Iubesc oamenii care fac în viață doar ce-i definește. Profesioniștii care știu că doar de pasiunea aceasta nebună pentru ceva depinde și succesul și fericirea lor. Un astfel de om este Iuliana Tudor.
Totul e pe fugă, pe repede înainte, de zici că suntem la maraton și avem nevoie de medalii. Ei bine, nu, nu ne ridică nimeni statui pentru ce încercăm să facem, nu ne premiază nimeni dacă încercăm să lăsăm în plan secund anumite activități, pentru a cuprinde cât mai mult din altele.
Stau de multe ori și mă întreb de ce ne-am înverșunat atât de tare, de ce vrem cu orice preț să sufere cineva, de ce ne dăm interesanți și ne place să ieșim în evidență?
Am învățat în toți anii aceștia de viață de până acum că nimeni nu-i perfect pe lumea aceasta. E firesc să greșim, e firesc să avem și lipsuri și să ne dorim să fim mai mult, să vrem mai mult și să luptăm astfel pentru toate aceste dorințe majore.
De multe ori suntem dezamăgiți de cei în care ne punem multe speranțe. Ajungem să fim înșelați, trădați, mințiți tocmai de oamenii care ne sunt apropiați, ne sunt confidenți, ne sunt prieteni.
Cred cu ardoare că atunci când ai ceva în minte nu există să nu realizezi acel ceva, indiferent de opreliști, de bariere, de probleme întâmpinate, de lipsuri, oboseli, neșanse și chiar batjocură.