... Când Shakespeare se întâlneşte cu Alexandru Tocilescu, nu poate fi decât o frumoasă nebunie. Aşa şi cu recentul musical „Nevestele vesele din Windsor”, de la Teatrul Metropolis. O revenire, după 33 de ani de la evenimentul exploziv al anului ‘78, de la Piatra-Neamţ, unde „Toca” şi Alifantis s-au jucat şocant cu „Nevestele” marelui Will, în play-back. Acum, în alt mileniu, logic să fie o nebunie live, cu 25 de oameni dansând trepidant twist şi rock (pe o scenă, parcă, prea mică!) în acordurile lui Nicu Alifantis (povestitorul din spectacol) şi ale formaţiei Byron. Scena este o frenezie, sala - un vulcan de veselie, textul devine actual, iar morala („Hâş de aici că eşti pătat, Hâş de aici că eşti stricat”), cântată în final lui Sir Falstaff şi sălii, potenţează repetabilitatea relelor de la Shakespeare până astăzi.
... Radu Beligan a fost ovaţionat în ultimele zile (şi) cu „Egoistul”, (şi) la Giurgiu, unde a primit şi Trofeul „Oaspeţi de Legendă”. Spectacolul, regizat de Maestrul care nu părăseşte o clipă scena în cele două ore, reprezintă o fascinantă Lecţie de teatru... A fost adulat şi cu ocazia Conferinţelor de suflet, ultima la Palatul Copiilor, veritabil curs de Filozofia Artei şi a Vieţii... De parcă acestea n-ar fi fost suficiente, Maestrul a mai avut, tot în februarie, şi o premieră, ca regizor: „Nimeni nu-i perfect”, piesa actorului-dramaturg englez Simon Williams. Este o spumoasă comedie sentimentală, în premieră absolută în România, ce s-a bucurat de la întâia reprezentaţie de un uriaş succes de public. Vinovaţii? Textul, cu replică vie, o bună dozare a conflictelor, cu personaje excelent croite, valenţe potenţate la rang artistic de uriaşa experienţă, rafinamentul cultural şi scenic, ca şi „ochiul” Maestrului Radu Beligan. Este un demers regizoral prin care Maestrul, din marele respect pentru public, a reabilitat comedia atacată de şuşele de pe micile ecrane. Părtaşi la succes sunt: dramaturgul Mona Radu (autoarea excelentei traduceri), scenograful Puiu Antemir (cu un decor bine gândit, în trei puncte de sprijin: birourile editoarei şi statisticianului-scriitor, apartamentul lui Leo) şi Irina Schrotter, autoarea unor costume de efect, în special al lui Harriet. Şi au mai fost şi actorii, perfect aleşi de Maestru, prin care a gradat abil tensiunea spectacolului, dar a reuşit să respecte şi romantismul, candoarea unor situaţii. Un Silviu Biriş admirabil, dezlănţuit, cu fervoarea jocului, în rolul lui Leo, statisticianul părăsit de soţie, însă şi în travestiul de mare farmec al Bătrânei... Un Ştefan Radof fermecător în rolul tatălui dat afară de la azil pentru că este mereu îndrăgostit (sau afemeiat?), personaj jucat minunat, cu inteligenţă, patos şi umor, urmând, cred, în topul ultimelor realizări ale preţuitului actor celui din „Azilul de noapte”, de la Metropolis... O încântătoare Andreea Şofron, în Harriet, editoarea plină de sensibilitate şi viaţă... Prestaţie apreciabilă pentru Florentina Ţilea, în rolul mai mic Dee Dee, eleva nonconformistă, fiica şi nepoata. Apare, de două ori, şi copila Andreea Popescu...
