În doar două secole, spaniolii au dăruit lumii patru artişti de geniu. Toţi patru au opere ameţitoare, de o fantezie nebună, admirate de toată suflarea planetei: Gaudi, Picasso, Dali şi Miro. V-am povestit câte ceva despre Sagrada Familia, unde, deocamdată, este cu adevărat terminată doar faţada Naşterii, ce domină frontonul cu legenda pruncului Iisus, Iosif şi Maria, cei patru crai, animalele care încălzesc pruncul cu răsuflarea lor, îngeri care trâmbiţează lumii miracolul naşterii şi multe alte statui ce înfăţişează figuri biblice. Turnul central este încununat de pomul verde al păcii încărcat cu porumbei albi, iar sus de tot, în vârf, un pelican simbolizează puterea sacrificiului de sine, căci pelicanul moare pentru puii săi, aşa cum Iisus s-a sacrificat pentru mântuirea noastră. Read more: Plăcerea de a călători (III) 
A fost o vacanţă frumoasă. Desigur, nu chiar cum am visat, căci vremea ne-a pedepsit un pic. Soarele a stat ascuns trei zile, dar ploaia ne-a ocolit. Nicio dramă! Căci marea e încă rece la Calella, pe Costa Brava, şi oricum nu puteam face baie. Şi cum să faci baie când la 48 de kilometri te aşteaptă Barcelona, oraşul cu cele mai multe mărturii de artă ale lumii. Am fost a patra oară pe străzile lui şi tot n-am reuşit să-l cuprind pe tot. Ce să faci mai întâi? Să vezi Mănăstirea de pe Montserrat, cu acele frumoase grupuri statuare inspirate din Biblie, să te opreşti în Parcul Naţional, la fântânile ţâşnitoare străjuite de o dantelă arhitecturală din figuri mitice, să priveşti la luciul de apă pe care plutesc pescăruşi şi gâşte sălbatice şi unde din adâncuri se înalţă copaci cu forme stranii?... Poţi să ratezi casele cele mai frumoase ale Barcelonei construite şi ornate cu balcoane de fier forjat contorsionat în forme ciudate, fierul acesta fiind materialul preferat al geniului Gaudi? Read more: Plăcerea de a călători (II) 
Invidia este un sentiment urât, dar există. Cine ştie din ce motive ea se manifestă uneori atât de evident. Dar, din fericire, mâzga ei îl murdăreşte pe cel ce-o emană. Am călătorit foarte mult cu teatrul şi mai ales cu proiectul „Caviar, vodcă şi bye, bye”, cu care am cunoscut 30 de capitale ale lumii. Acest lucru a stârnit invidie în sufletul multor colegi. Dar aş vrea să ştiţi că turneele nu constituie, de fapt, o vacanţă. Oricât ar părea de exagerat, grija obligaţiei de susţinere a unui spectacol - întotdeauna însoţit de emoţii - face ca această călătorie să nu te satisfacă. Îţi doreşti să fii ajuns în locul acela fără niciun fel de problemă, liber, mai ales că românii din Diaspora sunt nerăbdători să ne cunoască, să petreacă o seară cu noi şi să ne arate frumuseţile locurilor pe care ei şi-au clădit noua viaţă. Read more: Plăcerea de a călători (I) 
Cu ce să încep? Ei bine, cred c-o iau de la cei mai mici. Când păşeşti într-un spaţiu de filmare te miri de câţi oameni lucrează, montează aparatură, cabluri, reflectoare uriaşe, macarale... Este de neimaginat de câte persoane depinde buna desfăşurare a filmărilor pe un platou. E chiar foarte greu să-i cunoşti pe toţi. Mişună ca furnicile, fiecare cunoscându-şi scopul, necesitatea, aportul său la începutul marelui asalt: crearea unui film. E interesant cum aceste furnicuţe sunt convinse că fac parte din procesul de creaţie cu care apoi, desigur, se mândreşte doar o parte mică a lor. Seriozitatea cu care contribuie la marea bătălie dă dovadă de mare pasiune. Read more: Pe platoul de filmare 
De când am început să merg la cinematograf am fost fascinată de scurgerea continuă a imaginilor ce creionează poveşti, drame, cascade de râs, muzică şi dans. Read more: Dependentă de film 
„După-atâta frig şi ceaţăChiar că am avut câteva luni ca de Apocalipsă! Ne-au năpădit nămeţii, zidindu-ne în case, ne-au îngheţat sobele şi am aşteptat soarele, tremurând cu ochii aţintiţi spre cer. În sfârşit, Dumnezeu s-a îndurat şi iată-ne fericiţi privind cum se desfac bobocii lalelelor, cum înfloresc brânduşele şi cum se înveseleşte ţara.
Read more: De Sfintele Paşti