autorul...