... Fiecare premieră a Companiei de Teatru „Passe-partout Dan Puric” înseamnă o sărbătoare. Aşa şi cu ultimul spectacol, „Necuvinte”, scos la rampă week-end-ul trecut, la Sala Rapsodia din Bucureşti, un eveniment de mare ţinută artistică şi morală. Sigur, titlul de pe afiş te trimite imediat la celebrele versuri ale lui Nichita Stănescu, la acel volum rar, „Necuvintele”, ce a reconstruit materialul poetic, înlocuind cuvintele banalizate, devalorizate prin repetabilitate extremă, cu reversul lor, Necuvintele - efigie a cuvântului originar. Nichita Stănescu ne-a propus un alt tipar semantic, Dan Puric şi trupa lui de vis, un alt demers scenic.
... Un fapt de viaţă cutremurător - miza unui spectacol tulburător. Faptul s-a petrecut undeva în estul Anatoliei. Spectacolul a avut loc la Naţionalul bucureştean. „Avalanşa”, piesa scriitorului turc Tuncer Cucenoglu, poate fi atât o fabulă, cât şi o parabolă. Spectacolul, unul de Artă adevărată. Acolo, în munţii avalanşelor, viaţa locuitorilor unui sătuc este încătuşată de oficialităţi, în funcţie de zăpezile ce pot acoperi cătunul. Sătenii au voie numai trei luni pe an să se iubească, să aducă pe lume copii, să cânte şi să trăiască din plin. În rest sunt încarceraţi în propriile case. În piesă, o tânără va naşte prematur, fapt interzis de autorităţi. Soţul, socrii, bunicii (semnificativă triadă) trăiesc acest moment-limită, căutând salvarea Vieţii. Autorităţile nu acceptă nicio excepţie de la regula locului. Gravida trebuie îngropată de vie, cu pruncul în pântece, ca ţipetele facerii să nu pornească avalanşa. S-a mai întâmplat aşa ceva acolo. Soţul nu poate accepta însă sentinţa criminală, ia puşca (prezentă în decor de la început, ca în piesele lui Cehov), ameninţându-i pe preşedinte, venit cu doi membri ai Comitetului, şi pe moaşă. Soţia va naşte, într-un strigăt înăbuşit, iar copilul îşi va ridica primul glas spre munţii înzăpeziţi, parcă pentru a opri moartea. Viaţa supune legile strâmbe şi curajul Soţului fisurează dictatura locurilor.
… Week-end de vis, în noua sală de la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde „Savoy”-ul renovat este realmente o bijuterie în materie. În acest minunat templu al comediei, muzicii şi dansului, a avut loc un spectacol de ţinută europeană, „Aplauze, aplauze”, revistă în două acte şi 36 de tablouri, cu texte şi muzică semnate inconfundabil Mihai Maximilian şi Vasile Veselovski. Remarcabil spectacol, creat de veşnic tânărul Biţu Fălticineanu pentru aniversarea a peste 30 de ani de carieră a două Legende ale teatrului românesc: Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Iar sărbătoriţii au fost primii care au oferit cadouri rare publicului, alături de invitaţi de onoare, încântătoarea Tamara Buciuceanu-Botez (altă Legendă!) şi vocea rară a Sandei Ladoşi, dar şi de trupa de nota zece de la „Tănase”.
… De multe ori, când un teatru programează un spectacol la doi ani de la premiera sa, sub genericul „La cererea publicului”, la mijloc se află o găselniţă organizatorică. Nu a fost cazul reprezentaţiei din ultimul week-end, de la Metropolis, cu o sală plină la piesa „Cum m-am lăsat…”, adaptarea minunatei actriţe Anca Sigartău după romanul „Cum m-am lăsat de gândit”. Romanul aparţine scriitorului şi ziaristului Hannes Stein, născut în ‘65, la München, dar trăit prin Austria, Scoţia şi Israel, el fiind şi autorul altei scriituri atipice („Enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie”). Textul pe care au canavat cu patos Anca Sigartău şi 1-Q Sapro (venit din lumea muzicii moderne), alături de regizorul Bogdan Muntean, are un subtitlu care spune multe: „Mic tratat pentru intelectuali epuizaţi”.
… Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi-a programat întâia premieră a noului an pentru sâmbăta trecută: „Lecţia”, de Eugen Ionescu. Directorul instituţiei, cunoscutul actor şi cantautor Mircea Bodolan, a anunţat din timp cronicarii dramatici, oferindu-se să trimită un microbuz la Bucureşti. În dimineaţa premierei, ţara s-a trezit sub zăpezi nebune. Posturile de radio şi de televiziune anunţau viscol în Bărăgan şi la Dunăre, invitând şoferii să nu plece la drum. Şi totuşi, cu trei ceasuri înainte de premieră, un evantai de nume grele în cronica dramatică se afla la respectatul teatru brăilean: Mariana Ciolan, Maria Sârbu, Bebe Parhon, Adrian Mihalache, Doru Mareş. Plus regizorul Lucian Sabados, directorul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, şi semnatarul acestor rânduri. Minunaţi temerari porniţi prin viscol, trecând pe lângă maşini şi tiruri aruncate în şanţ de troiene, cu toţii topind gheţurile de afară sub flacăra dragostei pure de teatru, de Eugen Ionescu, şi respectul faţă de „Maria Filotti” şi noul ei director. La o oră şi jumătate după miezul nopţii, după ce aplaudase premiera brăileană, echipajul bucureştean bătea la porţile Capitalei, traversând un veritabil calvar alb, ajutat de Cristi Popa, şoferul de excepţie al teatrului de la Dunăre. Pentru mine, acesta a fost marele, sublimul spectacol, unul de-a dreptul rar...
… O piesă despre care nu a auzit mai nimeni: „Mă mut la mama”. De un autor necunoscut - Andreas Petrescu („şi un pic Gabriel Fătu”, cum scrie pe afiş). Producţia unei companii particulare (D’Aya) în parteneriat cu Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Pare scenariul obişnuit în ultima vreme pentru o şuşă itinerantă, montată să aducă bani. Numai că afli că în piesuliţa aceasta cu titlu familial există o avalanşă de talent netrădat, excelenta actriţă-totală Adriana Trandafir. Şi mai vezi că direcţia de scenă este semnată de un nume al regiei româneşti, Gelu Colceag. Două motive să te încumeţi să mergi la un spectacol ce se joacă unde se poate închiria o sală! Alegere inspirată pentru cei care au dat buluc la începutul acestui an la Teatrul Mic, unde a fost mare haz.
… Anul a început încântător pentru teatrul românesc. Cu un spectacol rar, de istorie şi poezie, de entuziasm şi nobile aduceri aminte. Sărbătorirea celor 50 de ani de la ctitorirea Teatrului de Comedie, redută prin decenii a culturii române, a însemnat o gală a legendelor, scrisă în filigran de suflet, un miraculos drum prin arhiva sentimentală a teatrului românesc…
… Conştient că publicul are nevoie, mai ales în aceste vremuri destul de triste, de cât mai multe comedii bune (nu şuşe!), Teatrul Evreiesc de Stat a încheiat anul 2010 cu o premieră de mare haz, în limba română: „Azilul amanţilor”, text de ecou prin lume al britanicilor John Chapman (actor, dramaturg, exponent celebru al farsei interbelice) şi Dave Freeman. Piesa s-a mai jucat şi la noi, la Târgu-Mureş, cu titlul „Clinica amanţilor”, iar opţiunea repertorială de la TES s-a dovedit foarte inspirată. Căci avem de-a face cu o spumoasă comedie de situaţii şi replici cu haz, în care actorii joacă efectiv cu o plăcere molipsitoare. Când un text ca acesta întâlneşte un evantai de actori profesionişti, precum cei de la teatrul condus de veşnic tânărul Harry Eliad, şi un regizor ca freneticul Dan Tudor, născut pentru comedia fină (ca şi actor!), nu putea rezulta decât un spectacol dinamic, la care se râde sănătos, în cascade.
... Prin final de februarie trecut, la sfârşit de iarnă, Teatrul „George Ciprian” din Buzău descindea în Bucureşti, la „Nottara”, cu un spectacol („Nişte fete” de americanul Neil LaBute) care s-a acoperit de elogii, ajungând să bată şi la porţile UNITER. Jucau atunci, încântător, în regia lui Cristi Juncu, cinci fete şi un bărbat.